Inadmissibility of appeal against final decision rejecting cancellation appeals for failure to substantiate judicial incompatibility and termination grounds.

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins ca inadmisibile contestaţiile în anulare formulate de inculpaţii A., şi B., împotriva Deciziei penale nr. 491 din 4 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul penal nr. x/2012

S-au respins cererile contestatorilor inculpaţi privind suspendarea executării, ca rămase fără obiect.

Au fost obligaţi contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, examinând contestaţiile în anulare formulate, sub aspectul admisibilităţii în principiu, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu, contestaţia în anulare trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, trebuie ca motivul pe care se sprijină contestaţia să fie din cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. şi în sprijinul contestaţiei să se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În cauză, motivele invocate de contestatori în sprijinul contestaţiei în anulare, referitoare la existenţa unei cauze de incompatibilitate a judecătorilor care au compus completul de judecată în apel şi existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, se regăsesc formal printre cazurile în care poate fi declarată contestaţie în anulare, fiind prevăzute la art. 426 lit. b) şi d) C. proc. pen., însă, potrivit dispoziţiilor art. 427 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare nu este suficientă o enumerare formală a cazurilor în care contestaţia în anulare poate fi promovată, ci este necesar ca petentul să arate motivele pe care se sprijină acest caz de contestaţie.

O simplă referire la cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare, respectiv o simplă afirmaţie a contestatorilor în sensul că se impunea încetarea procesului penal cu ocazia soluţionării Dosarului penal nr. x/2012, fără a aduce argumente în sprijinul acestor afirmaţii nu poate conduce la admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.

Contestatorii nu aduc argumente în sprijinul existenţei acestui caz de contestaţie în anulare ci, în realitate, aduc critici situaţiei de fapt reţinute prin decizia de apel, susţinând faptul că nu există probe la dosar care să dovedească o culpă medicală şi astfel critică soluţia de condamnare, solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare şi exonerare de la plata despăgubirilor materiale.

În ce priveşte susţinerile referitoare la existenţa unuia dintre cazurile de incompatibilitate a judecătorilor care au compus completul de judecată în apel, s-a constatat că în mod formal cererea se întemeiază pe unul din cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare, respectiv cazul prevăzut la art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., însă argumentele enumerate în susţinerea acestui motiv de incompatibilitate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen. În esenţă, se critică procedura de judecată în faza de apel, modul în care instanţa de judecată în apel a înţeles să acorde termenul de judecată din 4 decembrie 2017, şi care a condus în final la schimbarea componenţei completului de judecată ca urmare a transferării unuia dintre membri completului de judecată la o altă secţie a curţii de apel, şi împrejurarea că instanţa de apel a respins unele dintre cererile de probatorii formulate de apărare.

Or, aceste împrejurări referitoare la acordarea unui termen de judecată pentru motive justificate şi faptul că unele dintre probe au fost apreciate de instanţa de apel ca nefiind utile şi concludente cauzei, dispunând respingerea acestora, nu poate fi apreciată ca o dovadă privind existenţa unui caz de incompatibilitate a judecătorilor care au făcut parte din compunerea completului de judecată, sub această aparenţă a invocării acestui caz de contestaţie în anulare inculpaţii invocând în fapt nemulţumiri privind soluţia pronunţată.

S-a constatat astfel că nu există dovezi la dosar privind existenţa vreunuia dintre cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de lege, iar ceea ce se solicită în fapt este o reexaminare a fondului şi o reapreciere a probelor administrate, fără a fi incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Referitor la cererile formulate de contestatori privind suspendarea executării pedepsei până la soluţionarea contestaţiei în anulare, s-a constatat că acestea au rămas fără obiect, în condiţiile în care cererile de contestaţie în anulare au fost constatate ca inadmisibile.

Împotriva Deciziei penale nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel contestatorul A.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Astfel, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că apelul declarat de contestatorul A. vizează o hotărâre judecătorească ce nu poate fi supusă acestei căi ordinare de atac, întrucât este definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 840 din 8 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM