Competence conflict resolved in favor of ordinary civil court for cancellation of movable real guarantees

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 18.08.2014 sub nr. x/301/2014, reclamanta Asociaţia Romană a Cărnii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat obligarea pârâtei la emiterea/completarea avizului de stingere a garanţiilor reale mobiliare aferente Contractelor nr. 1/17.08.2009 şi nr. 2/01.10.2009, stingerea garanţiilor reale mobiliare precizate, operarea avizului de stingere a acestor garanţii în AEGRM, înscrierea unei notificări la AEGRM privind stingerea garanţiilor reale precizate, delegarea/împuternicirea unei persoane, în mod valabil, în vederea efectuării operaţiunilor de mai sus şi în vederea realizării tuturor formalităţilor de publicitate, aferente acestora, la plata daunelor minimale prevăzute de lege în cuantum de 700 euro pentru întârzierea nepermis de mare în îndeplinirea obligaţiilor legale precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 6308 din data de 08.05.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/301/2014 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, în consecinţă a declinat soluţionarea cauzei formulată de reclamanta Asociaţia Romană a Cărnii în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 145 din 22 ianuarie 2016, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta Asociaţia Romana Cărnii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Totodată, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

În argumentele expuse, Curtea de Apel a reţinut că în cauza dedusă judecăţii se solicită executarea a unei convenţii de garanţie reală mobiliară, aferentă Contractelor nr. 1/17.08.2009 şi nr. 2/01.10.2009, respectiv se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic - constatarea stingerii garanţiilor reale imobiliare şi obligarea pârâtului la a face (obligaţie legală constând în operarea avizului de stingere a acestor garanţii în AEGRM).

În concluzie, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată nu are ca obiect un act administrativ tipic sau asimilat, astfel că nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Fiind o acţiune civilă având ca obiect capete de cerere neevaluabile, dar şi evaluabile, aceasta este în competenţa judecătoriei ca instanţă de drept comun, potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) şi j) coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ.

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Din actele şi lucrările dosarului, reiese că între părţile litigante s-a încheiat la data de 6 aprilie 2009, Acordul de Grant nr. 135081, prin care MAPDR s-a obligat să acorde beneficiarului (Asociaţia Română a Cărnii) suma totală de 250.000 euro pentru realizarea şi implementarea proiectului denumit "Implementarea unui sistem naţional de monitorizare şi promovare a tipului de proteină din produsele de carne".

La art. 1 din Contractul de garanţie reală mobiliară nr. 2/1.10. 2009, încheiat în baza acestui acord este precizat că beneficiarul consimte să constituie în favoarea MAPDR, în condiţiile stipulate de Titlul VI din Legea nr. 99/1999 şi în Acordul de grant, o garanţie reală mobiliară fără deposedare asupra bunurilor şi echipamentelor identificate în anexa 1 la prezentul Contract.

Din dispoziţiile ar. 9 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999: reiese că:

"(1) Garanţia reală care se reglementează prin acest titlu constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii". Orice tip de obligaţie de a da, a face sau a nu face este susceptibilă să fie garantată cu garanţia reală reglementată prin acest titlu, inclusiv obligaţiile viitoare, sub condiţie, divizibile sau determinabile (art. 10 alin. (1), nefiind relevantă în ceea ce priveşte litigiul privind executarea sau stingerea garanţiei reale mobiliare natura contractului din care s-a născut obligaţia garantată.

Aşadar, obiectul prezentei acţiuni vizează stabilirea unui drept potrivnic, respectiv constatarea stingerii garanţiilor reale mobiliare şi obligarea pârâtului la a face (obligaţie legală constând în operarea avizului de stingere a acestor garanţii în AEGRM), ceea ce presupune interpretarea convenţiilor de garanţie reală mobiliară (Contractul nr. x/17.08.2009 şi Contractul nr. x/01.10.2009), contracte care au fost semnate în urma Acordului de Grant nr. 135081 din 6 aprilie 2009 precum şi pretenţiile reclamantei decurgând din întârzierea în executarea obligaţiilor pârâtului.

Nu în ultimul rând, este de precizat că dreptul potrivnic ce se urmăreşte a fi stabilit corespunde Contractelor de garanţie reală mobiliară nr. 1/17.08.2009 şi nr. 2/01.10.2009, care nu au ca obiect bunuri proprietate publică, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, garanţiile reale mobiliare privesc îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice încât, raportat la art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de drept comun, respectiv Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia Română a Cărnii şi pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN