Suspension of execution of rural aid recovery based on disproportionate financial corrections and omitted contractual notice

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.06.2014 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare, a solicitat instanţei suspendarea executării Procesului-verbal da constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.10.2013, a Notificării nr. 35259/01.11.2013 şi a Deciziei nr. 39563/03.12.2013 emise de pârâta Agenţia de Plăti pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actelor administrative nelegale, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 322/2014 din 01 septembrie 2014, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x.927/29.10.2013 şi a Deciziei nr. 39.563 din 03.12.2013 emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/33/2014 al Curţii de Apel Cluj.

Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 720 RON în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), denumită în continuare AFIR, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat, pe larg, situaţia generală expusă şi în faţa primei instanţe, făcând o descriere a scopului acestei autorităţi şi a programului Fondul European Pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (denumit în continuare FEADR).

Cât priveşte motivele de nelegalitate ale sentinţei, recurenta a formulat trei critici la adresa hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Astfel, o primă critică se referă la faptul că instanţa de fond, prin considerentele hotărârii a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a arăta că în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât aspecte de fapt şi de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct şi substanţial fondul cauzei. Or, susţine în continuare recurenta, analizarea legalităţii constatărilor echipei de control sub aspectul respectării de către beneficiar a clauzelor contractuale asumate, reprezintă, în mod evident aspecte ce ţin de dezlegarea fondului pricinii şi a căror analiză echivalează cu cercetarea însuşi a fondului cauzei pe care nu o poate face decât instanţa învestită cu analizarea legalităţii actului.

Apreciază recurenta că, aspectele reţinute de instanţa de fond în susţinerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor circumstanţe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noţiuni şi care, astfel cum s-a reţinut într-o jurisprudenţă constantă, se pot referi la necompetenţa autorităţii care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul ori alte astfel de situaţii care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei.

Or, susţine în continuare recurenta, în mod evident, în cauză, a analiza temeinicia susţinerilor intimatei-reclamante legate de nedovedirea neregulilor menţionate în titlul de creanţă, echivalează cu soluţionarea pe fond a cauzei, în cazul constatării legalităţii sau dimpotrivă, a nelegalităţii actului administrativ.

A doua critică adusă se recurentă hotărârii de fond, constă în faptul că prima instanţă, printr-o analiză evidentă a fondului cauzei, a interpretat greşit clauzele contractuale.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 (3) din contractul de finanţare, durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuţie a acestuia la care se adaugă 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăţi făcută de către autoritatea contractantă.

Privitor la acest aspect, Somaţia şi termenul de 30 de zile prevăzut la art. 8 alin. (3) din Anexa 1, reţinut de instanţa de fond, se aplică numai dacă pe parcursul perioadei de monitorizare, respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăţi, sunt constatate de către autoritatea contractantă nerespectarea anumitor obligaţii, prin aşa numitul control ex-post.

Or, susţine în continuare recurenta, în condiţiile în care reclamantei i-a fost respinsă cererea privind cea de-a doua tranşă de plată (ultima de altfel) în cauză nu poate fi acordat un astfel de termen deoarece nu ne aflăm în perioada de monitorizare ci în cea de execuţie.

Subsumată aceleiaşi critici referitoare la interpretarea greşită a clauzelor contractuale, mai susţine recurenta că, un alt aspect apreciat eronat de către instanţa de fond se referă la creşterea dimensiunii economice a fermei cu minimum 4 UDE, prin achiziţionarea a 7 juninci şi arendarea a 10,7 ha teren "împrejurare necontestată de către pârâtă", conform reţinerilor instanţei de judecată.

Astfel, privitor la acest aspect, solicită a se avea în vedere că în cuprinsul procesului-verbal contestat, autoritatea a menţionat faptul că din cele 7 capete de animale, 3 bucăţi bovine nu au putut fi identificate deoarece nu avea crotalii de identificare iar culturile pe suprafeţe trecute în planul de afaceri pe anul 2013 nu corespund cu cele înregistrate în baza de date APIA.

Mai mult decât atât, susţine în continuare autoritatea, s-au constatat diferenţe majore de efectiv şi în privinţa celorlalte animale sau păsări menţionate în planul de afaceri la sectorul zootehnic pentru anul 2013.

Cea de-a treia critică adusă de recurentă sentinţei de fond are în vedere aprecierile instanţei de fond privind paguba iminentă.

Privitor la acest aspect, susţine recurenta că, executarea unei obligaţii bugetare stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Este adevărat că, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, susţine în continuare recurenta, executarea unei obligaţii bugetare care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal ce se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă. Această pagubă iminentă o poate invoca autoritatea care, în calitate de autoritate coordonatoare a implementării FEADR în România este responsabilă de derularea acestui program în condiţii de legalitate.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Apărarea intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea în totalitate a sentinţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.

Cât priveşte critica recurentei conform căreia instanţa de fond ar fi analizat fondul cauzei, societatea intimată-reclamantă solicită a se constata că instanţa de fond a analizat exclusiv acele coordonate ale stării de fapt care ai repercusiuni clare asupra garanţiilor de echitate pe care orice particular trebuie să le aibă raportat la actele administrative pe care o instituţie publică le poate emite, garanţii care, în cazul societăţii au fost vădit încălcate.

Practica judiciară a stabilit că instanţei de fond îi este permis să procedeze la o analiză sumară a legalităţii actului de stabilire a creanţelor bugetare din perspectiva susţinerilor părţilor; aceasta procedând în consecinţă, analizând sumar legalitatea actelor a căror suspendare a făcut obiectul judecăţii, fără a intra în cercetarea fondului.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică formulată de recurentă, referitoare la faptul că instanţa de fond ar fi interpretat greşit clauzele contractuale, apărarea intimatei-reclamante se bazează pe principiul proporţionalităţii, ce, consideră că trebuie respectat de către autoritate atât în perioada de monitorizare cât şi în afara ei.

Faptul că nu l-a respectat ci l-a încălcat flagrant, rezultă din caracterul pur formal al neregularităţilor societăţii, neregularităţi ulterior corectate de aceasta şi sancţiunea maximă aplicată şi anume returnarea primei tranşe şi refuzul celei de-a doua.

Cât priveşte critica referitoare la aspectele privind paguba iminentă, susţine intimata că este neîntemeiată, societatea făcând dovada îndeplinirii condiţiei prevenirii producerii unei pagube iminente, pagubă ce consta în imposibilitatea onorării obligaţiilor contractuale asumate faţă de împrumutătorii societăţii, dar şi faţă de clienţi şi furnizori, ceea ce poate determina o stare de insolvenţă şi consecinţe sociale pentru aceştia.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 octombrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 ianuarie 2016.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.10.2013, a Notificării nr. 35259/01.11.2013 şi a Deciziei nr. 39563/03.12.2013 emise de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actelor administrative nelegale, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte împărtăşeşte concluzia la care a ajuns prima instanţă, în sensul că, în speţă, intimata-reclamantă a dovedit existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube pentru a se putea dispune măsura provizorie a suspendării executării actelor administrativ fiscale.

Înalta Curte reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În speţă, se constată că împrejurările amplu şi detaliat descrise în cererea de chemare în judecată şi susţinute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor legale incidente în cauză.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

În cauză, Înalta Curte constată că, în mod temeinic şi legal prima instanţă a apreciat că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului atacat, raportat la încălcarea de către pârâtă a principiului proporţionalităţii în aplicarea corecţiilor financiare pentru neregulile constatate, principiu instituit de O.U.G. nr. 66/2011, în contextul în care reclamanta a prezentat înscrisuri ce probează atingerea obiectivului major stabilit prin Planul de afaceri; respectiv acela de a creşte dimensiunea fermei cu minimum 4 UDE prin achiziţionarea a 7 juninci şi prin arendarea unei suprafeţe de teren de 10,17 ha.

Înalta Curte, analizând sentinţa de fond din perspectiva primei critici formulată de recurentă, nu poate interpreta indiciul de nelegalitate constatat de instanţa de fond, respectiv "eventuala incidenţă a prevederilor contractuale de la art. 8 alin. (3) din Prevederile generale - Anexa I care obligau autoritatea contractantă să someze beneficiarul pentru a remedia deficienţele derivate din nerespectarea obligaţiilor este de natură a crea îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, dat fiind că pârâta nu a acordat niciun termen reclamantei pentru remedierea neregulilor şi nu a analizat nici relevanţa înscrisurilor prezentate în apărare de către reclamantă emanând de la diverse instituţii prin care s-a încercat clarificarea neconcordanţelor ivite între registrul agricol şi registru fermei şi oferirea unor detalii suplimentare în privinţa provenienţei şi inventarierii suinelor şi păsărilor declarate ca aparţinând fermei", în sensul că aceasta ar fi analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cum susţine recurenta.

Deci, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Or, privitor la acest aspect, prima instanţă a prezentat în mod judicios motivele de fapt şi de drept care pot genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în concret fiind vorba despre "argumentele juridice prezentate şi sumar probate de către societatea reclamantă, aparent valabile, referitoare la încălcare de către pârâtă a principiului proporţionalităţii în aplicarea corecţiilor financiare pentru neregulile constatate instituit de O.U.G. nr. 66/2011 în contextul în care reclamanta a prezentat înscrisuri care probează atingerea obiectivul major stabilit prin planul de afaceri, acela de a creşte dimensiunea fermei cu minimum 4 UDE prin achiziţionarea a 7 juninci şi prin arendarea unei suprafeţe de teren de 10,17 ha şi despre eventuala incidenţă a prevederilor contractuale de la art. 8 alin. (3) din Prevederile generale - Anexa I care obligau autoritatea contractantă să someze beneficiarul pentru a remedia deficienţele derivate din nerespectarea obligaţiilor este de natură a crea îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, dat fiind că pârâta nu a acordat nici un termen reclamantei pentru remedierea neregulilor şi nu a analizat nici relevanţa înscrisurilor prezentate în apărare de către reclamantă emanând de la diverse instituţii prin care s-a încercat clarificarea neconcordanţelor ivite între registrul agricol şi registru fermei şi oferirea unor detalii suplimentare în privinţa provenienţei şi inventarierii suinelor şi păsărilor declarate ca aparţinând fermei", fără a se putea aprecia că, în acest mod, a analizat, a prejudecat fondul cauzei, cum greşit susţine recurenta prin cererea de recurs.

În speţă, se constată că împrejurările amplu şi detaliat descrise în cererea de chemare în judecată şi susţinute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor legale incidente în cauză.

În privinţa condiţiei existenţei unui caz bine justificat, practica judiciară a stabilit că îi este permisă instanţei învestită cu soluţionarea cererii de suspendare să procedeze la o analiză sumară a legalităţii actului de impunere, din perspectiva susţinerilor părţilor. Existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerinţă şi interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei; instanţa de fond procedând tocmai la o analiză sumară a legalităţii actelor a căror suspendare se solicită, fără a intra în cercetarea fondului.

În cauză, prima instanţă a apreciat că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului atacat, raportat la argumentele juridice sumar probate de reclamantă şi aparent valabile referitoare la încălcarea de către pârâtă a principiului proporţionalităţii în aplicarea corecţiilor financiare pentru neregulile constatate instituie de O.U.G. nr. 66/2011 şi la eventuala incidenţă a prevederilor contractuale de la art. 8 alin. (3) din Prevederile generale - Anexa 1 la contractul de finanţare, în care părţile au prevăzut o procedură prealabilă, în sensul că, înainte de a proceda la recuperarea sumelor achitate cu titlu de ajutor financiar nerambursabil, Autoritatea contractantă trebuie să îl someze pe beneficiar pentru a remedia deficienţele derivate din nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract, respectiv prin Planul de afaceri.

Înalta Curte constată că, instanţa de fond a ajuns la concluzia că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiei existenţei cazului bine justificat coroborând argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea actelor administrative fiscale emise de pârâtă cu materialul probator administrat în cauză; în acest fel procedând la o analiză sumară a legalităţii actului; pentru a verifica îndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat.

Cât priveşte cea de-a doua critică formulată de recurentă, referitoare la interpretarea greşită a clauzelor contractuale, Înalta Curte o apreciază de asemenea, ca fiind neîntemeiată, având în vedere că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond, pipăind fondul litigiului, în raport de susţinerile reclamantei şi de înscrisurile anexate, a constatat o eventuală incidenţă a prevederilor art. 8 alin. (3) din Anexa 1 la Contractul de finanţare, ce obligau autoritatea contractantă să someze beneficiarul pentru a remedia deficienţele identificate.

Astfel cum se poate observa, instanţa de fond nu a intrat într-o analiză a clauzelor contractuale, cum greşit susţine recurenta, ci doar a identificat un indiciu de nelegalitate a actului a cărui suspendare face obiectul litigiului, prezentând în mod judicios motivele de fapt şi de drept care pot genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Cât priveşte susţinerile recurentei cuprinse în cadrul aceleiaşi critici, referitoare la cele două perioade distincte identificate de aceasta - perioada de monitorizare şi perioada de execuţie - şi cele referitoare la îndeplinirea sau nu de către societatea reclamantă a obiectivelor asumate prin contractul de finanţare, Înalta Curte are în vedere faptul că, raportat cu natura pricinii, cercetarea respectării clauzelor contractuale, realizarea sau nu de către intimata-reclamantă a tuturor acţiunilor cuprinse în Planul de afaceri aferent contractului de finanţare, necesită un probatoriu complex şi a analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului având ca obiect anularea actului, pentru că, în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului.

De altfel, astfel cum se poate observa, nici instanţa de fond nu a procedat la analizarea clauzelor contractuale, ci doar a identificat unele indicii de nelegalitate a actului a cărui suspendare face obiectul litigiului, ce pot genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa învestită cu cererea de suspendare nu a analizat fondul cauzei, însă, fără îndoială, aparenţa de nelegalitate nu se poate limita la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actelor administrativ-fiscale atacate, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Este însă necesar ca îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului; astfel cum instanţa de fond a şi procedat, constatând ca aparent valabile argumentele juridice ale reclamantei referitoare la încălcarea de către pârâtă a principiului proporţionalităţii în aplicarea corecţiilor financiare pentru neregulile constatate instituit de O.U.G. nr. 66/2011.

Cât priveşte cea de-a treia critică formulată de recurentă, referitoare la paguba iminentă, Înalta Curte are în vedere definiţia dată acesteia de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 şi anume "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public" .

Referitor la condiţia pagubei iminente, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a indicat împrejurările rezultate din probele cauzei pe baza cărora şi-a format convingerea că executarea creanţei s-ar repercuta negativ asupra activităţii societăţii, în sensul că ar putea afecta circuitul economic al acesteia şi capacitatea de a face faţă costurilor creditelor şi împrumuturilor accesate pentru finanţarea activităţii curente precum şi capacitatea de onorare a obligaţiilor contractuale asumate faţă de clienţi.

Astfel cum se poate observa, instanţa de fond, în mod temeinic şi legal a verificat gravitatea şi iminenţa producerii prejudiciului în funcţie de toate circumstanţele pricinii, cu respectarea principiului proporţionalităţii, luând în considerare natura propriu-zisă a măsurii administrative şi contextul în care intervine (actuala criză financiară manifestată încă la nivelul tuturor agenţilor economici).

În cauza de faţă, intimata-reclamantă a probat iminenţa producerii pagubei invocate, în condiţiile în care executarea creanţei ar putea afecta circuitul economic al reclamantei şi capacitatea acesteia de a face faţă costurilor creditelor şi împrumuturilor accesate pentru finanţarea activităţii curente precum şi capacitatea de onorare a obligaţiilor contractuale asumate faţă de clienţi; ceea ce poate determina o eventuală intrare în insolvenţă a societăţii, cu consecinţe pentru creditori, clienţi şi furnizori.

Astfel, este necontestat că, prin executarea silită a creanţei în cuantum de 63930 RON s-ar produce blocarea activităţii comerciale a societăţii, cu consecinţe grave în desfăşurarea activităţii acesteia. Or, astfel cum a apreciat şi instanţa de fond, în situaţia în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia există argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului respectiv, Înalta Curte reţine ca fiind temeinic motivată şi argumentaţia instanţei de fond privind îndeplinirea condiţiei referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte împărtăşeşte concluzia la care a ajuns prima instanţă, în sensul că, în speţă, intimata-reclamantă a dovedit existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube pentru a se putea dispune măsura provizorie a suspendării executării actelor administrativ fiscale.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 322/2014 din 1 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN