Extraordinary appeal in employment discrimination dispute rejected as inadmissible for lacking material error or omitted cassation grounds

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3774 din 10 octombrie 2014, a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1063 din 20 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, reţinând, din probatoriul administrat, legalitatea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării contestate şi faptul că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, caz în care a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta A., indicând drept temei prevederile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatoarea a criticat hotărârea atacată din perspectiva depăşirii termenului prevăzut de lege pentru redactarea acesteia, făcând referire şi la faptul că în faţa Curţii de Apel Bucureşti i s-a impus plata unei taxe judiciare de timbru deşi nu datora această taxă.

Contestatoarea a susţinut că decizia contestată s-a dat cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, formularea anumitor motivări din perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţiei ori Declaraţiei Universale fiind făcută cu titlu general şi nu prin raportare la motivele sale.

De asemenea, a considerat că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unor greşeli materiale, date cu încălcarea tuturor normelor legale privind discriminarea în relaţiile de muncă şi aplicarea/interpretarea legii, părtinind autoritatea pârâtă, omiţându-se, totodată, să se cerceteze cauza sub toate aspectele şi să se coreleze probatoriul existent cu legislaţia incidentă.

În opinia recurentei, prin hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în legătură cu litigiul său s-au dat soluţii greşite prin neacordarea drepturilor sale legitime şi nerecunoaşterea că a fost şi este într-adevăr discriminată, invocând şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 106/2014.

În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, casarea deciziei atacate şi admiterea drepturilor pretinse şi legitime pentru a-i fi recunoscute şi acordate integral.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute în art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., text pe care s-a întemeiat contestaţia în anulare de faţă: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Pornind de la interpretarea acestei prevederi legale, Înalta Curte constată, pe de o parte, că legiuitorul a circumstanţiat obiectul contestaţiei în anulare speciale, care poate viza exclusiv hotărârile pronunţate în recurs.

Pe de altă parte, "greşeala materială" la care se referă art. 318 din C. proc. civ. constă în erori de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite, confundarea unor elemente materiale sau a unor date esenţiale ale dosarului.

Înalta Curte reaminteşte că greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.

Or, motivele invocate în contestaţie nu reprezintă motive în sensul art. 318 din C. proc. civ. pentru a fi incidentă ipoteza greşelii materiale, argumentată de contestatoare pe împrejurarea că instanţa de recurs nu a răspuns criticilor sale, iar hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea tuturor normelor legale în ceea ce priveşte discriminarea în relaţiile de muncă şi aplicarea/interpretarea legii, ceea ce a condus la dezlegarea greşită a pricinii.

Presupusele greşeli legate de necorelarea probelor cu legislaţia incidentă nu pot reprezenta erori evidente de natură procedurală ori confuzii cu privire la textele de lege aplicabile după cum sugerează contestatoarea.

Totodată, în speţă, nu se poate susţine că instanţa de recurs nu a analizat cauza sub toate aspectele, în condiţiile în care hotărârea este temeinic motivată, rezultând că au fost analizate criticile împotriva sentinţei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 punctele 7, 8 şi 9, precum şi a prevederilor art. 3041 din C. proc. civ., făcând trimitere, totodată, la reglementările europene şi interne în materia discriminării analizată.

Din modul de redactare, dar şi din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluţionată cauza, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi Stanca Popescu c România), ceea ce nu este cazul în speţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în contestaţia în anulare

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3774 din 10 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN