Nullity of appeal attacking wrong judgment in administrative dispute over budgetary claims; prior decision stands

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17 ianuarie 2014, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 5013 din 18 martie 2013 şi a Deciziei nr. 4/C din 19 iulie 2013 emise de pârât, ca netemeinice şi nelegale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1631 din data de 23 mai 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

3. Cererea de recurs

La data de 5 septembrie 2014 reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus cerere de recurs împotriva Sentinţei nr. 1560 din 19 mai 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2/2014.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei, iar în rejudecare, admiterea acţiunii în sensul anulării actelor administrative contestate - Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă nr. 5034 din 9 aprilie 2013 şi a Deciziei nr. 14/C din 11 octombrie 2013 emise de Ministerul Finanţelor Publice.

4. Pregătirea dosarului de recurs şi procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, au fost urmate procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

După comunicarea cererii de recurs, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare la data de 16 ianuarie 2015, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele formulate nu vizează Sentinţa nr. 1631 din data de 23 mai 2014, ci o sentinţă pronunţată într-o altă cauză între aceleaşi părţi, respectiv Sentinţa nr. 1560 din 19 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2/2014.

La data de 4 februarie 2015 recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia a adus la cunoştinţa instanţei de recurs împrejurarea transmiterii din eroare la Dosarul nr. x/2/2014 a motivelor de recurs formulate în Dosarul nr. x/2/2014.

Ataşat răspunsului la întâmpinare a fost transmis şi recursul promovat împotriva Sentinţei nr. 1631 din 23 mai 2014, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidenţa dispoziţiilor alin. (5) al aceluiaşi articol, magistratul asistent apreciind că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. civ.

După analiza raportului în completul de filtru la data 5 februarie 2016, acesta a fost comunicat părţilor pentru a formula un punct de vedere.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus punct de vedere asupra raportului, în cuprinsul căruia a reluat susţinerile din răspunsul la întâmpinare, referitoare la eroarea logistică ce a determinat transmiterea la dosar a recursului promovat într-o altă cauză.

A solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva Sentinţei nr. 1631 din 23 mai 2014, depuse la data de 4 februarie 2015 împreună cu răspunsul la întâmpinare.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 486 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (3) C. proc. civ.:

"Art. 486. - Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: [...]

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Din verificarea cererii de recurs depuse la data de 5 septembrie 2014, se constată faptul că aceasta nu indică drept hotărâre atacată Sentinţa nr. 1631 din data de 23 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ci o altă sentinţă, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2/2014 - Sentinţa nr. 1560 din 19 mai 2014.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor vizează, de asemenea, Sentinţa nr. 1560 sus-menţionată, prin care a fost verificată legalitatea altor acte administrative decât cele contestate în prezenta cauză, ele sunt străine pricinii şi nu se poate pretinde că a fost îndeplinită obligaţia de motivare a căii de atac promovate.

Totodată, instanţa de control judiciar nu poate avea în vedere cererea de recurs depusă de recurent la data de 4 februarie 2015 împreună cu răspunsul la întâmpinare şi trebuie să examineze cererea de recurs iniţială, prin prisma dispoziţiilor imperative care reglementează cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii, dar şi a excepţiei invocate în cauză.

Pentru considerentele expuse, constatând că recursul promovat nu îndeplineşte cerinţele de formă impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din acelaşi cod şi va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 1631 din data de 23 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM