Scope of cassation review: limits on reassessing facts and reclassifying criminal acts to administrative offenses in smuggling cases

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 140/08.06.2017 a Judecătoriei Huşi, între altele, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul A. din infracţiunea de contrabandă calificată, faptă prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modificată, în infracţiunea de contrabandă în formă simplă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată, formulată de inculpatul A.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă în formă calificată, prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, iar, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen..(1969) coroborat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 311 pronunţată de Judecătoria Huşi la data de 25.10.2013 în Dosarul nr. x/244/2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.11.2013 şi dispune executarea acesteia de către inculpat.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. (1969) coroborat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a cumulat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 311 pronunţată de Judecătoria Huşi la data de 25.10.2013 în Dosarul nr. x/244/2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.11.2013, cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului A. în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 5 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, fiind aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani şi 6 luni închisoare, şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 19 şi 25 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi obligă pe inculpaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei de 3.067 RON, reprezentând restul nerecuperat din prejudiciul de 7.067 de RON cauzat împreună de cei trei inculpaţi (taxe vamale, accize şi TVA), precum şi la plata accesoriilor acestei sume (majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi) calculate de la data săvârşirii faptei (01.09.2015) până la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 156 de RON, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat în mod individual (taxe vamale, accize şi TVA), precum şi la plata accesoriilor acestei sume (majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi) calculate de la data săvârşirii faptei (01.09.2015) până la data plăţii efective.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea, până la repararea integrală a prejudiciului cauzat părţii civile, a sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 11.09.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi asupra următoarelor sumelor de 51 de RON româneşti şi 250 de RON moldoveneşti, ridicaţi de la inculpatul A., sume consemnate la dispoziţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi la Agenţia Huşi a SC B. SA în ceea ce priveşte sumele în RON româneşti şi la C. SA în ceea ce priveşte suma în RON moldoveneşti.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea a următoarelor cantităţi de ţigări, toate aflate în camera de corpuri delicte a Poliţiei municipiului Huşi: 8 pachete cu ţigări marca R., cu timbru de acciză Republica Moldova, 2 pachete de ţigări marca S., cu timbru de acciză Republica Moldova, 18 ţigarete marca S. aflate într-un pachet cu timbru de acciză Republica Moldova, 9 pachete ţigări marca Ş., cu timbru de acciză Republica Moldova, 9 pachete ţigări marca T., cu timbru de acciză Republica Moldova, 2 pachete cu ţigări marca Ţ., fără timbru de acciză, 14 ţigarete marca Ţ. aflate într-un pachet fără timbru de acciză, 1 pachet ţigări U., fără timbru de acciză, 2 pachete ţigări marca R., cu timbru de acciză Republica Moldova, 2 ţigarete marca V. aflate într-un pachet cu timbru acciză Republica Moldova.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (3.000 de RON în cursul urmăririi penale şi 500 de RON în cursul judecăţii).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin Rechizitoriul nr. x/2015 din 26.02.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, între alţii, a inculpatului A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinându-se că, la 28 aprilie 2015, numitul D. a sesizat organele de poliţie prin despre faptul că inculpatul E. face contrabandă, transportând ţigări cu bicicleta, ţigări ce au fost aduse de un cetăţean moldovean cu maşina. Din cercetările efectuate a rezultat că, începând cu luna august 2014, inculpatul E. a efectuat mai mult deplasări în Republica Moldova şi astfel l-a cunoscut pe inculpatul A., cetăţean cu dublă cetăţenie, română şi moldovenească, despre care a aflat că introduce ţigări pe teritoriul României prin ascunderea de la controlul vamal, ţigări pe care ulterior le comercializa pe raza localităţii Râşeşti, comuna Drânceni, judeţul Vaslui.

Între cei doi s-a realizat o înţelegere, potrivit căreia inculpatul A. urma să introducă ţigări, diferite mărci, de provenienţă Republica Moldova, prin eludarea controlului vamal, pe care să le depoziteze temporar la locuinţa inculpatei F., de unde inculpatul E. urma să le preia şi să le comercializeze, iar sumele de bani obţinute sa le împartă între ei. Banii ce i se cuveneau lui A., respectiv suma de 8 RON pentru fiecare pachet de ţigări, indiferent de marcă, erau lăsaţi, conform aceleiaşi înţelegeri, tot la locuinţa inculpatei F. De asemenea, între cei doi aveau loc şi întâlniri directe, stabilite în prealabil telefonic, pe raza loc. Râşeşti şi mun. Huşi, în vederea preluării cantităţilor de ţigări şi predării banilor de către E..

În aceeaşi perioadă, inculpatul A. a avut acelaşi tip de înţelegere şi cu inculpata F., pe care o cunoştea din primăvara anului 2014 şi care, pe lângă faptul că depozita ţigările introduse prin contrabandă de inculpatul A. pentru inculpatul E., comercializa, la rândul ei, către diferite persoane din satul Râşeşti ţigări de contrabandă aduse tot de inculpatul A..

În scopul disimulării activităţii desfăşurate şi pentru a nu da de bănuit, cei doi inculpaţi au convenit ca ori de câte ori inculpatul A. introducea ţigări în România să-l contacteze telefonic pe inculpatul E. şi să-i comunice "Vino să ne întâlnim" sau "Vino că ţi-am adus", iar acesta din urmă înţelegea că ţigările au fost lăsate la inculpata F. şi poate să meargă să le ridice. Totodată, s-a realizat o înţelegere şi cu inculpata F., cu privire la locul în care erau depozitate ţigările (o sacoşă prinsă într-un cui pe un perete) şi la locul în care inculpatul E. urma să lase banii în situaţia în care inculpata lipsea de la domiciliu.

Activitatea infracţională s-a desfăşurat în perioada septembrie 2014 - septembrie 2015, inculpatul A. a introducând, în mod repetat, în România, diferite cantităţi de ţigări cu timbru de acciză Republica Moldova sau fără timbru de acciză, pe care le-a comercializat inculpaţilor E. şi F., care, la rândul lor, le-au preluat, le-au depozitat şi le-au comercializat către alte persoane ce locuiau în satul Râşeşti, comuna Drânceni, judeţul Vaslui. Din verificările efectuate prin intermediul Centrului Comun de Contact Galaţi, în perioada august 2014 - septembrie 2015, inculpatul A. a pătruns săptămânal pe teritoriul României, prin Punctul Vamal Albiţa, cu o frecvenţă de 2 - 4 ori pe săptămână, cu diferite mijloace de transport. Acesta introducea prin contrabandă, în medie între 6 şi 14 pachete de ţigări, din mărcile X., S., R., Y., W., T., Z., Ţ., V., U. şi Ş., având timbre acciză de Republica Moldova sau provenite din magazinele Dutty Free.

Din cercetări a rezultat cantitatea totală de 520 pachete ţigări ce a fost introdusă prin contrabandă de către inculpatul A., în perioada mai sus arătată, acestea fiind ulterior comercializate pe raza comunei Drânceni prin intermediul celorlalţi doi inculpaţi, respectiv E. şi F.

Ţigările erau cumpărate de inculpatul A., fie din Chişinău, Republica Moldova (T. şi R.), fie din Leuşeni, magazinele Duty Free aflate în PTF Leuşeni (Z.), fie din loc. Leuşeni (restul mărcilor), după care erau introduse prin eludarea controlului vamal pe teritoriul României.

Activitatea infracţională a fost probată astfel:

În baza mandatului emis de Judecătoria Huşi, la data de 08.09.2015 s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatei F., unde au fost descoperite: 9 pachete cu ţigări marca Ş., cu timbru de acciză Republica Moldova, 9 pachete cu ţigări marca T. cu timbru de acciză Republica Moldova; 2 pachete cu ţigări marca Ţ. fără timbru de acciză; 14 ţigări într-un pachet cu ţigări marca Ţ. fără timbru de acciză şi 1 pachet cu ţigări marca U. fără timbru de acciză.

La data de 08.09.2015, inculpatul A. a fost depistat la ieşirea din Punctul Vamal Albiţa, venind din Republica Moldova, având asupra sa 9 pachete ţigări mărcile S. şi R., toate cu timbru acciză Republica Moldova, ascunse asupra sa şi în bagaje. La data de 09.09.2015, acelaşi inculpat a fost depistat pe drumul public, la ieşirea din punctul de trecere al Frontierei Albiţa, având asupra sa un pachet de ţigări marca S. şi un pachet marca R., precum şi martorul G., care avea asupra sa tot două pachete de ţigări marca R.. Din declaraţia martorului rezultă că, în dimineaţa zilei de 09.09.2015, se deplasa cu autoturismul din Republica Moldova, pentru a ajunge în România, iar în Vama Leuşeni l-a luat la ocazie pe inculpatul A., care i-a dat cele două pachete de ţigări, pentru a i le trece vama, după care urma să i le restituie.

Cu ocazia audierii, inculpatul A. a recunoscut fapta şi a declarat că, începând cu luna august 2014 şi până în septembrie 2015, a transportat, deţinut şi comercializat diferite mărci de ţigări cu timbru de accize Republica Moldova şi din Dutty Free, estimând o cantitate de 400 pachete. Referitor la modalitatea de transport inculpatul a declarat că aproximativ o dată sau de două ori pe săptămână, pe lângă cele două pachete cu ţigări la care avea dreptul mai trecea şi câte două - trei pachete, fără a le mai declara la vamă, iar de multe ori se folosea de diferite persoane din autovehiculele cu care se deplasa, cărora le încredinţa câte două pachete, după care le colecta, transporta şi depozita la locuinţa inculpatei, F., sau i le dădea direct inculpatului, E., iar aceştia, la rândul lor, le valorificau la diferite persoane, după care îi achitau contravaloarea acestora.

Cele menţionate de inculpatul, A., s-au coroborat cu verificările efectuate la autorităţile din Republica Moldova din care rezultă că acesta călătorea ca pasager al diferitelor autovehicule.

Inculpatul E. a recunoscut săvârşirea faptei, declarând faptul că, din vara anului 2014 şi până în luna septembrie 2015, în urma unei înţelegeri avute, a achiziţionat ţigări de provenienţă Republica Moldova de la inculpatul A., în mod direct, precum şi prin preluare de la locuinţa inculpatei F., atât pentru consum propriu, cât şi pentru comercializare, cunoscând că acestea provin din contrabandă. Acesta a estimat că a cumpărat de la inculpatul A. în jur de 300 pachete ţigări, diferite mărci, cu preţul de 8 RON pachet, pe care ulterior, le-a revândut cu suma de 10 RON pachetul.

Inculpata F. a recunoscut, la rândul ei, fapta comisă, declarând că, începând cu vara anului 2014, a avut o înţelegere cu inculpatul A., conform căreia acesta urmă să introducă prin contrabandă ţigări din Republica Moldova, pe care sa le depoziteze la locuinţa sa. Din ţigările aduse, inculpatul A. îi vindea o parte inculpatei, cu sume cuprinse între 4 şi 7 RON, iar o parte le depozita la aceasta urmând a fi preluate de inculpatul E., care lăsa inculpatei sumele de bani corespunzătoare cu titlul de preţ, aceasta urmând să-i le înmâneze inculpatului A.. Inculpata a estimat că, în toată această perioadă, A. a adus la locuinţa sa circa 300 de pachete de ţigări, aspect contrazis de către martora H., care a declarat că, ea singură, în perioada mai sus arătată, a cumpărat circa 250 pachete de ţigări, iar din cercetări rezultă că inculpata, pe lângă faptul că achiziţiona ţigări şi pentru concubinul său, vindea ţigări la mai multe persoane.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, procesele-verbale de redare a interceptărilor, comunicările autorităţilor Republicii Moldova, alte acte

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi la data de 04.03.2016, sub nr. x/244/2016, iar, prin încheierea din camera de consiliu din 20.05.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, la interpelarea instanţei, inculpatul A. a solicitat, prin apărătorul ales, ca judecata să aibă loc conform dreptului comun, în cursul cercetării judecătoreşti fiind audiaţi martorii: I., J., K., L., H. şi M.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Din declaraţia inculpatului E., dată în cursul urmăririi penale, rezultă că, începând cu luna august 2014, acesta a efectuat mai mult deplasări în Republica Moldova şi astfel l-a cunoscut pe inculpatul A., cetăţean cu dublă cetăţenie, română şi moldovenească, despre care a aflat că introduce ţigări pe teritoriul României prin ascunderea de la controlul vamal, ţigări pe care ulterior le comercializa pe raza localităţii Râşeşti, comuna Drânceni, judeţul Vaslui, precum şi că, în perioada august 2014 - septembrie 2015, a achiziţionat de la A. în mod direct ori prin intermediul inculpatei F., aproximativ 5 - 6 pachete de ţigări pe săptămână, în total cam 300 de pachete de ţigări de provenienţă Rep. Moldova, diferite mărci, cu preţul de 8 RON, pe care le valorifica la diferite persoane cu preţul de 10 RON.

Inculpatul E. a mai arătat că inculpatul A. aducea ţigările din Republica Moldova, iar o parte din ele erau duse la locuinţa inculpatei F., care, la rândul ei, le vindea la diferite persoane. O parte din ţigările lăsate de A. la locuinţa inculpatei F. erau preluate şi comercializate de E., fiind sunat în prealabil de A., care îl anunţa că a lăsat ţigările. O parte din banii astfel obţinuţi de inculpaţii E. şi F. erau lăsaţi inculpatului A. într-o sacoşă, într-un loc stabilit de cei trei la locuinţa inculpatei F.

Declaraţia dată de inculpatul E. se coroborează cu declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi date în cursul urmăririi penale, inculpatul A. recunoscând şi regretând iniţial faptele astfel cum au fost descrise, însă în faţa instanţei şi-a schimbat atitudinea.

Astfel, din declaraţia dată de inculpatul A. în cursul urmăririi penale a rezultat că, în perioada august 2014 - septembrie 2015, a trecut cu o frecvenţă de 3 - 4 ori pe săptămână din Republica Moldova în România, având asupra sa aproximativ 2 - 4 pachete de ţigări, uneori 5 sau 7 pachete, marca R. şi T. pe care le achiziţiona din Chişinău, marca Z. din Duty Free, iar celelalte mărci, X., S. şi Vest din Leuşeni, ţigări pe care le depozita la inculpata F., că, la data de 29.08.2015, a trecut vama Albiţa în România având asupra sa 7 pachete de ţigări, din care i-a dat inculpatului E., cu care s-a întâlnit în curtea inculpatei F., 5 pachete de ţigări marca X., iar celelalte două pachete le-a dat inculpatei F.

Cu privire la modalitatea de introducere a ţigărilor în România, inculpatul A. a arătat că, de obicei, mergea cu autovehicule de ocazie şi întreba în prealabil pasagerii acestora dacă sunt de acord să ia asupra lor câte două pachete de ţigări la trecerea prin vamă, după care inculpatul le recupera de la aceştia şi le ducea la locuinţa inculpatei F.. Aceasta şi inculpatul E. le vindeau altor persoane, iar o parte din bani erau lăsaţi inculpatului A. sub o faţă de masă, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia, dar şi din cele date de ceilalţi doi inculpaţi. Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorul G., care a declarat că, la data de 29.08.2015, a plecat din Republica Moldova în România şi a luat la ocazie un bărbat de 50 - 55 de ani, despre care ulterior a aflat de la poliţişti că se numeşte A., bărbat care l-a rugat să ţină două pachete de ţigări la el cât trec frontiera.

Această activitate infracţională s-a desfăşurat în perioada septembrie 2014 - septembrie 2015. Astfel, inculpatul A. a introdus, în mod repetat, în România, diferite cantităţi de ţigări cu timbru de acciză Republica Moldova sau fără timbru de acciză, pe care le-a comercializat inculpaţilor E. şi F., care, la rândul lor, le-au preluat, le-au depozitat şi le-au comercializat către alte persoane ce locuiau în satul Râşeşti, comuna Drânceni, judeţul Vaslui.

Faptele astfel descrise au fost recunoscute integral de inculpaţii E. şi F. în faţa instanţei şi sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv D., I., J., H., N., O., M., L., K. şi P.

Declaraţiile inculpaţilor şi cele ale martorilor menţionaţi se coroborează cu discuţiile rezultate în urma interceptării convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, desfăşurate atât între aceştia, cât şi cu martorii, în vederea achiziţionării de ţigări, astfel: convorbirea din ziua de 27.08.2015, ora 11:56:47, dintre E. şi A..

Faptul că inculpaţii foloseau locuinţa inculpatei F., pentru a depozita ţigările şi banii rezultaţi din vânzarea acestora, rezultă şi din discuţia purtată la 19.07.2015, de inculpatul E. care este contactat de A., în ziua de 03.08.2015, E. cu F.

Toate aceste mijloace de probă se coroborează şi cu rezultatele verificărilor efectuate prin intermediul Centrului Comun de Contact Galaţi, comunicate de acesta organelor de urmărire penală prin adresa din 31.08.2015, din care rezultă că, în perioada august 2014 - septembrie 2015, inculpatul A. a pătruns săptămânal pe teritoriul României, prin Punctul Vamal Albiţa, cu o frecvenţă de 2 - 4 ori pe săptămână, cu diferite mijloace de transport. Acesta introducea prin contrabandă, în medie între 6 şi 14 pachete de ţigări, din mărcile X., S., R., Y., W., T., Z., Ţ., V., U. şi Ş., având timbre de acciză Republica Moldova sau provenite din magazinele Dutty Free.

Faptele sunt dovedite şi de procesele-verbale întocmite în urma efectuării investigaţiilor de către secţia nr. x Rurală Huşi pe raza localităţii Râşeşti, Drânceni şi Chersăcosu, privind activitatea infracţională a celor trei inculpaţi, în perioada iulie - septembrie 2015, aflate la dosar, dar şi de procesul-verbal întocmit în urma efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatei F. şi a planşelor foto ataşate la acesta, din care rezultă că au fost descoperite: 9 pachete cu ţigări marca Ş., cu timbru de acciză Republica Moldova; 9 pachete cu ţigări marca T., cu timbru de acciză Republica Moldova; 2 pachete cu ţigări marca Ţ., fără timbru de acciză; 14 ţigări într-un pachet cu ţigări marca Ţ., fără timbru de acciză şi 1 pachet cu ţigări marca U., fără timbru de acciză.

Conform procesului-verbal din 08.09.2015, întocmit de secţia nr. x Poliţie Rurală Huşi, la aceeaşi dată, inculpatul A. a fost depistat la ieşirea din Punctul Vamal Albiţa, venind din Republica Moldova, având asupra sa 9 pachete de ţigări mărcile S. şi R., toate cu timbru acciză Republica Moldova, ascunse asupra sa şi în bagaje, iar, din procesul-verbal din 09.09.2015, rezultă că inculpatul A. a fost depistat pe drumul public, la ieşirea din punctul de trecere al Frontierei Albiţa, având asupra sa un pachet de ţigări marca S. şi un pachet marca R., precum şi martorul G., care avea asupra sa tot două pachete de ţigări marca R.. Din declaraţia martorului rezultă că, în dimineaţa zilei de 09.09.2015, se deplasa cu autoturismul din Republica Moldova, pentru a ajunge în România, iar în Vama Leuşeni l-a luat la ocazie pe inculpatul A., care i-a dat cele două pachete de ţigări, pentru a i le trece vama, după care urma să i le restituie.

Toate aceste probe coroborate au dovedit fără dubiu că inculpaţii desfăşurau o activitate infracţională bine organizată, fiecare dintre ei având un rol bine stabilit în prealabil cu ceilalţi pentru a asigura reuşita. Astfel, inculpatul A. era cel care îi aproviziona pe ceilalţi doi inculpaţi cu ţigări de provenienţă Republica Moldova, pe care le introducea în România prin vama Albiţa fără a le declara lucrătorilor din vamă, după care le depozita la locuinţa inculpatei F.. De aici ţigările erau preluate de inculpaţii E. şi F., care le vindeau persoanelor din comuna Drânceni sub preţul pieţei, cu 8 - 9 RON pachetul. Inculpaţii stabiliseră şi un loc unde să fie lăsate ţigările şi banii obţinuţi în schimbul acestora când F. nu era acasă şi anume într-o pungă agăţată de perete, respectiv sub o faţă de masă. O parte din banii obţinuţi de inculpaţii E. şi F. prin comercializarea ţigărilor reprezentau partea lui A. şi era lăsată în locul stabilit şi anume sub faţa de masă.

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului fapta prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modificată şi nu infracţiunea de contrabandă în formă simplă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată, respingând cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.

În drept, fapta inculpatului A., care, în perioada august 2014 - septembrie 2015, a transportat şi vândut, în mod repetat, ţigări de provenienţă Rep. Moldova sau Duty Free către inculpaţii E. şi F., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În cauza de faţă probele administrate au dovedit că inculpaţii au colaborat între ei pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, fapt relevat mai ales de convorbirile telefonice pe care le-au purtat în mod constant, dar şi recunoscut de cei trei inculpaţi în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, fiecare dintre ei având un rol bine determinat în desfăşurarea acţiunilor, colaborare care a asigurat succesul acestora.

Urmarea imediată a infracţiunilor constă în producerea unei pagube materiale reprezentând prejudiciul suferit de bugetul de stat prin neaccizarea produselor şi neîncasarea taxelor vamale.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, neeacizarea produselor şi neîncasarea taxelor vamale datorându-se în exclusivitate săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator, s-a reţinut că inculpaţii au acţionat cu vinovăţie, faptele fiind săvârşite cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind rezultatul faptelor lor, stabilind în prealabil împreună şi cu rigurozitate planurile după care urmau să se desfăşoare activităţile infracţionale.

Instanţa a reţinut forma continuată a infracţiunilor, inculpaţii săvârşind în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, statul român, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv că inculpatul A. are vârsta de 57 ani, este de cetăţenie română şi moldovenească, are domiciliul în Republica Moldova, studii 8 clase, este căsătorit şi agricultor, că, prin Sentinţa penală nr. 311 din 25.10.2013 pronunţată de Judecătoria Huşi în Dosarul nr. x/244/2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.11.2013, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni cu aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen..(1969, fiind stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, tot pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969), prin urmare inculpatul nu este la prima faptă de acest fel.

Având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost săvârşită în termenul de încercare al executării pedepsei menţionate, instanţa, în baza art. 83 alin. (1) C. pen. (1969) coroborat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare şi a dispus executarea acesteia de către inculpat.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi s-a constituit, în termenul legal, parte civilă în cauză cu suma de 7.488 RON, din care 156 RON reprezentând prejudiciul cauzat individual de inculpatul A., suma de 265 RON reprezentând prejudiciul cauzat individual de inculpata F., iar suma de 7.067 RON reprezentând prejudiciul cauzat împreună de cei trei inculpaţi. Partea civilă a ataşat la cererea sa înscrisuri în care a fost descris în amănunt modul de calcul al prejudiciului cauzat de fiecare inculpat în parte şi al celui produs de cei trei inculpaţi împreună.

Având în vedere dispoziţiile art. 397 C. proc. pen., repararea pagubei urmând a se realiza potrivit dispoziţiilor legii civile în conformitate cu prevederile art. 19 C. proc. pen.

În soluţionarea acţiunii civile, instanţa a avut în vedere soluţia de condamnare pronunţată cu privire la latura penală a cauzei şi s-a apreciat că este îndeplinită condiţia privitoare la existenţa prejudiciului. În cazul de faţă inculpaţii nu numai că au introdus în mod fraudulos în ţară o cantitate de ţigări mai mare decât permitea legea fără a mai plăti taxele vamale, dar au şi introdus o mare parte din ţigările de contrabandă în circuitul comercial, într-un asemenea caz fiind evident că s-a produs o fraudare a bugetului de stat, prin neplata taxelor vamale, a accizelor şi a T.V.A.-ului aferent.

Împotriva sentinţei penale sus menţionate a formulat apel inculpatul A., precizând că va depune motivele de apel printr-un memoriu separat. În cursul judecăţii în apel, inculpatul, căruia i-a fost desemnat apărător din oficiu, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a depus motivele de apel. După ce Curtea i-a acordat un termen pentru a lua legătura cu inculpatul şi a formula motivele de apel, în dezbateri, apărătorul inculpatului a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, raportat la modalitatea de comitere a faptei, la cantitatea mică de ţigări pe care acesta le-a introdus în ţară.

Prin Decizia penală nr. 914 din 04 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., cu obligarea acestuia, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 360 RON s-a achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza I C. proc. pen.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a procedat în mod temeinic, echitabil şi imparţial, la interpretarea, analizarea, şi evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi apărărilor inculpatului, şi la explicarea problemelor de drept, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existenţa faptei, la comiterea acesteia de către inculpat şi la vinovăţia acestuia.

S-a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a reţinut situaţia de fapt şi a analizat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă şi la împrejurările cauzei, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpatului şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.

Pe baza analizei amănunţite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, Curtea a apreciat că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt, existând probe certe de vinovăţie a inculpatului în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie.

Prima instanţă a menţionat în considerentele sentinţei penale apelate atât mijloacele de probă pe care le-a avut în vedere la reţinerea ansamblului factual, unele dintre acestea fiind menţionate şi în actul de sesizare a instanţei, cât şi argumentele şi procesul de evaluare a situaţiei de fapt imputate inculpatului, şi chiar dacă nu a făcut-o în mod expres, rezultă din maniera de argumentare, care anume mijloace de probă şi din ce motiv acestea au servit la reţinerea situaţiei de fapt.

Fără a relua probele pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pronunţată, Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul activităţii concrete reţinute în sarcina inculpatului, probatoriul a fost corect şi complet evaluat, iar încadrarea juridică este cea legală şi corespunzătoare activităţii desfăşurate de inculpatul A..

Curtea a apreciat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului pedepsei şi modalităţii de executare, s-a făcut în mod temeinic de către instanţa de fond care a ţinut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, fără însă a se prevala de procedura simplificată.

De asemenea, Curtea a reţinut că, din fişa de cazier a inculpatului, rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 311 din 25.10.2013 pronunţată de Judecătoria Huşi în Dosarul nr. x/244/2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.11.2013, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni cu aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen. (1969), fiind stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, tot pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, inculpatul nefiind la prima faptă de acest fel.

Având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost săvârşită în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei menţionate, în mod corect prima instanţă a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare şi executarea acesteia de către inculpat.

Chiar dacă volumul ţigaretelor care au făcut obiectul activităţii de contrabandă nu este unul însemnat, esenţială este atitudinea de temeritate cu care inculpatul a acţionat, după contactul anterior cu legea penală, în domeniul aceloraşi valori sociale lezate, şi după clemenţa acordată de organele judiciare odată cu soluţia de suspendare condiţionată a executării pedepsei anterioare, aplicată pentru o faptă similară, astfel că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante facultative în favoarea inculpatului şi ca efect reducerea pedepsei aplicate acestuia de instanţa de fond, doar prin acest cuantum de pedeapsă rezultantă putându-se atinge scopul educativ al pedepsei, mai ales în condiţiile în care apelantul nu a făcut dovada, nici măcar în faza apelului, a achitării totale, sau măcar parţiale, a prejudiciului, care are o valoare substanţială.

Doar sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultate aplicate inculpatului, respectiv suspendarea executării sub supraveghere, prevăzută de art. 861 C. pen. (1969), sentinţa apelată este nelegală, întrucât, astfel cum s-a arătat deja, nu erau îndeplinite cumulativ în cauză prevederile acestui articol, în cazul concursului de infracţiuni fiind necesar ca pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel mult 3 ani, or pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de instanţa de fond este de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Curtea a apreciat că individualizarea sancţiunii penale presupune evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii cele mai adecvate în vederea atingerii finalităţii acesteia, că fapta inculpatului a cauzat bugetului de stat un important prejudiciu, rămas nerecuperat în privinţa sa, iar actele materiale repetate, perseverenţa infracţională a inculpatului care a manifestat temeritate şi insistenţă în comiterea aceluiaşi gen de infracţiune, îndepărtează instanţa de posibilitatea reţinerii unor circumstanţe atenuante facultative care să ducă la reducerea pedepsei, aşa încât se impune executarea acesteia în regim de detenţie, pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte a inculpatului faţă de normele de drept.

Faţă de întreg materialul probator, Curtea a reţinut că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, raportat la valorile sociale lezate dar şi la modalitatea de încălcare a normelor sociale protejate penal.

În raport de circumstanţele cauzei, caracterul perseverent al conduitei infracţionale, gravitatea faptei şi rezultatele acesteia, cu implicaţii majore asupra climatului de securitate economică a statului, Curtea a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a acesteia, scopul pedepsei neputând fi atins prin altă modalitatea de executare.

Curtea a considerat că nu poate fi ignorată gravitatea concretă a infracţiunii comise de inculpat, evidenţiată prin modul de punere în practică a activităţii infracţionale, urmarea produsă asupra societăţii în ansamblul său, elemente ce impun aplicarea unui tratament sancţionator în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, neputând reţine exclusiv susţinerile apărării referitoare la volumul relativ mic de ţigarete de contrabandă, acest element, de favoare pentru inculpat, trebuind analizat numai coroborat gravităţii faptei şi periculozităţii sociale a inculpatului, contextualizat întregii situaţii de fapt, inclusiv perseverenţei infracţionale a inculpatului care a reiterat conduita ilicită după contacte anterioare cu legea penală.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat Q., la data de 26.01.2018.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, lipsind unul dintre elementele constitutive, respectiv latura obiectivă. Mai mult, fapta săvârşită nu constituie o infracţiune, ci o contravenţie, nu au fost analizate mijloacele de probă, iar soluţia de condamnare a fost una nelegală.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie. s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea pronunţată la data de 21 iunie 2018 în Dosarul nr. x/244/2016, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 914 din 04 decembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Numai cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat A., prin apărător ales, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru infracţiunea de contrabandă în formă calificată, prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam. cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât faptă reprezintă o contravenţie, că, instanţele inferioare au interpretat, în mod greşit, legea penală, având în vedere că există dispoziţii care permit cetăţenilor moldoveni să intre în România cu două pachete de ţigări, că nu a existat nicio probă din care să rezulte că inculpatul nu ar fi trecut prin vamă, unde, de altfel, a şi fost verificat, precum şi că liberul de vamă se acordă în mod verbal, că art. 270 alin. (2) din C. vam., prevăd o sumă maximă de 20.000 RON pentru bunurile plasate sub regim vamal, iar ANAF s-a constituit parte civilă cu suma de 7.488 RON, dar şi că, în mod greşit, s-au reţinut dispoziţiile art. 274 C. vam. în condiţiile în care nu există nicio legătură de cauzalitate între persoanele care au cumpărat ţigările de la inculpat.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul inculpat A. şi-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că fapta pentru care a fost condamnat nu realizează conţinutul constitutiv ale unei infracţiuni, ci are natura juridică a unei contravenţii, că nu au fost analizate mijloacele de probă, iar soluţia de condamnare a fost una nelegală.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Astfel, în speţă, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă calificată, prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând, în esenţă, în aceea că, inculpatul A., în perioada august 2014 - septembrie 2015, a introdus, în mod repetat, în România, diferite cantităţi de ţigări cu timbru de acciză Republica Moldova sau fără timbru de acciză, pe care le-a comercializat inculpaţilor E. şi F., care, la rândul lor, le-au preluat, le-au depozitat şi le-au comercializat către alte persoane ce locuiau în satul Râşeşti, comuna Drânceni, judeţul Vaslui.

Or, prin criticile formulate de inculpatul A. cu privire la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, la analiza trunchiată şi eronată atât a legislaţiei vamale incidente, cât şi a materialului probator, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Altfel spus, prin susţinerile formulate pe calea recursului în casaţie, inculpatul critică, în esenţă, baza factuală care a condus la reţinerea vinovăţiei sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, ceea ce nu este permis, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Faţă de cele anterior menţionate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, faptele inculpatului pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare fiind prevăzute de legea penală şi constituind infracţiunea de contrabandă în formă calificată, prevăzută de art. 270 alin. (3) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar nu o contravenţie.

Deşi la acest termen de judecată, cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat A. a susţinut că dispoziţiile art. 270 alin. (3) C. vam. trebuiau raportate la cele ale alin. (1) şi (2) al aceluiaşi articol, care prevăd o sumă maximă de 20.000 RON pentru bunurile plasate sub regim vamal, că ANAF s-a constituit parte civilă cu suma de 7.488 RON, dar şi că, în mod greşit, s-a reţinut art. 274 C. vam. întrucât nu a existat nicio legătură de cauzalitate între persoanele care au cumpărat ţigaretele, Înalta Curte arată, pe de o parte, că aspectele nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut la pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere, aşa cum s-a menţionat anterior, că nu se poate obţine schimbarea încadrării juridice a faptei, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel. Pe de altă parte, în actualul stadiu procesual, nu mai pot fi primite criticile invocate cu caracter de noutate întrucât acestea nu fost cuprinse în motivele scrise de recurs, iar admiterea în principiu a căii extraordinare de atac a vizat doar chestiunile analizate anterior.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie formulat împotriva Deciziei penale nr. 914 din 04 decembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi să oblige recurentul, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarant de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 914 din 04 decembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru, în sumă de 65 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 13 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV