Admissibility of unconstitutionality exception in declaratory action for existence of military regulation: lack of causal link between challenged statutory provisions and the specific dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.04.2015 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Interne solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate existenţa/inexistenţa "Regulamentului Militar" de aplicare a sancţiunii disciplinare dată prin Ordinul I.G.P. nr. 01107/25.06.1998.

Prin Sentinţa civilă nr. 573 din 23.02.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii, respingând acţiunea formulată de reclamantul A. şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, ca inadmisibile.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond s-a pronunţat şi cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi alin. (5), art. 24, art. 31, art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţia României, cerere formulată de reclamant, respingând-o, ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu există o legătură cu prezenta cauză; soluţionarea litigiului de faţă nedepinzând de constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Împotriva Sentinţei civile nr. 573/23.02.2016 a declarat recurs reclamantul A., însă doar cu privire la soluţia dată de instanţă pe cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată la momentul judecării pe fond a pricinii, apreciind că cererea de sesizare este admisibilă, având în vedere că excepţia a fost ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti şi se referă la neconstituţionalitatea unei legi sau a unei dispoziţii dintr -o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Mai susţine recurentul că instanţa constituţională nu a constatat, print-o decizie anterioară, neconstituţionalitatea prevederilor art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi alin. (5), art. 24 şi art. 31 din Constituţie.

Apărările intimaţilor

La recursul formulat de reclamant a depus întâmpinare intimatul-intervenient principal, domnul B., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul-reclamant, apreciind că cererea de sesizare este admisibilă, având în vedere că excepţia a fost ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti şi se referă la neconstituţionalitatea unei legi sau a unei dispoziţii dintr-o lege în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei. În plus, a mai susţinut că, anterior, Curtea Constituţională nu a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi alin. (5), art. 24 şi art. 31 din Constituţie.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, raportat şi la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 488 C. proc. civ., constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Astfel cum se poate constata din cuprinsul hotărârii recurate, este evident că, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a analizat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport de cerinţele de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, această analiză fiind, de altfel, obligatorie.

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, "1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Pornind de la această reglementare a condiţiilor cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Analizând dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, instanţa de control judiciar reţine că acestea prevăd următoarele: "Recompensele se acordă, iar sancţiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare" iar dispoziţiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 prevăd că "Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare".

Totodată, Înalta Curte, analizând şi obiectul cererii de chemare în judecată observă că, prin acţiune, reclamantul a solicitat "constatarea existenţei/inexistenţei "Regulamentului militar" de aplicare a sancţiunii disciplinare dată prin Ordinul IGP nr. 01107/25.06.1998.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul litigiului de fond, ce priveşte doar o acţiune în constatare, concluzia curţii de apel, în sensul că normele vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea acestei cauze, este întemeiată, în condiţiile în care obiectul acţiunii îl reprezintă doar constatarea existenţei/inexistenţei "Regulamentului militar" de aplicare a sancţiunii disciplinare dată prin Ordinul IGP nr. 01107/25.06.1998.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile apreciate ca fiind neconstituţionale (respectiv dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare) se referă la sancţiunile disciplinare, la constituirea consiliilor de onoare şi a consiliilor de judecată, or, obiectul litigiului îl reprezintă o "acţiune în constatare - constatarea existenţei/inexistenţei Regulamentului militar"; nefiind vorba deci de analizarea legalităţii unui act administrativ emis în baza dispoziţiilor legale invocate, ori în strânsă legătură cu acestea.

De altfel, Înalta Curte observă că, prin motivarea adusă excepţiei de neconstituţionalitate invocată, recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare, deşi, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale, implică verificarea prealabilă a îndeplinirii cumulative a trei condiţii de admisibilitate, respectiv: a) dispoziţia legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; b) excepţia să fie ridicată la cererea unei părţi, a procurorului sau de către instanţa de judecată din oficiu; c) neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate să nu fi fost constatată printr-o decizie anterioară a Curţii.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că legătura dintre prevederile legale a căror neconstituţionalitate se invocă şi modul de soluţionare a cauzei trebuie să fie evidentă şi de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

În cazul de faţă, raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii, ce priveşte o acţiune în constatare - constatarea existenţei/inexistenţei "Regulamentului militar de aplicare a sancţiunii disciplinare dată prin Ordinul IGP nr. 01107/25.06.1998"; nefiind deci supusă cenzurii instanţei de faţă legalitatea Ordinului IGP nr. 01107/25.06.1998, o eventuală declarare, ca fiind neconstituţionale, dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu ar avea o influenţă hotărâtoare asupra modului de soluţionare a acţiunii de faţă, deoarece textele considerate neconstituţionale nu sunt esenţiale pentru soluţionarea litigiului de faţă, neavând legătură cu acesta.

"Legătura cu soluţionarea cauzei" priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte, existenţa unei legături directe între norma contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curţii în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conţinutului hotărârii judecătorului.

Nici în recurs recurentul-reclamant nu a argumentat în niciun fel care este relevanţa normelor legale a căror neconstituţionalitate a solicitat a se constata în cauza cu care a învestit instanţa de judecată şi nici nu a probat conexiunea acestora cu obiectul litigiului dedus judecăţii.

Înalta Curte constată, astfel, că soluţia dată de instanţa de fond cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este temeinică şi legală şi că, în mod judicios, prima instanţă a considerat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare), este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, respingând-o ca inadmisibilă în raport cu obiectul cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 29 din legea nr. 47/1992 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 573 din 23.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN