Appeal dismissed; constitutional challenge to local election result provision rejected for lack of nexus with dispute over election date

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2/2016 la data de 9 martie 2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea Hotărârii de Guvern nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale.

Odată cu cererea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut în esenţă că H.G. nr. 51/2016 este nelegală prin aceea că stabileşte, cu încălcarea legii şi a Constituţiei, o singură dată a alegerilor pentru alegerea primarilor.

Referitor la motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamantul a arătat că norma legală criticată este neconstituţională, fiind încălcate prevederi prin care este reglementat dreptul de a fi ales al unui cetăţean român, egalitatea cetăţenilor în faţa legii, principiul reprezentativităţii mandatului şi principiul pluralismului politic.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1279 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ca inadmisibilă.

S-a respins cererea în anularea H.G. nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale din anul 2016 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Prim - Ministru şi intimata Autoritatea Electorală Permanentă ca neîntemeiată.

S-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

- în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu este îndeplinită condiţia legăturii dintre norma legală şi soluţionarea cauzei, aplicând greşit prevederile art. 10 alin. (1) şi 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, ale H.G. nr. 51/2016, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

- a susţinut recurenta, în acest sens, că temeiul care a stat la baza stabilirii unei singure date pentru desfăşurarea alegerilor pentru primari, art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 contravine principiului constituţionale al reprezentativităţii organelor alese, iar punerea în aplicare a unui text legal care prezintă vicii de constituţionalitate prin H.G. nr. 51/2016 afectează însuşi legalitatea actului emis;

- s-a apreciat că actul atacat în contencios administrativ, respectiv H.G. nr. 51/2016 prin prevederile sale reprezintă o aplicare a art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, considerându-se că speţa trebuie privită în ansamblul ei şi nu doar strict raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 115/2015;

S-a solicitat casarea sentinţei atacate, să se constate admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, întreaga acţiune având caracterul unei sesizări directe îndreptate împotriva O.U.G. nr. 45/2014.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimat la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Argumentele de fapt relevante

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată a investit instanţa de contencios administrativ şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recurentului în susţinerea recursului de faţă, invocată de reprezentantul intimatului-intervenient în interesul pârâtului Guvernul României, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia, în condiţiile în care interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, este folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin declanşarea procedurii judiciare, care trebuie să fie legitim, născut, direct şi actual.

În speţă, Înalta Curte reţine că interesul recurentului - reclamant de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate nu a dispărut, acesta neconfundându-se cu o lipsă de interes din perspectiva legăturii de cauzalitate cu fondul cauzei în accepţiunea art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În raport de dispoziţiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, în sensul că textele de lege a căror neconstituţionalitate se solicită a se constata nu au legătură în concret cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluţionarea cauzei" priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, după cum a subliniat şi Curtea de apel, pe de o parte, existenţa unei legături directe între norma contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curţii în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conţinutului hotărârii judecătorului.

Condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

Astfel obiectul cauzei îl constituie cererea de anulare a H.G. nr. 51/20016 care, are o singură prevedere referitoare la stabilirea datei de desfăşurare a alegerilor, în timp ce dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 prevăd că este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.

Or, este evident că textul de lege a cărei neconstituţionalitate se invocă nu are nicio înrâurire asupra stabilirii prin hotărâre de guvern a datei desfăşurării alegerilor, Înalta Curte reţinând şi argumentele Curţii Constituţionale expuse în Decizia nr. 460/2014, potrivit cărora nu este admisibila a se investi Curtea Constituţională cu examinarea neconstituţionalităţii unui act normativ, într-un cadru procesual creat special în acest scop.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în promovarea recursului invocată de intimatul intervenient Ministerul Afacerilor Interne.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1279 din data de 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM