Failure to legally cite authority leader in enforcement of final judgment triggering annulment for procedural defect

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 5426 din 14 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 797/2012 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A modificat sentinţa în sensul că a admis parte acţiunea şi dispus amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 2 ianuarie 2011 - 15 martie 2012.

2 Totodată, a respins capătul de cerere privind despăgubirile, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea în termen a Sentinţei nr. 136 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă conform Deciziei nr. 5363 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de control judiciar a apreciat că preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia de a executa hotărârea judecătorească menţionată, în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării deciziei, respectiv din 2 ianuarie 2011.

Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, aşa încât se impune, în concordanţă cu prevederile legale menţionate, aplicarea, în sarcina preşedintelui în funcţie în perioada de referinţă, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 2 ianuarie 2011 şi până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Înalta Curte a respins apărările intimatei, privind imposibilitatea aplicării sancţiunii prevăzute de lege conducătorului autorităţii căreia îi incumbă obligaţia de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcţionează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti în termenul legal.

Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Preşedintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în această calitate, avea obligaţia legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătoreşti, dar ceilalţi membri ai comisiei s-ar fi opus.

În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat, până la 15 mai 2013, procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuţie, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătoreşti.

De asemenea, faţă de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancţiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Referitor la capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere, instanţa de recurs a constatat că recurenţii-reclamanţi nu au făcut dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului că, în cauză, este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului de plată.

2. Contestaţia în anulare

Decizia de recurs a fost atacată de contestatoarea C. cu o contestaţie în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că prin decizia contestată i-a fost aplicată amenda prevăzută în art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, fără să fi fost citată legal pentru termenul la care a avut loc judecata, la domiciliul său, aşa cum se prevede în art. 87 şi 90 alin. (1) C. proc. civ.

3. Apărările formulate de părţi şi procedura derulată în judecarea contestaţiei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat admiterea contestaţiilor în anulare, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 88, 89, 92 şi 100 C. proc. civ., referitoare la procedura de citare şi de comunicare a sentinţei.

Contestatoarea C. a depus la dosar înscrisuri privind actele de executare a amenzii stabilite prin decizia contestată, precum şi deciziile prin care s-a dispus numirea şi eliberarea sa din funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

De asemenea, a formulat concluzii scrise prin care a detaliat aspecte privind admisibilitatea contestaţiei în anulare şi motivul de contestaţie invocat.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.

Pentru soluţionarea contestaţiei în anulare întemeiate pe acest motiv trebuie, aşadar, să se stabilească dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare a părţilor pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită.

Cererea soluţionată irevocabil prin decizia atacată a fost întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (1) - (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

- "(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

- (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

Prin Decizia nr. 5426 din 14 decembrie 2012, instanţa de recurs a modificat Sentinţa nr. 797 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamanţilor A. şi B. şi a dispus amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 2 ianuarie 2011 - 15 martie 2012.

Pentru termenul din 14 decembrie 2012, când s-a judecat recursul, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost citat cu indicarea calităţii sale, fără a fi fost nominalizat, la sediul autorităţii publice.

Din înscrisurile dosarului, rezultă că la data respectivă, conducătorul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor era D., care a şi semnat întâmpinarea formulată în recurs de Comisie, în timp ce contestatoarea C., identificată ca titular a obligaţiei de plată a amenzii în actele de punere în executare a hotărârii pronunţate în temeiul art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, fusese numită prin Decizia nr. 114 din 4 octombrie 2011 şi eliberată din funcţie prin Decizia nr. 265 din 23 mai 2012, emisă de Prim-Ministrul României.

Prin urmare, contestaţia în anulare este întemeiată, fiind incident motivul prevăzut în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de vreme ce contestatoarea C. nu a fost citată pentru judecarea recursului, cu respectarea prevederilor art. 88, art. 90 alin. (1) şi art. 92 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia, va anula decizia atacată şi va stabili un termen pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de C. împotriva Deciziei nr. 5426 din 14 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Anulează Decizia nr. 5426 din 14 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Acordă termen pentru judecarea recursului la data de 23 iunie 2016, cu citarea părţilor.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM