Jurisdictional conflict over validity of property restitution decisions: civil versus administrative competence under Law No. 165/2013

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă la data de 20.08.2015, reclamanta A. a solicitat,în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea Adresei nr. 36031/RG/15.07.2015.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 1555/11.12.2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Argumentând soluţia instanţa a constatat că obiectul prezente acţiunii priveşte anularea unui act administrativ emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Adresa nr. 36031/RG/15.07.2015 prin care pârâta se aduce la cunoştinţă emiterea deciziei de invalidare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, litigiile privind acte administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa nr. 152 din 25 ianuarie 2016, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, raportând la prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, la obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv anularea Deciziei de invalidare nr. 3062/10.02.2015 emisă de pârâta ANRP, în baza dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 165 din 16 mai 2013, instanţa a reţinut că Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă este competent să soluţioneze cauza.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune prin care solicită, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea Deciziei de invalidare nr. 3062/10.02.2015 emisă de pârâta ANRP în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Înalta Curte constată că în privinţa cererii de chemare în judecată sunt relevante următoarele dispoziţii din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 3. - În înţelesul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. cereri - notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

Art. 33. - (1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. […]

Art. 34. - (1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni. […]

Art. 35. - (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. […]"

În raport cu obiectul acţiunii, expus în prealabil, Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este secţia civilă a tribunalului, conform dispoziţiilor alin. (1) al aceluiaşi articol.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. şi pe intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN