Tax evasion via unrecorded asset distribution: limits of the ne bis in idem defense against concurrent administrative and criminal sanctions

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 80/P din 16.11.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/103/2016 a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi art. 75 alin. (2) lit. a), b) - art. 76 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului A., pe durata termenului de încercare de 2 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1), (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatului i-au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă;

- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (3) şi (4) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a hotărât ca inculpatul A., să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei G., judeţul Neamţ, conform protocolului încheiat de Serviciul de probaţiune cu această instituţie.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea părţii civile ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - privind recuperarea prejudiciului în sumă de 2992,48 RON.

S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 2991,48 RON, conform chitanţelor seria TS493 nr. 20100004211 din 16.11.2015, şi seria TS493 nr. 10000058236 din 04.08.2016.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a hotărât ca după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, să se comunice o copie a dispozitivului la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

A constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Neamţ a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2015 din 08.04.2016 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în calitate de administrator la SC "B." SRL Neamţ, a pus la dispoziţia altor persoane, cu titlu gratuit, cantitatea de 23,18 mc (13,75 mc buşteni gater frasin, 6,25 mc lemn foc frasin şi 3,18 mc buşteni gater stejar), găsită lipsă în gestiunea societăţii, fără a evidenţia această operaţiune în documentele contabile ale societăţii, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 2.992 RON, care a fost recuperat din cursul urmăririi penale.

Prin rechizitoriul de trimitere în judecată s-a reţinut că, la data de 22.04.2015, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Neamţ şi reprezentanţi ai Direcţiei Silvice Neamţ au efectuat un control la SC B. SRL cu sediul în comuna G., sat H., judeţul Neamţ, administrată de către inculpatul A., având ca obiectiv respectarea modului de înregistrare în evidenţele contabile, a operaţiunilor comerciale de achiziţionare, respectiv revânzare a materialului lemnos.

S-a constatat astfel existenţa unei diferenţe între stocurile scriptice şi stocurile faptice ale societăţii, nefiind înregistrate în evidenţa contabilă toate expediţiile de material lemnos, în sensul că volumul de 23,18 mc (13,75 mc buşteni gater frasin, 6,25 mc lemn foc frasin şi 3,18 mc buşteni gater stejar) nu se află (fizic) în depozit, deşi figurează intrat în societate, fără a rezulta şi expedierea anterioară a acestuia. De asemenea, în urma controlului a rezultat existenţa unei cantităţi de 21,59 mc buşteni gater brad, fără documente legale de provenienţă, situaţie în care organele silvice au întocmit proces-verbal de constatare a contravenţiei silvice nr. x din 22.04.2015, prin care au dispus confiscarea acestei cantităţi de lemn şi aplicarea unei amenzi contravenţionale în valoare de 4.000 RON.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, SC B. SRL a fost înfiinţată în anul 2003, având ca obiect principal de activitate: comerţ cu ridicata al materialului lemnos, al materialelor de construcţie şi echipamentelor sanitare. Societatea este administrată de către inculpatul A. şi C. (soţia acestuia).

În satul H., comuna G., jud. Neamţ este amplasat un punct de lucru, respectiv un depozit de lemne de foc şi lemn rotund de lucru. SC B. SRL este înregistrată ca plătitor de TVA şi impozit pe profit pentru perioada care face obiectul prezentei cauze penale, după cum rezultă din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 423/P/2015 din 27.08.2015.

Inculpatul A. a participat la activitatea de constatare la care s-a făcut referire mai sus, semnând documentele întocmite însă, nu a putut face dovada că volumul de 23,18 mc material lemnos a fost expediat ulterior, după achiziţionare.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică mai sus menţionat, rezultă că totalul sumelor datorate bugetului de stat, de către societatea administrată de către inculpat, pentru cantitatea de 23,18 mc lipsă în gestiunea societăţii, este în valoare de 2.991,48 RON: impozit pe profit - 1.196,59 RON şi TVA de plată - 1.794,89 RON.

Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul A. a achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat (chitanţa seria TS493 nr. 20100004211/16.11.2015 - 2.992 RON).

Inculpatul a declarat că la controlul efectuat nu a putut prezenta documentele justificative pentru ieşirea din gestiune a cantităţii de 23,18 mc lemn, nefiind întocmite astfel de înscrisuri. Totodată, sus-numitul a susţinut că, materialul lemnos s-a deteriorat în timp (condiţii atmosferice), pierzându-şi valoarea economică, astfel încât 1-a dat, cu titlu gratuit, mai multor persoane fizice cu situaţii financiare precare. Martorii propuşi de A. pentru audiere, respectiv D. şi E. (primul manager transport la societate, iar cel de-al doilea rudă) au confirmat susţinerile inculpatului, fiind apreciate de către organele de urmărire penală că sunt date "pro causa"(subiective).

Din analiza şi coroborarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătoreşti, a rezultat că în urma controlului efectuat la data de 22.04.2015 de către organele de poliţie şi organele silvice la SC "B." SRL Neamţ, inculpatul A. în calitate de administrator, a pus la dispoziţia altor persoane, cu titlu gratuit, cantitatea de 23,18 mc (13,75 mc buşteni gater frasin, 6,25 mc lemn foc frasin şi 3,18 mc buşteni gater stejar), găsită lipsă în gestiunea societăţii, fără a evidenţia această operaţiune în documentele contabile ale societăţii, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 2.992 RON, care a fost recuperat din cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sub aspectul laturii obiective, aceasta constă în "omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale desfăşurate sau a menţiunilor realizate".

Instanţa de fond a reţinut că, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, acţiunile desfăşurate de inculpat în sensul punerii la dispoziţie cu titlu gratuit a cantităţii de 23,18 mc lemn, fără a se opera în evidenţa actelor contabile ale societăţii, se încadrează în drept, în prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală.

Împotriva Sentinţei penale nr. 80/P din 16.11.2016 a Tribunalului Neamţ au formulat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, inculpatul A. şi partea civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Neamţ.

Parchetul a criticat sentinţa apelată pentru motive de nelegalitate sub următoarele aspecte:

- în mod greşit s-au reţinut disp.art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. cât şi disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât efortului depus de către infractor pentru acoperirea prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică;

- instanţa a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. g) C. pen., întrucât potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.

Partea civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Neamţ a criticat sentinţa apelată în latura civilă, arătând că instanţa de fond nu a avut în vedere şi accesoriile fiscale stabilite în suma de 574 RON conform deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. 1/22.11.2016, pentru prejudiciul în suma de 2991,48 RON achitat de către SC B. SRL

Apelantul-inculpat a atacat hotărârea primei instanţe pentru motive de netemeinicie, solicitând achitarea sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa, nu a acţionat cu vinovăţie şi mai mult pentru aceeaşi faptă a fost sancţionat şi contravenţional, sens în care a invocat principiul ne bis in idem din art. 50 din Carta UE vizând dubla sancţionare administrativă şi penală pentru fapte de natură fiscală.

Prin Decizia penală nr. 498 din data de 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva Sentinţei penale nr. 80/P din 16.11.2016 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/103/2016.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, în latura penală, cu privire la dispoziţia privind reţinerea în favoarea inculpatului A. a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., precum şi cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii exerciţiului dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen.

Rejudecând cauza, a fost înlăturată din sentinţa apelată dispoziţia privind reţinerea în favoarea inculpatului A. a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen., art. 9 şi 12 din Legea nr. 241/2005, a fost interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat A. şi apelanta-parte civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Neamţ împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut temeinicia acuzaţiei aduse inculpatului A. prin actul de sesizare, aceasta stabilind o situaţie de fapt conformă realităţii, ca urmare a unei analize şi evaluări corespunzătoare a probatoriului administrat în cauză şi a făcut o corectă încadrare juridică a faptei.

Instanţa a reţinut că, în urma evaluării ansamblului probator aflat la dosarul cauzei a rezultat în afara oricărei îndoieli rezonabile că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie, sub forma intenţiei indirecte, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, fiind întrunite toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii. Curtea îşi însuşeşte în această privinţă argumentele expuse de prima instanţă în considerentele sentinţei apelate.

S-a reţinut că nu poate primită critica inculpatului referitoare la încălcarea principiului ne bis in idem prevăzut de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, întrucât în prezenta cauză nu există identitate între fapta materială ce a atras răspunderea penală a inculpatului A. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi cea care a fost reţinută drept contravenţie prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice nr. x din 22.04.2015 întocmit de Direcţia Silvică Neamţ - Ocolul Silvic Târgu-Neamţ constând în deţinerea de către SC B. SRL Neamţ a unei cantităţi de 21,59 mc buşteni gater brad, fără documente legale de provenienţă, ce constituie contravenţia prevăzută de art. 19 lit. m) din Legea nr. 171/2010.

Împotriva Deciziei nr. 498 din data de 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 17 mai 2018, prin apărător, avocat F., inculpatul A., a declarat recurs în casaţie.

În cuprinsul cererii sale inculpatul A. a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul a solicitat achitarea, întrucât fapta nu întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii reţinute, întrucât nu a acţionat cu vinovăţie, ba mai mult susţine că a fost sancţionat pentru aceeaşi faptă şi contravenţional, motiv pentru care a invocat principiul "ne bis in idem" din art. 50 Carta UE, vizând dubla sancţionare administrativă şi penală pentru fapte de natura fiscala.

În concluzie inculpatul susţine că nu putea să fie condamnat pentru aceeaşi faptă din moment ce sancţiunea administrativă a rămas definitivă.

Inculpatul a mai arătat că acoperirea integrală a prejudiciului până la momentul procesual stabilit de legiuitor nu se referă la fapta de evaziune fiscală, ci priveşte conduita făptuitorului după momentul comiterii faptei, conturând atitudinea psihică, de căinţă activă manifestată de făptuitor până la acel moment procesual, conduită în raport cu care se poate aprecia asupra periculozităţii sale.

Prin urmare, acoperirea integrală a prejudiciului, în condiţiile reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, conturează tot eforturile depuse de cel care a comis fapta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, fiind incluse de legiuitor în categoria cauzelor de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă, fără a le afecta prin acesta caracterul personal.

Inculpatul susţine că nu a acţionat cu rea - credinţa şi nu şi-a propus să încalce în vreun fel legea, intenţia sa fiind de a ajuta persoanele respective, susţinând că a achitat prejudiciul, drept pentru care lipsind intenţia, gravitatea faptei fiind redusă, solicită achitarea sa întrucât nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege pentru a fi vorba de infracţiune, în cauză existând o cauză de nepedepsire.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi A.N.A.F. -A.J.F.P. Neamţ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 iunie 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din data de 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 3 octombrie 2018, cu citarea inculpatului A. a şi părţii civile.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanţa a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile formale prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

S-a reţinut astfel că recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că acesta este nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă -Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Primul motiv al recursului în casaţie formulat de inculpatul A. vizează dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

Înalta Curte constată că inculpatul pe calea recursului în casaţie a reiterat apărări susţinute şi în faţa instanţei de apel care au fost analizate şi asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat prin decizia recurată.

În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casaţie de faţă să se procedeze la o reapreciere a probatoriului, lucru care nu este posibil, întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs în casaţie art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului, 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată în condiţiile art. 91 C. pen., se situează în limitele prevăzute de lege.

Criticile invocate de petent nu pot fi analizate însă prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a realizat, pedeapsa fiind în limite legale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de câte 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 498 din 12 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV