Inadmissible appeal against final plea-in-nullification rejection: finality of criminal judgments and exclusive statutory channels of judicial review

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 492 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016.

A fost obligat contestatorul la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu, contestaţia în anulare trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, trebuie ca motivul pe care se sprijină contestaţia să fie din cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. şi în sprijinul contestaţiei să se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În speţă, motivele invocate de contestator în sprijinul contestaţiei în anulare, referitor la faptul că nu a fost audiat în faţa instanţei de apel, nelegala compunere a instanţei, pronunţarea a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, deşi, se regăsesc, formal printre cazurile în care poate fi declarată contestaţie în anulare, fiind prevăzute la art. 426 lit. b), d), h), i) C. proc. pen., însă, potrivit dispoziţiilor art. 427 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare este necesar ca petentul să arate motivele pe care se sprijină fiecare caz de contestaţie.

Or, în speţă, contestatorul a fost audiat în faţa instanţei de apel, în şedinţa publică de la 26 ianuarie 2018, declaraţia fiind semnată atât de condamnat cât şi de apărătorul său, nelegala compunere a instanţei (cazul prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.) vizează instanţa de apel, iar nu instanţa de fond, deşi contestatorul a susţinut că există un caz de încetare a procesului penal, acesta ar fi fost, în opinia sa, faptul că este nevinovat.

În fine, contestatorul a invocat şi cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen., când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

În realitate, prin hotărârea împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie în anulare, acesta a fost condamnat pentru săvârşirea, în concurs real a două infracţiuni de folosire a funcţiei în scop sexual în formă continuată, în timp ce prin Sentinţa penală nr. 172 din 3 noiembrie 2016 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 428 din 9 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda carnet de conducere.

O simplă referire la cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare, fără a aduce argumente în sprijinul acestor afirmaţii nu poate conduce la admiterea în principiu a contestaţiei în anulare. Se constată astfel că nu există dovezi la dosar privind existenţa vreunuia dintre cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de lege, ci, ceea ce se solicită în fapt, este o reexaminare a fondului şi o reapreciere a probelor administrate, fără a fi incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel contestatorul contestatorul A.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că apelul declarat de contestatorul A. vizează o hotărâre judecătorească ce nu poate fi supusă acestei căi ordinare de atac, întrucât este definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 996 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM