European Arrest Warrant execution for human trafficking and aggravated pimping: validity of conviction and refusal grounds under Law 302/2004

Deliberând asupra contestaţiei formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 195/F din data de 22 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 iulie 2018 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanţă din Paris pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea, cu respectarea regulii specialităţii, a persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze şi a condiţiei ca, în cazul în care hotărârea de condamnare pronunţată împotriva acestuia rămâne definitivă, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predare.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 22 septembrie 2018 la 21 octombrie 2018, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută de la 21 septembrie 2018 la zi.

Conform art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că, prin Adresa nr. 2794/II-5/2018 din 22 septembrie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 iulie 2018 de către autorităţile judiciare franceze faţă de cetăţeanul român A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de fiinţe umane în raport cu mai multe persoane (comis pe 5 iulie 2011 şi pe 5 august 2013, precum şi între 6 august 2013 şi 24 noiembrie 2014), fapte prevăzute şi pedepsite de art. 113-2, 225-4-1, 225-4-2, 225-20, 225-21 şi 225-25 din C. pen. francez şi proxenetism agravat prin pluralitatea victimelor, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 113-2, 225-2, 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 25-24, 225-25 din C. pen. francez.

Prin Ordonanţa nr. 111 din 21 septembrie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 21 septembrie 2018, ora 23:35, până la 22 septembrie 2018, ora 22:00, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Au fost ataşate: Ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate nr. 111/2018 din 21 septembrie 2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesele-verbale din data de 21 septembrie 2017, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de identificare, procesul-verbal de verificare a semnalării în aplicaţia INTERID, copie de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a solicitat darea în urmărire a persoanei solicitate, adresa din 20 septembrie 2018 emisă de Biroul Sirene România, mandatul european de arestare în limba franceză şi traducerea acestuia în limba română, formular SIRENE - ID SIS cu informaţii generale semnalare.

Fiind prezentă în faţa instanţei, în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2018, persoana solicitată A. a fost audiată, în prezenţa apărătorului său ales, procedându-se la verificarea identităţii acesteia şi aducându-i-se la cunoştinţă drepturile pe care le are, aceasta arătând că a dat dovadă de sinceritate şi a dorit să colaboreze cu autorităţile pentru clarificarea situaţiei sale, dovadă fiind biletul de avion din anul 2016 din care rezultă că atunci când a fost legal citat, s-a prezentat în Franţa. De asemenea, a precizat că, la acel moment, avea calitatea de martor. Totodată, persoana solicitată a arătat că s-a prezentat la organele de poliţie din Călăraşi pentru a fi audiat şi nu s-a sustras de la cercetare, neştiind că este cercetat în această cauză.

Cu privire la calea de atac declarată în cauza în care este judecat în Franţa, a susţinut că respectivul recurs a fost formulat de apărătorul desemnat din oficiu de către autorităţile franceze.

În continuare, persoana solicitată a precizat că vrea să se prezinte în Franţa, să participe la judecarea cauzei şi să îşi dovedească nevinovăţia, având posibilitatea de a-şi angaja apărător, însă vrea să se prezinte de bună voie, întrucât are o familie, patru copii minori, iar mama acestuia este nevăzătoare şi copii ar fi afectaţi de plecarea sa bruscă.

În final, persoana solicitată a apreciat că statul român ar trebui să sprijine cetăţenii români ai căror drepturi nu sunt respectate, care sunt judecaţi fără a fi citaţi la proces, arătând că a suferit un abuz, cu atât mai mult cu cât s-a reţinut de către autorităţile franceze că ultimul domiciliul al său este în Franţa, deşi se ştia domiciliul din România şi că acesta se află în România.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin hotărârea celei de-a 16-a Camere Corecţionale, secţia 1 a Tribunalului de Înaltă Instanţă din Paris pronunţată la data de 22 martie 2017 s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de fiinţe umane în raport cu mai multe persoane (comisă pe 5 iulie 2011 şi pe 5 august 2013, precum şi între 6 august 2013 şi 24 noiembrie 2014), fapte prevăzute şi pedepsite de art. 113-2, 225-4-1, 225-4-2, 225-20, 225-21 şi 225-25 din C. pen. francez şi proxenetism agravat prin pluralitatea victimelor, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 113-2, 225-2, 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 25-24, 225-25 din C. pen. francez.

Urmare acestei hotărâri, Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanţă din Paris a emis la data de 13 iulie 2018 un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., care a fost depus la dosarul cauzei, însoţit de traducerea autorizată în limba română.

În fapt, s-a reţinut că persoana solicitată A. avea rolul de proxenet în reţeaua de prostituţie familială stabilită în Bois de Boulogne şi Porte de Clichy (Paris), victimele fiind chiar soţia sa, B., zisă C. sau D. şi cele două surori ale acesteia, E. (prietena unuia dintre capii reţelei, F., condamnat în acest dosar la o pedeapsă de 9 ani închisoare) şi G.. Astfel, din investigaţii, s-a constatat că persoana solicitat A. şi-a adus soţia în Franţa cu scopul de a o supune prostituţiei, aspect constatat din viramentele pe care acesta le făcea către România sau pe care soţia acestuia i le făcea din Franţa către România, când nu erau împreună.

Curtea de apel a reţinut că aceste fapte fac parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, conform art. 96 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, instanţa a observat că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz a executării mandatului european prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a constatat că nu este incident nici vreunul dintre motivele opţionale de refuz prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare nu este supusă niciunei proceduri penale în România şi nu a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un stat terţ, iar mandatul european de arestare nu se referă la infracţiuni care sunt comise pe teritoriul României, ci pe teritoriul statului emitent.

Deopotrivă, s-a reţinut că răspunderea pentru infracţiunile pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate nu s-au prescris conform legislaţiei române, iar persoana solicitată, deşi nu a fost prezentă personal la judecată, a luat cunoştinţă de existenţa procesului, în condiţiile în care a formulat apel împotriva hotărârii de condamnare la data de 27 martie 2018, cale de atac care nu s-a judecat până în prezent, fără ca acest aspect să afecteze caracterul executoriu al hotărârii de condamnare din data de 22 martie 2017, astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european.

Faptul că persoana solicitată nu a consimţit la predare nu conduce la concluzia că se impune respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, câtă vreme aceasta nu a invocat vreun motiv justificat în acest sens, cu atât mai mult cu cât ea însăşi şi-a exprimat dorinţa de a fi prezentă la judecarea căii de atac declarate împotriva hotărârii de condamnare. Or, curtea de apel a reţinut că, prin predarea persoanei solicitate autorităţilor franceze, se asigură inclusiv dreptul său de a lua parte la procedurile judiciare care urmează a se desfăşura în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A., motivele invocate fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază nefondată contestaţia formulată, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., dispunând în mod legal arestarea acestuia pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile franceze.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Astfel, mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă, aşadar, că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind conţinutul şi forma mandatului.

În acest sens, se observă că Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanţă din Paris a emis la data de 13 iulie 2018 un mandat european de arestare faţă de cetăţeanul român A., întrucât prin hotărârea celei de-a 16-a Camere Corecţionale, secţia 1 a Tribunalului de Înaltă Instanţă din Paris, pronunţată la data de 22 martie 2017, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 113-2, 225-4-1, 225-4-2, 225-20, 225-21 şi 225-25 din C. pen. francez (trafic de fiinţe umane în raport cu mai multe persoane) şi de art. 113-2, 225-2, 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 25-24, 225-25 din C. pen. francez (proxenetism agravat prin pluralitatea victimelor).

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a reţinut, în esenţă, că persoana solicitată A. avea rolul de proxenet în reţeaua de prostituţie familială stabilită în Bois de Boulogne şi Porte de Clichy (Paris), victimele fiind chiar soţia sa, B., zisă C. sau D. şi cele două surori ale acesteia, E. (prietena unuia dintre capii reţelei, F., condamnat în acest dosar la o pedeapsă de 9 ani închisoare) şi G.. De asemenea, s-a menţionat că, urmare investigaţiilor desfăşurate de autorităţile judiciare franceze, s-a constatat că persoana solicitat A. şi-a adus soţia în Franţa cu scopul de a o supune prostituţiei, aspect care a reieşit din viramentele pe care acesta le făcea către România sau pe care soţia acestuia i le făcea din Franţa către România, când nu erau împreună. În plus, s-a precizat că ancheta autorităţilor judiciare franceze a stabilit plata redevenţelor pentru ocuparea locurilor de prostituare pe care persoana solicitată le plătea, precum şi rolul în supravegherea fetelor.

Faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, se regăsesc printre cele enumerate în dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv la pct. 3 al articolului menţionat), care duc la executarea mandatului european fără verificarea dublei incriminări a faptei, în cazul în care sunt pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate cu o durată maximă de cel puţin trei ani.

De asemenea, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că nu există niciuna dintre situaţiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, ca motive obligatorii ori opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Totodată, se observă că, deşi în faţa primei instanţe persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea către autorităţile din Franţa, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 2 octombrie 2018, contestatorul A. a menţionat în mod expres, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că doreşte să fie predat autorităţilor franceze.

În fine, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus, în temeiul art. 97 alin. (2) şi art. 115 din Legea nr. 302/2004, ca predarea să se facă cu respectarea beneficiului regulii specialităţii şi cu respectarea condiţiei ca, în situaţia în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare cu o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Prin urmare, având în vedere că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi că nu există vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 195/F din data de 22 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 195/F din data de 22 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018 (2767/2018).

Obligă contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 420 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM