Disproportionality of attorney fees in administrative litigation involving forced joinder due to procedural default

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 martie 2013, sub nr. de Dosar nr. x/64/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi Casa Naţională de Pensii Publice şi în conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici raportat la art. 7 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice şi a Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov; anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice prin care s-a modificat Organigrama Casei Judeţe de Pensii Braşov; anularea Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012 prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia publică de Şef serviciu evidenţă contribuabili şi reintegrarea sa în funcţia publică deţinută, cu plata la zi a tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat urmare a funcţiei deţinute; anularea actului subsecvent Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012, respectiv Adresa din 13 februarie 2013, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 29 mai 2013, respectiv 4 iunie 2013 reclamanta A. a depus la dosar Completări la cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea Ordinelor nr. 198 din 30 aprilie 2013 şi nr. 224 din 29 mai 2013, ambele emise de Casa Naţională de Pensii Publice.

Prin Ordinul nr. 198 din 30 aprilie 2013 emis de Casa Naţională de Pensii Publice s-a modificat din nou Organigrama Casei Judeţene de Pensii Braşov iar prin Ordinul nr. 224 din 29 mai 2013 doamna B. a fost mutată definitiv pe postul de şef Serviciu Informatică şi Stagii de Cotizare, serviciu înfiinţat prin Ordinul CNPP nr. 198 din 30 aprilie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 115/F pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 6 iunie 2013, în Dosarul nr. x/64/2013 s-a disjuns capătul de cerere privitor la anularea Ordinelor nr. 1640 din 17 decembrie 2012, nr. 198 din 30 aprilie 2013 şi nr. 224 din 29 mai 2013 emise de Casa Naţională de Pensii, formându-se Dosarul nr. x/64/2013 şi, în baza art. 132 C. proc. civ. s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, declinându-se competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 noiembrie 2013 instanţa învestită cu soluţionarea pe fond a acţiunii având ca obiect anularea Ordinelor nr. 1640 din 17 decembrie 2012, nr. 198 din 30 aprilie 2013 şi nr. 224 din 29 mai 2013 emise de Casa Naţională de Pensii, având în vedere opoziţia părţii adverse de a fi modificat cadrul procesual în cauză, prin cele 2 Cereri Completatoare formulate ulterior de reclamantă, apreciază că nu poate primi cererea în forma modificată, constatând că reclamanta este decăzută din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanţa a constatat că, la acest moment procesual se va judeca doar anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice şi având în vedere emitentul actului contestat, calitatea procesuală pasivă revine doar pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice; nu şi doamnei B., căreia îi era opozabil un alt ordin, respectiv Ordinul nr. 224 din 29 mai 2013.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 225/F din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti având ca obiect anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice, obligând reclamanta A. la plata către numita B. a sumei de 1735 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că în speţă nu este vorba despre desfiinţarea unui loc de muncă, ci despre redenumirea entităţii organizatorice în compartiment, postul de conducere devenind unul de execuţie, ţinând cont că reorganizarea dispusă prin Ordinul nr. 1640/2012 a fost necesară, deoarece o parte din atribuţiile serviciului de evidenţă contribuabili au fost preluate de altă instituţie, respectiv ANAF; măsura apreciindu-se a fi oportună la acel moment (declaraţiile nominale de asigurare -D112- depuse de către toţi angajatorii de pe raza jud. Braşov s-au transmis ANAF-lui prin mijloace electronice şi nu CJP Braşov).

Astfel, constatând că reorganizarea activităţii CJP Braşov s-a făcut în conformitate cu nr. de funcţii aprobat (88), instanţa de fond a respins, ca nefondată, acţiunea introductivă, menţinând ca legal şi temeinic Ordinul nr. 1640 din 17 decembrie 2012 al CNPP, obligând reclamanta, care nu s-a conformat cerinţei stipulate în art. 204 din noul C. proc. civ., să suporte costul cheltuielilor de judecată efectuate de către numita B., conform înscrisurilor justificative anexate la dosar.

Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs în cadrul căruia solicită casarea sentinţei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond admiterea în parte a acţiunii în anulare şi anularea în parte a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice, prin care s-a modificat Organigrama Casei Judeţene de Pensii Braşov, în ceea ce priveşte înfiinţarea Compartimentului Evidenţă Contribuabili, solicitând a se dispune revenirea la situaţia anterioară, cu consecinţa reintegrării pe funcţia de şef serviciu informatică şi stagii de cotizare, precum şi respingerea cheltuielilor de judecată acordate lui B..

S-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta - reclamantă susţinând că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarului Public.

În motivarea recursului, se arată că instanţa de fond nu a luat în considerare, nu a motivat şi nu a răspuns susţinerilor şi argumentaţiei părţii din cererea iniţială şi din concluziile scrise cu privire la încălcarea prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 cu privire la nemodificarea atribuţiilor postului în proporţie de peste 50 %, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public; neluându-se în considerare înscrisul depus la dosar, respectiv Ordinul nr. 198 din 30 aprilie 2013 emis de Casa Naţională de Pensii Publice prin care s-a modificat din nou Organigrama Casei Judeţene de Pensii Braşov, reînfiinţându-se Serviciul ce a fost desfiinţat prin Ordinul nr. 1640 din 17 decembrie 2012 şi postul de şef serviciu corespunzător, post ce a fost redus prin acelaşi ordin şi pe care l-a ocupat recurenta.

O altă critică adusă hotărârii pronunţată de instanţa de fond a constat în aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., obligând recurenta în mod ilegal la plata cheltuielilor de judecată faţă de introdusa forţat în proces B..

Se susţine că nu reclamanta a solicitat introducerea în proces a lui B.; această măsură fiind dispusă forţat de către instanţa de judecată, din oficiu, pentru opozabilitatea hotărârii, în ceea ce priveşte Ordinul nr. 224 din 29 mai 2013 - faţă de care nu s-a mai pronunţat.

Consideră recurenta că nu se află în culpă procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a pierdut procesul faţă de B., motiv pentru care apreciază că în mod nelegal instanţa de fond i-a acordat cheltuieli de judecată acesteia.

Se solicită astfel admiterea recursului şi drept consecinţă admiterea în parte a acţiunii iniţiale cu consecinţa reintegrării pe funcţia de şef serviciu informativă şi stagii de cotizare şi respingerea cheltuielilor de judecată acordate lui B..

Apărările intimaţilor

Împotriva recursului, intimata B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat şi menţinerea hotărârii de fond, ca fiind legală şi temeinică. Solicită totodată şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi în această etapă procesuală, conform înscrisurilor justificative depuse la dosar ( Chitanţă, respectiv Factură fiscală, anexate la dosar recurs)

Solicită intimata B. a se constata de către instanţa de control judiciar că niciunul din motivele de recurs nu sunt fondate, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.

La recursul promovat de recurenta - reclamantă a formulat întâmpinare şi intimata - pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice, în cuprinsul căreia solicită respingerea acestuia, ca nefondat; soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.

Solicită autoritatea publică intimată a se constata de către instanţa de control judiciar că, în speţă nu este vorba despre desfiinţarea unui loc de muncă, ci de redenumirea entităţii organizatorice în compartiment, postul de conducere devenind unul de execuţie; ţinându-se cont că reorganizarea dispusă prin Ordinul nr. 1640/2012 a fost necesară deoarece o parte din atribuţiile serviciului de evidenţă contribuabili au fost preluate de altă instituţie, respectiv ANAF; măsura apreciindu-se a fi oportună la acel moment; astfel reorganizarea activităţii CJP Braşov s-a dispus în conformitate cu nr. de funcţii aprobat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta - reclamantă, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că recurenta - reclamantă nu s-a conformat cerinţei stipulate în art. 204 C. proc. civ. şi nici nu a oferit nici un indiciu din care să rezulte în ce măsură drepturile sale subiective au fost încălcate sau nesocotite prin emiterea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2013.

Prin Răspunsul la întâmpinările formulate în cauză de intimaţi, recurenta - reclamantă a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 406 C. proc. civ. înţelege să renunţe la cererea de anulare în parte a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice, prin care s-a modificat Organigrama Casei Judeţene de Pensii Braşov în ceea ce priveşte înfiinţarea Compartimentului Evidenţă Contribuabili cu consecinţa revenirii la situaţia anterioară, respectiv reintegrarea sa pe funcţia de şef serviciu informatică şi stagii cotizare; solicitând în continuare judecarea recursului în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate intimatei B..

Solicită astfel a se lua act de faptul că renunţă la criticile aduse Sentinţei civile nr. 225 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critici prin care recurenta a susţinut că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarului Public; menţinându-şi critica referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ. în sensul obligării recurentei, în mod ilegal, la plata cheltuielilor de judecată faţă de introdusa forţat în proces, intimata B..

Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 225/F din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Cu privire la cererea de renunţare la judecată. Soluţia instanţei de recurs.

Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, dispoziţii în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate oricând renunţa la judecată, în condiţiile legii.

Instanţa de control judiciar are avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5), când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere cererea de renunţare la judecată, astfel cum a fost formulată de recurentă, cerere care se înscrie în limitele disponibilităţii procesului civil, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării unei cauze, precum şi poziţia procesuală a recurentei, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei - reclamante la judecarea cererii de anulare a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice şi în consecinţă va anula hotărârea pronunţată de instanţa de fond - respectiv Sentinţa civilă nr. 225 din 3 decembrie 2013, în măsura renunţării.

Cât priveşte celălalt motiv de recurs, invocat de recurentă, referitor la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ. şi la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată faţă de intimata B., motiv de recurs menţinut de recurentă, instanţa de control judiciar îl apreciază ca fiind întemeiat, în condiţiile în care va face şi aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, instanţa de control judiciar nu poate face abstracţie de culpa procesuală a recurentei - reclamante, constând în completarea cererii iniţiale de chemare în judecată cu încălcarea termenului limită expres prevăzut de art. 204 C. proc. civ. respectiv, după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată.

Totodată, având în vedere cererea de anulare a Ordinului nr. 224 din 29 mai 2013, prin care doamna B. a fost mutată definitiv pe postul de şef serviciu Informatică şi Stagii de Cotizare, instanţa de control judiciar apreciază că, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a doamnei B.; fiind evident că atacarea acestui ordin o afectează în mod direct; o eventuală anulare a acestuia având repercusiuni directe asupra sa.

Chiar dacă ulterior introducerii în cauză a doamnei B., instanţa a constatat "că la acest moment procesual se va judeca doar anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice şi faţă de acest ordin calitatea procesuală pasivă revine doar pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice nu şi doamnei B., căreia îi era opozabil doar un singur ordin", acest lucru s-a datorat culpei procesuale a recurentei - reclamante, ce a formulat cele două Cereri completatoare (deci, inclusiv cererea având ca obiect anularea Ordinului nr. 224 din 29 mai 2013, ce o viza direct pe doamna B.) peste termenul imperativ prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Este fără putinţă de tăgadă că intimata B. a efectuat cheltuieli de judecată, pentru a-şi apăra interesele, prin angajarea unui avocat, cheltuieli ce constau în onorariul avocaţial achitat în baza contractului de asistenţă juridică încheiat cu apărătorul său ales, conform dovezilor existente la dosar fond), însă, raportat la cuantumul acestuia şi la activitatea desfăşurată de acesta (redactarea întâmpinării şi asigurarea asistenţei judiciare la doar 2 termene de judecată), instanţa de control judiciar apreciază că onorariul avocaţial este vădit disproporţionat, motiv pentru care se impune a face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducând cuantumul acestor cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecării pe fond a litigiului, la suma de 900 RON, faţă de 1735 RON acordate iniţial de instanţa de fond.

Cât priveşte cererea formulată de intimata - intervenientă B., de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate şi în calea de atac a recursului, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi soluţia de admitere a recursului promovat de recurenta - reclamantă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 coroborate cu prevederile art. 406 alin. (5) şi alin. (6) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va la act de renunţarea recurentei - reclamante la judecarea cererii de anulare a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 şi în consecinţă va anula hotărârea recurată, respectiv Sentinţa civilă nr. 225/F din 3 decembrie 2013, în măsura renunţării; va admite recursul recurentei - reclamante, privind cheltuielile de judecată, în sensul obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimata - intervenientă C., în cuantum de 900 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi va respinge cererea formulată de intimata - intervenientă B., de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac a recursului, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei - reclamante A. la judecarea cererii de anulare a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Naţională de Pensii Publice prin care s-a modificat organigrama Casei Judeţene de Pensii Braşov, în ceea ce priveşte înfiinţarea Compartimentului Evidenţă Contribuabili, şi în consecinţă anulează hotărârea recurată - respectiv Sentinţa civilă nr. 225/F din data de 3 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/64/2013, în măsura renunţării.

Admite recursul recurentei - reclamante privind cheltuielile de judecată.

Obligă recurenta - reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată către intimata - intervenientă B. în cuantum de 900 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge cererea formulată de intimata - intervenientă B., de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac a recursului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM