Sanction for failure of television moderator to curb injurious guest discourse: limits of freedom of expression under audiovisual content codes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24 iulie 2013 reclamanta S.C. A. S.R.L. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, Decizia nr. 354 din 2 iulie 2013 emisă de pârât, prin care s-a dispus sancţionarea radiodifuzorului reclamant, titular al licenţei audiovizuale nr. S-TV 281.2 din 9 iunie 2011, al deciziei de autorizare din 9 iunie 2011 şi reautorizare din 1 noiembrie 2011 pentru postul de televiziune B., cu amendă în cuantum de 30.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (1) şi art. 40 alin. (2) şi (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 3813 din 2 decembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată plângerea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta a susţinut că prima instanţă a aplicat greşit legea, respectiv dispoziţiile art. 40 alin. (1) - (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Moderatoarea emisiunii a permis persoanei acuzate să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere, nu a folosit un limbaj injurios şi a intervenit când s-au făcut afirmaţii cu potenţial de a aduce atingere imaginii persoanei.

Considerentele sentinţei nu ţin seama de contextul în care au fost făcute afirmaţiile incriminate şi nici de faptul că postul de televiziune, prin moderatorul său, nu poate cenzura opiniile exprimate de jurnalişti şi invitaţii lor,chiar dacă acestea presupun utilizarea unui limbaj neacademic.

Libertatea de exprimare garantată de Constituţia României şi de normele internaţionale asigură libertatea opiniei, respectiv libertatea de a discuta toate chestiunile de interes public, fără vreo restricţie sau teamă de pedeapsă.

4. Apărările Consiliului Naţional al Audiovizualului

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 ianuarie 2015, intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării au fost redate pasaje din raportul de monitorizare, intimatul subliniind că din modul de derulare a emisiunii a reieşit că moderatoarea acesteia a fost depăşită de discursul lui C., intervenţiile sale au fost inconsistente şi fără efect, astfel încât rolul său a fost redus la cel de simplu participant la emisiune.

Intimatul a subliniat că libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne şi internaţionale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opţiuni care nu pot leza drepturile altor membri ai colectivităţii.

Sentinţa atacată este legală, mai arată intimatul, probele administrate justificând sancţiunea aplicată recurentei.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunţată la 4 martie 2016, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., primind punctul de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul soluţionării căii de atac în condiţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Părţile nu au solicitat administrarea unor înscrisuri suplimentare şi nu au formulat concluzii scrise.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de casare formulat şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune respingerea căii de atac pentru considerentele care urmează.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, în condiţiile art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Decizia nr. 354 din 2 iulie 2013 prin care, în calitate de titulară a licenţei audiovizuale şi a deciziei de autorizare pentru postul de televiziune B., a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru încălcarea prevederilor ar. 34 alin. (1) şi art. 40 alin. (2) şi (3) din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Curtea de apel a analizat detaliat situaţia de fapt relevată de raportul de monitorizare al emisiunii "Ediţie specială" din data de 26 iunie 2013, ajungând la concluzia că sancţiunea aplicată este legală.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind însuşită de instanţa de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt ale cărei coordonate relevante nu sunt supuse contestării.

Prin recursul exercitat se susţine, în esenţă, că moderatoarea emisiunii şi-a îndeplinit obligaţiile impuse prin dispoziţiile normative invocate de CNA, neputându-i-se imputa limbajul utilizat de invitaţi; de asemenea, recurenta afirmă că dreptul la opinie şi la libera exprimare este protejat, întrucât publicul larg are dreptul să fie informat, jurnalistul neexercitându-l pentru sine, ci în interes public.

Potrivit prevederilor din Decizia CNA nr. 220/2011 reţinute în decizia de sancţionare:

art. 34 alin. (1): Orice persoană are dreptul la propria imagine.

art. 40 alin. (2): Moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzaţiile.

alin. (3): Moderatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă.

În concret, s-a reproşat recurentei că moderatoarea emisiunii, D., nu şi-a îndeplinit obligaţiile care rezultă din textele legale precitate, prin aceea că nu a intervenit ferm în dialogul injurios şi vulgar care s-a purtat între unul dintre invitaţii din studio, E. şi C., care a intervenit telefonic; în privinţa unor afirmaţii s-a mai reţinut că nu s-au solicitat minime dovezi în susţinerea acestora.

Pasajele esenţiale sunt:

"C.: Era vorba de contractul (...) cu firma israeliană. Şi, mă rog, banii au ajuns şi prin alte părţi şi pe urmă a dezertat la partidul lui F.. Ăsta n-are dreptul să vorbească de extrema dreaptă, iertaţi-mă."

"E.: Pe mine m-ai ţinut în puşcărie şi mi-ai furat 400 de mii de dolari, împreună cu avocatul G., de la Sindicat, care trebuia să meargă la familie şi ai minţit ţara asta, ai minţit ţara asta că sunt vicepreşedinte la tine partid... ai minţit ţara asta că o să ajungi preşedinte, ş.a.m.d."

(...)

"C.: I-ai dus la moarte pe mineri, i-ai băgat la Stoeneşti, i-ai băgat în calea tunurilor (…).Dar m-am săturat de obrăznicia ta, măi maimuţoiule, măi! Du-te, mă, şi munceşte, măi!"

"D.: Domnule C., staţi că am impresia, domnul E. vrea să vorbească cu dumneavoastră, vă rog!

E.: Eu rămân stupefiat să aud aceleaşi lucruri de zeci de ani de zile, la un domn şi nu vreau să fiu dur, care la ora aceasta nu mai este preşedintele partidului de care vorbeşte.

C.: De unde ştii tu, mă, derbedeul dracului, că nu mai sunt la .

D.: Domnule C., vă rog frumos să respectăm (...).

C.: Nu ţi-e ruşine, mă, vagabondule, măş"

(...)

"C.: Măi, analfabetule, câte clase ai tu, măi, idiotule, măi!"

Înalta Curte constată că simpla redare a dialogului anterior justifică pe deplin întrunirea ipotezelor normative indicate în decizia atacată şi sancţiunea contravenţională.

Curtea de apel a reţinut cu temei că intervenţia moderatoarei nu a fost promptă şi eficientă, că a permis ca discuţia între cele două persoane să se poarte nu mai puţin de 7 minute până a întrerupt legătura telefonică, în pofida schimbului de replici vulgar, injurios, agresiv, violent şi a acuzaţiilor neînsoţite de o minimă bază factuală ori explicaţie.

Contrar recurentei, Consiliul Naţional al Audiovizualului nu i-a reproşat alegerea invitaţilor ori limbajul utilizat de aceştia, ci faptul că, dat fiind specificul emisiunii şi abordarea previzibilă a invitaţilor, moderatoarea nu a intervenit cu fermitate pentru a opri derapajele verbale ale acestora, inclusiv prin întreruperea convorbirii telefonice.

Nici în ceea ce priveşte consideraţiile recurentei referitoare la libertatea de exprimare şi informare din perspectiva dispoziţiilor art. 30 al Constituţiei şi art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte nu poate avea altă optică decât judecătorul fondului.

Jurisprudenţa pe care a dezvoltat-o CEDO porneşte de la ideea că protecţia acordată de art. 10 din Convenţie variază în funcţie de natura discursului şi de scopul urmărit, precum şi de la premisa că jurnaliştii urmăresc să-şi îndeplinească cu bună credinţă sarcina de a informa opinia publică. S-a subliniat că articolul 10 nu protejează numai substanţa ideilor exprimate, dar şi modul în care aceasta se realizează, astfel încât "îndatoririle şi responsabilităţile" la care se referă paragraful al doilea să capete o importanţă sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputaţiei persoanelor şi de a se pune în pericol "drepturile acestora" (Cumpănă şi Mazăre împotriva României, 2003).

Pe aceeaşi linie, subliniind importanţa presei într-o societate democratică, aceeaşi instanţă europeană a punctat că presa nu trebuie să depăşească anumite limite, îndeosebi în ceea ce priveşte reputaţia şi drepturile celorlalţi, sarcina sa principală, comunicarea informaţiilor şi ideilor referitoare la orice problemă de interes general, urmând a se realiza cu respectarea datoriilor şi responsabilităţilor proprii (Dalban împotriva României, 1999).

În fine, din aceeaşi jurisprudenţă rezultă că "exercitarea libertăţii de exprimare comportă obligaţii şi responsabilităţi, astfel, este legitimat să se includă obligaţia de a evita pe cât se poate expresii care, în mod gratuit ofensează pe alţii" (cauza Otto Preminger-Institute împotriva Austriei).

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 3813 din 2 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM