Inadmissibility of criminal retrial against foreign judgment recognition and transfer order

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 17 din data de 2 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 189/A din data de 25 mai 2015 a ÎCCJ Bucureşti, formulată de revizuentul A., în prezent aflat în stare de detenţie în PNT Botoşani.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul instanţei sub nr. y/39/2018 din data de 26 iunie 2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 17 din data de 2 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014 şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 189/A din data de 25 mai 2015 a ÎCCJ Bucureşti.

În motivarea cererii, acesta a arătat că sentinţa de mai sus a fost dată în baza cererii Ministerului Justiţiei privind recunoaşterea unor sentinţe penale pronunţate în Italia, în vederea executării în România a pedepsei rezultante.

Ulterior rămânerii definitive a sentinţei, statul italian a procedat la o contopire a pedepselor recunoscute de Curtea de Apel Suceava, pedeapsa astfel rezultată fiind mai redusă decât cea stabilită de instanţele române.

Aşa fiind, a apreciat că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la data soluţionării cauzei, care justifică admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Suceava şi rejudecarea cauzei.

În susţinerea cererii, a invocat sentinţa penală de contopire a pedepselor pronunţate de autorităţile italiene, tradusă în limba română, a cărei recunoaştere a solicitat-o.

Instanţa a dispus efectuarea unei adrese către autorităţile italiene, care au înaintat la dosar Hotărârea penală 51/15 SIGE nr. 52/15 SIEP pronunţată de Tribunalul din Asti, secţia penală la data de 1 octombrie 2015, şi care a fost tradusă în limba română.

Analizând cererea de revizuire în ce priveşte admisibilitatea sa în principiu, curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 17 din 2 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 189/A din data de 25 mai 2015 a ÎCCJ Bucureşti, s-au dispus următoarele:

"Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată şi completată, dispune recunoaşterea şi punerea în executare a:

- sentinţei Curţii de Apel Brescia din data de 27 octombrie 2009, definitivă la data de 19 octombrie 2009, număr de referinţă 1839/09, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea a 21 de furturi calificate, în principal în calitate de coautor, în stare de recidivă specifică, prev. de art. 110 - 624 - 624 bis - 625 nr. 2 - 81 cpv. - 99 C. pen. italian, ce are ca şi corespondent în dreptul român săvârşirea a 21 de infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. d), cu) aplicarea art. 41 alin. (1) şi, după caz, a dispoziţiilor art. 77 lit. a) C. pen.

- sentinţei Tribunalului Piacenza din data de 12 februarie 2010, definitivă la data de 7.12.2011, număr de referinţă 31/10, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea a 2 fapte de tâlhărie şi furt calificat, în calitate de coautor, în stare de recidivă specifică, prev. de art. 110 - 628 alin. (2), (3) nr. 1 - 624 - 625 nr. 2, 5 - 61 nr. 2 - 99 alin. (2) C. pen. italian, ce are ca şi corespondent în dreptul român săvârşirea a unei infracţiuni de tâlhărie prev. de 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), f) şi a) unei infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. d), fiecare cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen.

- sentinţa Curţii de Apel Torino din data de 16 noiembrie 2009, definitivă la data de 11 iunie 2010, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 5 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea a 3 fapte de furt calificat şi tăinuire, în calitate de coautor, prev. de art. 110 - 624 - 625 nr. 2, - 61 nr. 5 - 648 C. pen. italian, ce are ca şi corespondent în dreptul român săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., respectiv art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. şi a infracţiunii de tăinuire prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen.

- sentinţa Tribunalului Torino din data de 12 septembrie 2009, definitivă la data de 14 noiembrie 2009, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea a unei infracţiuni de furt calificat, în calitate de coautor, prev. de art. 110 - 624 bis - 625 nr. 2, 5 - 61 nr. 5 C. pen. italian, ce are ca şi corespondent în dreptul român infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

- sentinţa Tribunalului Saluzzo din data de 25 august 2006, definitivă la data de 31 octombrie 2006, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea a unei infracţiuni de tentativă la furt calificat, în calitate de coautor, prev. de art. 56 - 110 - 624 - 625 alin. (2) nr. 2, 5 C. pen. italian, ce are ca şi corespondent în dreptul român infracţiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 228, art. 229 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

- sentinţa Curţii de Apel Torino din data de 20 mai 2008, definitivă la data de 26 septembrie 2008, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat, rezistenţă şi tăinuire, în calitate de coautor, prev. de art. 81 cpv - 110 - 56 - 624 - 625 nr. 2, 5 - 648 - 61 nr. 2, 5 - 337 - 582 - 585 - 99 C. pen. italian, ce au ca şi corespondent în dreptul român infracţiunile de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b), d) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. şi ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- sentinţa Tribunalului Asti din data de 4.07.2014, definitivă la data de 1 decembrie 2014, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea a doua infracţiuni de furt şi o infracţiune de tăinuire, prev. de art. 110 - 112 nr. 4 - 624 nr. 2, 5 - 625 nr. 2 - 61 nr. 5 - 648 C. pen. italian, ce au ca şi corespondent în dreptul român infracţiunile de furt calificat prevăzute de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Dispune transferarea persoanei condamnate A. (...) într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei totale de 16 ani, 6 luni şi 12 zile închisoare, rezultate în urma cumulului aritmetic al pedepselor aplicate prin sentinţele penale mai sus menţionate.

Deduce din pedeapsa totală de 16 ani, 6 luni şi 12 zile închisoare, perioada reţinerii, a arestării preventive şi perioada executată de la 16 iulie 2008 la zi."

Ulterior rămânerii definitive a hotărârii, la data de 27 aprilie 2015 condamnatul a fost transferat în România pentru continuarea executării pedepsei, în prezent aflându-se în detenţie în regim penitenciar.

Prin Hotărârea penală 51/15 SIGE nr. 52/15 SIEP pronunţată de Tribunalul din Asti, secţia penală la data de 1 octombrie 2015, statul italian a procedat la stabilirea unei pedepse unice pentru toate infracţiunile avute mai sus în vedere. Astfel, se reţin în dispozitivul hotărârii următoarele:

"Conform art. 671 C. proc. pen.,

- reuneşte sub condiţia continuităţii infracţiunile din sentinţele indicate în motivare;

- redetermină pentru titlul superior pedeapsa totală dată acestuia la 15 ani şi 6 luni închisoare şi 4.100 euro amendă."

S-a arătat că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care, potrivit art. 452 C. proc. pen., poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale. Din interpretarea dispoziţiilor normative care o reglementează, rezultă că aceasta are caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În ce priveşte cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acesta se întemeiază pe existenţa unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecata cauzei şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. pen., care reglementează cazurile de revizuire, cu cele ale art. 455 C. proc. pen. şi făcând referire la prevederile art. 459 C. proc. pen. care stipulează condiţiile de admisibilitate în principiu a unei astfel de cereri, în acord cu doctrina şi jurisprudenţa în materie (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 63/A din 19 februarie 2016 a ÎCCJ Bucureşti, secţia penală, www.scj.ro), rezultă că revizuirea priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. În condiţiile în care cazurile de revizuire prevăzute în art. 453 C. proc. pen. sunt preluate în esenţă din legea veche, respectiva decizie îşi păstrează valabilitatea.

Prin urmare, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive decât cele care vizează fondul cauzei este inadmisibilă.

Or, în speţa supusă analizei, condamnatul a formulat revizuire împotriva unei sentinţe penale prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi s-au recunoscut efectele unor sentinţe penale pronunţate de autorităţi judiciare italiene, s-a stabilit prin cumul aritmetic pedeapsa totală şi s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării sancţiunii.

S-a mai observat că acesta a indicat, ca temei al revizuirii, o hotărâre penală ulterioară de contopire a pedepselor aplicate pentru infracţiunile supuse recunoaşterii în România, dată de autorităţile italiene, deci fără relevanţă în ce priveşte eventuale fapte sau împrejurări de fapt necunoscute la soluţionarea cauzei şi care să probeze netemeinicia sentinţei penale obiect al cererii de revizuire.

În concluzie, având în vedere că revizuentul a formulat prezenta cerere împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare pe această cale (întrucât prin Sentinţa penală nr. 17 din 2 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2014 nu s-a soluţionat fondul cauzei în sensul de a se dispune vreuna dintre soluţiile prev. de art. 396 alin. (1) - (6) C. proc. pen.), condiţie impusă pentru admisibilitatea ei în principiu, curtea, constatând că este inadmisibilă, în temeiul art. 459 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen. a respins-o ca atare.

Cum cererea de recunoaştere a Hotărârii penale 51/15 SIGE nr. 52/15 SIEP pronunţată de Tribunalul din Asti, secţia penală la data de 01.10.2015 constituie una incidentală celei de revizuire (a se vedea în acest sens dispoziţiile art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală), şi care va fi respinsă ca inadmisibilă după analiza ei în principiu (deci fără a se proceda la soluţionarea sa pe fond), curtea nu îi va mai da curs, astfel cum revizuentul a solicitat.

S-a arătat că condamnatul are la dispoziţie în această fază procesuală, respectiv cea de executare a pedepsei, alte căi procedurale cărora li s-ar putea subsuma motivele concrete invocate prin cererea formulată. O recalificare de către instanţa de judecată a cererii, în condiţiile în care el a precizat în mod expres, la solicitarea curţii, că aceasta reprezintă una de revizuire, nu ar putea fi, în prezentele condiţii, dispusă din oficiu.

Împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel revizuentul A., arătând că motivele apelului vor fi înaintate printr-un memoriu separat, acesta neînţelegând sa mai depună la dosar motivele pe care şi-a întemeiat apelul.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplineşte condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat vizează recunoaşterea unei hotărâri străine, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi s-au recunoscut efectele unor sentinţe penale pronunţate de autorităţi judiciare italiene, s-a stabilit prin cumul aritmetic pedeapsa totală şi s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării sancţiunii, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM