Criminal revision petition rejected as inadmissible due to lack of causal impact from alleged document falsification

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 28 din 14 martie 2018 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A., cu privire la Sentinţa penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 2017 sub nr. 797/42/2017, condamnata A. a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a modificat Sentinţa penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, răspunzând cerinţelor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., înscrisul "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011, care a servit ca temei al hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, prin Decizia nr. 171/A din 13 mai 2015, a fost falsificat prin adăugare, situaţia de fapt fiind următoarea:

Prin Rechizitoriul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. art. 246 C. pen. din 1969 şi fals intelectual, două infracţiuni prev. art. 289 C. pen. din 1969.

Prin Sentinţa penală nr. 132 din data de 22 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, în baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) C. proc. pen., Curtea de Apel Ploieşti a dispus achitarea sa.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, împotriva Sentinţei penale nr. 132 din 22 septembrie 2014, desfiinţând, în parte, sentinţa penală apelată şi dispunând condamnarea sa la pedeapsa amenzii.

Această decizie, a cărei revizuire o solicită, în baza art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a avut ca temei înscrisul "Extras de Carte Funciară pentru autentificare", pe care l-a solicitat prin cererea cu nr. 35158 din 11 august 2011, în calitate de notar public, de la OCPI Buzău, în vederea autentificării unui contract de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară care a fost falsificat de funcţionarii OCPI Buzău.

În conformitate cu art. 459 alin. (3) C. proc. pen., revizuenta a solicitat să se aibă în vedere că, raportat la dispoziţiile art. 455 şi 457 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, prezenta cerere de revizuire este formulată în favoarea sa, condamnată în cauză la pedeapsa amenzii prin Decizia nr. 171/A din 13 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă fiind executată. A mai arătat că invocă temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, iar faptele în temeiul cărora este formulată cerere de revizuire sunt următoarele: în extrasul de carte funciară pentru autentificare cu nr. 35158 din 11 august 2011, eliberat de OCPI Buzău, înscris care reprezintă temei al hotărârii de condamnare a sa, în partea a III - sarcini - s-a făcut înscrierea:

"se notează declaraţia notarială autentificată sub nr. 2885 din 11 august 2011 în sensul notării interdicţiei de înstrăinare PRIN MANDATAR". Conţinutul declaraţiei autentificată sub nr. 2885 este următorul:

"... declar prin prezenta că nu sunt de acord cu înstrăinarea imobilului din extravilanul corn. Mărăcineni, jud. Buzău, având nr. cad. x, înscris în CF nr. 5141 a localităţii Mărăcineni, jud. Buzău. Dovada proprietăţii o voi face la nevoie". Adăugarea, de către funcţionarul OCPI Buzău, a menţiunii "prin mandatar" a făcut posibilă înscrierea, în extrasul de carte funciară, a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, falsificând conţinutul acestuia. De asemenea, a făcut posibilă înscrierea actului autentic nr. 2855 în partea a III-a a extrasului de carte funciare - sarcini - şi, prin urmare, crearea prin fals a unei piedici absolute la instrumentarea unui act de dispoziţie asupra unui bun imobil (vânzarea suprafeţei de teren).

Astfel, în data de 12 august 2011, în calitate de notar public, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2033, a transmis dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3.700 mp teren arabil extravilan situat pe raza comunei Mărăcineni, jud. Buzău, intabulat în Cartea Funciară cu nr. 5141 a localităţii Mărăcineni, cu respectarea procedurilor impuse de Legea Notarilor Publici nr. 36/1995 şi de Legea nr. 7/1996, a cadastrului şi publicităţii imobiliare. Ca atare, fiind solicitat biroul notarial, în data de 11 august 2011, de către numitul B., mandatar al proprietarei C., în baza procurii autentificată sub nr. 2441 din 24 august 2010 de BNP D., cu vânzarea suprafeţei de teren menţionată, a procedat la efectuarea activităţilor prealabile autentificării contractului de vânzare-cumpărare şi anume: a verificat titlul de proprietate în original, aflat în posesia mandatarului proprietarului; a informat mandatarul cu privire la necesitatea solicitării de la Primăria Mărăcineni a Certificatului de atestare fiscală şi a Certificatului de înstrăinare; a solicitat la OCPI Buzău Extras de carte funciară pentru autentificare, cu cererea nr. 35158 din 11 august 2011; a verificat procura de vânzare la Registrul Naţional de Evidenţă a Revocării Procurilor obţinând Certificatul de valabilitate nr. 104887 din 11 august 2011 ora 13:26; a programat pentru vânzare părţile, în ziua următoare când urma să intre în posesia Extrasului de carte funciară pentru autentificare.

Cu toate acestea funcţionarii de la OCPI Buzău, cu rea credinţă, şi-au încălcat obligaţiile de serviciu, în sensul că Extrasul de carte funciară pentru autentificare nr. 35158 din 11 august 2011 a fost falsificat prin atestarea necorespunzătoare adevărului cum că, în partea a III-a a acestei cărţi, unde sunt înscrise sarcinile, ar fi existat, la data vânzării, o interdicţie de înstrăinare prin mandatar; extrasul de carte funciară, pe care l-a solicitat prin cererea cu nr. 35158 din data de 11 august 2011, a fost eliberat de OCPI Buzău la data de 18 noiembrie 2011, mult peste termenul de o zi la care era obligat să o facă (în conformitate cu Protocolul de colaborare nr. 429312/1404 din 26 aprilie 2010 încheiat între ANCPI şi UNNPR privind modul de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară); cererea nr. 35158 din 11 august 2011 pentru eliberarea extrasului de carte funciară pentru autentificare, adresată OCPI Buzău pe care a formulat-o în calitate de notar public, nu a fost înregistrată la ora la care s-a pretins că ar fi fost înregistrată, neîndeplinindu-se astfel obligaţia prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996 şi anume aceea de a se bloca Cartea Funciară a bunului asupra căruia urma să se dispună printr-un contract de vânzare cumpărare, această cerere nefiind soluţionată cu prioritate aşa cum prevede legea, pretinzându-se a fi fost soluţionată cererea cu nr. 35157 din 11 august 2011 (încheierea de Carte funciară prin care s-a atestat operaţiunea din carta Funciară).

Revizuenta a solicitat să se observe că, în lipsa menţiunii false "prin mandatar" niciuna dintre cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnată de instanţa de apel - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o faptă de abuz în serviciu şi două fapte de fals intelectual, nu poate fi calificată astfel, lipsind aceste fapte de conţinut infracţional. De altfel, în temeiul probatoriului administrat în cursul judecăţii, instanţa de fond, Curtea de Apel Ploieşti, a dispus achitarea sa în considerarea art. 396 pct. 5 raportat la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza a II-a C. proc. pen. "fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege". A mai arătat că mijloacele de probă în baza cărora a formulat cererea de revizuire se circumscriu aplicării art. 454 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzută la art. 453 alin. (1) lit. b), d), se poate face în procedura de revizuire prin orice mijloc de probă.

De altfel, prin plângerea penală pe care a formulat-o împotriva reprezentanţilor OCPI Buzău, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi abuz în serviciu, plângere ce a făcut obiectul Dosarului de cercetare penală nr. x/P/2017, a fost soluţionată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău prin ordonanţa de clasare din 14 iunie 2017, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi abuz în serviciu, fapte reclamate a fi comise în dauna sa, întrucât a constatat că este incidentă o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripţia răspunderii penale, motiv pentru care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, conform prevederilor art. 16 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen.. A mai precizat revizuenta condamnată că faptele şi mijloacele de probă în baza cărora a formulat cerere de revizuire nu au mai fost formulate pe calea vreunei alte cereri anterioară de revizuire şi a considerat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 C. proc. pen., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire şi, în urma rejudecării, pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice potrivit art. 462 alin. (3) C. proc. pen., restabilirea situaţiei anterioare pronunţării Deciziei penale nr. 171/A din 13 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi restituirea amenzii plătite, cât şi a cheltuielilor judiciare.

În vederea soluţionării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnata A., a fost ataşat Dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Ploieşti, în care au fost pronunţate Sentinţa penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 şi Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii în principiu, în baza art. 459 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

S-a reţinut că în cauza de faţă cererea de revizuire formulată îndeplineşte condiţiile menţionate la punctele 1 - 4, respectiv cele prevăzute de dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. a) - d) C. proc. pen.. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., s-a constat că aceasta nu este îndeplinită, motiv pentru care a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

În acest sens, Curtea a reţinut că revizuenta a invocat ca temei de drept al cererii de revizuire dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prevăd că un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză. În fapt, a arătat că înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011, a fost falsificat prin adăugare, în sensul că s-a menţionat în cuprinsul său că "se notează declaraţia notarială autentificată sub nr. 2885 din 11 august 2011 în sensul notării interdicţiei de înstrăinare prin mandatar", deşi în conţinutul declaraţiei autentificate sub nr. 2885 s-a menţionat că "... declar prin prezenta că nu sunt de acord cu înstrăinarea imobilului din extravilanul comunei Mărăcineni, judeţul Buzău, având număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. 5141 a localităţii Mărăcineni, judeţul Buzău …". Revizuenta a mai arătat că adăugarea menţiunii "prin mandatar" în înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011, de către funcţionarul OCPI Buzău, a făcut posibilă înscrierea în extrasul de carte funciară a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului şi, prin urmare, crearea prin fals a unei piedici absolute la instrumentarea unui act de dispoziţie asupra unui bun imobil, respectiv vânzarea suprafeţei de teren.

S-a reţinut de către instanţa de fond că această susţinere este nefondată, întrucât, chiar şi în cazul în care s-ar fi constatat că menţiunea "prin mandatar" făcută în înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011 este făcută în mod nelegal, această împrejurare nu ar fi putut şi nici nu ar putea influenţa în vreun fel soluţia pronunţată în cauză. În acest sens, s-a reţinut că, potrivit Declaraţiei nr. 2885 din 11 august 2011 autentificată de notarul public E. din Buzău, intimata persoană vătămată C. a arătat că nu este de acord cu înstrăinarea imobilului din extravilanul comunei Mărăcineni, judeţul Buzău, având număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. 5141 a localităţii Mărăcineni, judeţul Buzău. Această poziţie exprimată de intimată prin declaraţia menţionată anterior viza înstrăinarea imobilului sub orice formă, inclusiv prin mandatar, având în vedere că în conţinutul declaraţiei nu există vreo menţiune care să prevadă anumite excepţii.

În aceste condiţii, Curtea a reţinut că faptele şi mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea, iar menţiunea făcută în înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011 nu ar putea influenţa soluţia pronunţată în cauză, astfel că, a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.

De altfel, a constatat că înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011 nu este singura probă avută în vedere la condamnarea revizuentei prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei anterior menţionate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A. cu privire la Sentinţa penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., revizuenta a fost obligată la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat apel revizuenta A.

În esenţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea nu este motivată fiind lipsită de o analiză efectivă şi reală a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, precum şi faţă de faptul că intimata C. nu a fost citată. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului şi să se constate că cererea de revizuire este admisibilă.

În motivare, a invocat nelegala citare a persoanei vătămate C., şi din acest punct de vedere, a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere faptul că părţile nu au fost legal citate. A mai solicitat instanţei să aibă în vedere că hotărârea nu este motivată, instanţa de fond a apreciat, fără a se administra alte probe şi fără alte cereri formulate de apărare sau de către părţi, asupra fondului revizuirii, astfel că, din punctul de vedere al apărării, lipsa motivării impune soluţie de casare cu trimitere. A mai susţinut că unul dintre înscrisurile care au stat la baza hotărârii de condamnare este fals, judecătorul fondului a apreciat că, în situaţia în care înscrisul ar fi fals, acest aspect nu are nicio relevanţă, însă, în opinia sa, are o importanţă deosebită asupra soluţiei de condamnare, fiind vorba despre un înscris emanat de la OCPI care a fost falsificat şi din cauza căruia s-au creat anumite efecte juridice.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Înalta Curte urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 C. proc. pen., având în vedere împrejurarea că motivele care pot fi invocate în susţinerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanţa, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4). Potrivit alin. (5), în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând motivele formulate de revizuenta A., instanţa reţine că a fost invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: înscrisul declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţare să fi servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere (instanţa a pronunţat soluţia pe acest mijloc de probă fals fără să fi cunoscut acest caracter al înscrisului sau faptul că acesta a fost declarat fals înainte ca hotărârea să rămână definitivă), înscrisul falsificat să fi avut o contribuţie determinantă la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere ( înscrisul fals să ducă la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice) şi caracterul fals al înscrisului trebuie dovedit prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa, pronunţându-se asupra fondului acuzaţiei penale, a constat existenţa falsului, dar şi prin orice alte mijloace de probă, inclusiv ordonanţă de clasare, dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul cauzei.

Înalta Curte constată că în cauza de faţă, revizuenta A. a solicitat revizuirea, invocând, în esenţă, că înscrisul intitulat extras de carte funciară pentru autentificare nr. 35158 din 11 august 2011 a fost falsificat prin adăugarea menţiunii "prin mandatar" de către funcţionarul OCPI Buzău, ceea ce a făcut posibilă înscrierea în extrasul de carte funciară a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, şi crearea prin fals a unei piedici absolute la instrumentarea unui act de dispoziţie asupra unui bun imobil, vânzarea suprafeţei de teren.

Analizând motivele invocate de revizuentă în cererea introductivă la instanţă şi reiterate în calea de atac în raport de dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 şi art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., întrucât susţinerile acesteia nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la existenţa cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. c) C. proc. pen.. Prin urmare constată că, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că extrasul de carte funciară nu este singura probă avută în vedere de către instanţă la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, şi totodată că, împrejurarea invocată nu ar putea influenţa în vreun fel soluţia pronunţată în cauză, având în vedere declaraţia notarială a intimatei C., aflată la fila 39 dosar Curtea de Apel Ploieşti, din 11 august 2011 autentificată sub nr. 2885, în care declară că nu este de acord cu înstrăinarea imobilului, indiferent că această înstrăinare se făcea sau nu prin mandatar.

Referitor la solicitarea revizuentei de a se trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti spre rejudecare, pentru lipsa motivării, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, având în vedere că este justă motivarea sentinţei atacate, întrucât în considerentele acesteia se regăsesc motivele şi argumentele care au condus la pronunţarea sentinţei, răspunzând susţinerilor şi argumentelor formulate de către revizuentă, prin apărător, prin raportare la dispoziţiile legale care au condus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Înalta Curte are în vedere că deşi Convenţia Europeană obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile, art. 6 nu poate fi înţeles în sensul că impune un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk contra Olandei), astfel că, instanţa de fond a analizat criticile formulate de revizuentă prin prisma condiţiilor de admisibilitate prev. de art. 459 C. proc. pen., analizând şi condiţia prev. de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. care presupune analizarea faptelor şi mijloacelor de probă în baza cărora s-a formulat cererea de revizuire nu numai din perspectiva fondului, astfel cum susţine revizuenta.

De altfel, dispoziţiile art. 459 raportat la art. 456 C. proc. pen., impun judecătorului o minimă analiză a fondului cauzei, în sensul că instanţa trebuie să aprecieze dacă se impune admiterea în principiu prin analiza motivului invocat, or, în sentinţa atacată, instanţa de fond a analizat punctual motivele invocate de către revizuentă şi a răspuns criticilor aduse, aşa cum reiese din filele 3-4 din sentinţă.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de revizuenta A. de trimitere a cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti invocând lipsa de procedură cu intimata C., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, nefiind susţinută de actele dosarului. Astfel, la dosarul Curţii de Apel Ploieşti se află procesul-verbal de predare a dovezii de citare pentru termenul din 29 ianuarie 2018 în ceea ce o priveşte pe intimata C., acesta fiind semnat de "persoana care locuieşte cu destinatarul", aspect în raport cu care instanţa de fond, faţă de dispoziţiile art. 353 alin. (3) C. proc. pen., a acordat termen în cunoştinţă. În continuare, a fost citată intimata C. pentru termenul de judecată din 16 februarie 2018, fila 56, dovada de citare fiind semnată de "persoana care locuieşte cu destinatarul" şi pentru termenul de judecată din 7 martie 2018, fila 62, de asemenea, dovada de citare fiind semnată de "persoana care locuieşte cu destinatarul".

Faţă de aceste considerente, precum şi faţă de actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen. prin raportare la lit. e) al aceluiaşi articol.

Constatând că motivul invocat de revizuentă nu se circumscrie motivelor de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 28 din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta revizuentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 90 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinţei penale nr. 28 din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 90 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM