Annulment of operating license: inadmissibility of extraordinary appeal for re-arguing merits under strict limits of Art. 503 CPC

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4014 din 11 decembrie 2015, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL împotriva Sentinţei nr. 55 din 4 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este legală, judecătorul fondului apreciind, în mod corect, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale incidente, că măsura anulării licenţei de funcţionare este legală.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta SC "A." SRL, apreciind că această hotărâre este nelegală.

În motivarea căii de atac, contestatorul a reiterat atât situaţia de fapt, cât şi criticile invocate în cererea de recurs, arătând că măsura anulării licenţei de funcţionare a fost dispusă în mod nelegal, cu încălcarea art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003.

În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, apreciind că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., întrucât instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate.

Printr-o cerere distinctă, înregistrată la data de 22 ianuarie 2015, contestatorul a solicitat şi suspendarea executării deciziei contestate, în temeiul art. 507 din C. proc. civ., cerere soluţionată prin încheierea din 28 ianuarie 2016.

3. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române

a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, având în vedere că instanţa de recurs a analizat singurul recurs declarat de societatea reclamantă, iar dispozitivul conţine menţiuni clare referitoare la soluţie, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

De altfel, se poate observa că motivele prezentate de contestatoare nu sunt decât motivele prezentate şi în cadrul recursului şi care au fost deja analizate, iar în aceste condiţii, reprezentând apărări pe fondul cauzei care au fost examinate în ambele faze procesuale, analiza acestora excede obiectului contestaţiei în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză"

În speţă, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate, în condiţiile în care s-a declarat doar un singur recurs, de către societatea reclamantă, şi care a fost analizat, iar în dispozitivul deciziei este menţionată soluţia de respingere a recursului declarat, de aceasta, ca nefondat.

Or, prin invocarea aceloraşi motive şi argumentarea aduse în faţa instanţei de recurs, contestatorul şi-a întemeiat doar în mod formal cererea dispoziţiile sus-menţionate, în realitate urmărind reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce, potrivit principiului unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, este inadmisibil.

Aşa fiind, se constată că, în cauză, contestatorul nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, textul legal fiind de strictă interpretare şi aplicare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi ţinând seama de dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4014 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - CL