Peremption of administrative appeal for failure to perform procedural acts after suspension of the proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A., prin procurator B., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Scânteia, Prefectura Judeţului Iaşi, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, constatarea nulităţii Deciziei nr. 535 din 17 decembrie 1997 emisă de Comisia Judeţeană, a adresei din 3 martie 1997 emisă de Primăria comunei Scânteia.

A arătat petentul că solicită restituirea terenului în suprafaţă de 14,13 ha în fizic, că a fost lipsit o perioadă îndelungată de timp de aceste terenuri, urmând a fi despăgubit pentru lipsa de folosinţă.

La data de 15 martie 2011 reclamantul, prin mandatar, a solicitat şi anularea H.G. nr. 1345/2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 326 bis/2002, hotărâre de guvern prin care se atestă drumul public al comunei Scânteia, fiind inclusă şi proprietatea sa.

Anterior suspendării procuratorul a depus la dosar H.G. 1354 din 27 decembrie 2011, privind atestarea domeniului public al Judeţului Iaşi, "modificată şi completată de H.G. nr. 48 din 17 ianuarie 2007", actul normativ criticat vădindu-se a nu fi H.G. nr. 1345, aşa cum a arătat Judecătoria Iaşi.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 155/2013 din 11 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001, formulată de A. (decedat) şi continuată de moştenitorii C. şi D., prin procurator B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, prin H.G. nr. 1345/2001 s-au aprobat bugetele de venituri şi cheltuieli pe anul 2002 ale unor agenţi economici de sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei, în timp ce H.G. nr. 1354/2001 priveşte atestarea domeniului public al Judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din Judeţul Iaşi.

Urmând firul logic al cererii trimisă spre competentă soluţionare instanţei de contencios administrativ, prima instanţă a constatat că demersul judiciar formulat urmăreşte a evidenţia nelegalitatea hotărârii de guvern invocate, pe calea excepţiei de nelegalitate, cu efectul "anulării" menţiunilor prin care terenurile pretins a fi fost în proprietatea lui A. s-au trecut în proprietatea publică a Judeţului Iaşi.

Ori, în cauză nu s-au arătat care sunt actele cu forţă juridică superioară încălcate prin emiterea hotărârii de guvern, simpla afirmare a dreptului de proprietate al reclamantului nefiind suficientă pentru admiterea excepţiei.

În consecinţă, constatând că solicitările formulate nu se subscriu exigenţelor impuse de art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci se constituie în simple afirmaţii şi cereri de "anulare" a unor acte administrative (altele decât cel în considerarea căreia cauza a fost trimisă instanţei de contencios administrativ), instanţa de fond a respins excepţia.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii C. şi E. (moştenitorii defunctului A.), ambii prin procurator B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 30 ianuarie 2015, constatând lipsa nejustificată a părţilor, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că, până la data de 23 februarie 2016, nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus prin rezoluţie repunerea cauzei pe rol, a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an" iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile dispoziţiilor art. 250 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii C. şi E. (moştenitorii defunctului A.), ambii prin procurator B. împotriva Sentinţei nr. 155/2013 din 11 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM