Finality of public procurement appellate judgments and prohibition of recourse against final decisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal that had previously rejected the first-instance judgment challenging public procurement penalties. The dispute concerned contractual late payment penalties arising from a framework agreement and subsequent contract for railway wagon sanitation services under public procurement legislation, where the appellant attempted to challenge a second-instance appellate decision via a procedural route mislabeled as "appeal" but invoking laws for "cancellation complaint." The court ruled that the appellate decision was final and definitively barred from further appeal or recourse because, under the applicable public procurement ordinance in force at the time, judgments issued in the first instance could only be challenged by appeal to the court of appeal, with no right to a further cassation appeal, and any attempt to re-initiate the same appeal against the same judgment violated the principle of the uniqueness of the right of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 466 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006; Finality of public procurement appellate judgments and prohibition of recourse against final decisions: The dispute concerned contractual late payment penalties arising from a framework agreement and subsequent contract for railway wagon sanitation services under public procurement legislation, where the appellant attempted to challenge a second-instance appellate decision via a procedural route mislabeled as "appeal" but invoking laws for "cancellation complaint." The court ruled that the appellate decision was final and definitively barred from further appeal or recourse because, under the applicable public procurement ordinance in force at the time, judgments issued in the first instance could only be challenged by appeal to the court of appeal, with no right to a further cassation appeal, and any attempt to re-initiate the same appeal against the same judgment violated the principle of the uniqueness of the right of appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive section as the primary legal basis for dismissing the recourse as inadmissible because the challenged decision was final and not subject to appeal or recourse.
Cited in the dispositive section as the procedural rule governing the dismissal of the inadmissible recourse.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 12.03.2013 reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. - prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 143,476,08 RON, reprezentând penalităţi de întârziere contractuale, calculate la facturi achitate cu întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 8917 din data de 10 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2013, s-a respins excepţia prescripţiei; s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova, având ca obiect pretenţii, astfel cum a fost precizată; fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 207569,85 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere datorate în temeiul Acordului-cadru nr. 86/20.09.2008 şi a Contractului subsecvent nr. 87/30.09.2008, precum şi la plata sumei de 568 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (respectiv 1568 RON, conform încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţată la data de 15 iulie 2014).
Hotărârea Curţii de apel
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborat cu art. 466 C. proc. civ.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 8/2014 pronunţată la data de 04 iunie 2014, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova, împotriva Sentinţei nr. 8917 din data de 10 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2013 în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., având ca obiect pretenţii; hotărârea acestei instanţe fiind "definitivă".
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii - Decizia civilă nr. 8/2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, aceiaşi parte, pârâta B. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova, a declarat tot apel, solicitând admiterea acestuia, anularea Deciziei nr. 8/2014; instanţa omiţând să cerceteze aspectul referitor la calcularea greşită a sumei de 207.569,83 RON; neţinându-se seama de intervalele de timp dintre plăţi şi scadenţă, luate în calcul la primele tranşe de stabilire a penalităţilor aceleiaşi facturi.
Deşi calea de atac este intitulată "Apel", în drept s-au invocat dispoziţiile art. 503, respectiv 508 C. proc. civ., ce reglementează procedura în cazul "contestaţiei în anulare".
De altfel, Înalta Curte constată că prezentul "Apel" are aproape acelaşi conţinut cu "contestaţia în anulare" formulată de parte împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti - Decizia civilă nr. 8/2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, contestaţie în anulare ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/54/2014 soluţionată de instanţa de fond - Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 22/2014 pronunţată la data de 13 noiembrie 2014, definitivă.
Apărările intimatei
Împotriva apelului intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestei căi de atac, ca inadmisibilă, prin prisma dispoziţiilor art. 460, 466 alin. (3) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
Asupra admisibilităţii recursului
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ., în prezent sunt instituţionalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătoreşti, şi anume, apelul, recursul, contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Deci, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Studiind actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul litigiului în reprezintă penalităţile de întârziere percepute în baza Acordului-cadru nr. 86/29.09.2008 de prestări servicii pentru salubrizarea radicală, normală şi curentă a vagoanelor de călători şi automotoarelor şi a Contractului subsecvent nr. 87/30.09.2008, ambele fiind încheiate de părţi în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări.
Astfel, având în vedere natura litigiului, ce vizează executarea unui contract de achiziţie publică, procedura de soluţionare a acestuia este cea prevăzută de art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006. Pe cale de consecinţă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma sa în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată - 12.03.2013 - conform cărora "1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel".
Având în vedere actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurenta a uzat de această cale de atac; soluţionată de instanţa competentă - Curtea de Apel Craiova - prin Decizia civilă nr. 8/2014 - ce are caracter definitiv, tocmai urmare a dispoziţiilor mai sus menţionate, ce exclud posibilitatea exercitării recursului.
De altfel, chiar şi în ipoteza în care instanţa nu ar fi procedat la recalificarea căii de atac, apelul declarat de parte împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţă tot în calea de atac a apelului, era de asemenea inadmisibil, având în vedere principiul "unicităţii căii de atac" statuat de dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată …". Cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel fără drept de recurs".
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.
Cum în cauză sentinţa atacată de parte cu "apel", calificată de instanţă drept "recurs", este definitivă, Înalta Curte constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată, deoarece aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, dată în apel fără drept de recurs; fiind astfel incidente dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma sa în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată - 12.03.2013.
Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care hotărârea împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac are caracter definitiv, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. şi Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova împotriva Deciziei civile nr. 8/2014 din 4 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2016.
Procesat de GGC - NN