DUI conviction upheld after rejecting *in dubio pro reo*, force majeure, and necessity defenses

Constată că prin Sentinţa penală nr. 129/F din data de 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a fost stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

Inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 3 Bucureşti sau al Primăriei Municipiului Bucureşti - Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Urbane, pe o perioadă de 90 zile lucrătoare, în condiţiile legii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

S-a dispus ca hotărârea pronunţată să se comunice, la data rămânerii definitive, Brigăzii Rutiere Bucureşti din cadrul D.G.P.M.B., care va proceda potrivit disp. art. 97 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În considerentele sentinţei pronunţate, curtea de apel a reţinut următoarele:

La data de 16.12.2016, în jurul orelor 18:50, organele de poliţie din cadrul DGPMB - Brigada Rutieră, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe Bulevardul Naţiunile Unite, sector 5 Bucureşti, au constatat că autovehiculul marca C. cu numărul de înmatriculare x, proprietatea martorului B., a fost condus pe Bdul Libertăţii din direcţia Rond Coşbuc către Bdul Naţiunile Unite, iar când a ajuns la intersecţia cu Bdul Naţiunile Unite a depăşit coloana de autovehicule aflate în aşteptare la culoarea roşie a semaforului, intrând pe sensul opus de mers, iar când a ajuns în dreptul semaforului a fost oprit pentru control, fiindu-i indicat să oprească autoturismul în parcarea din faţa sediului Poliţiei Locale, situată la intersecţia dintre Bdul Naţiunile Unite şi Bdul Libertăţii.

La solicitarea organelor de poliţie, persoana care conducea autoturismul le-a comunicat că nu are asupra sa permisul de conducere şi cartea de identitate, prezentând pentru control doar certificatul de înmatriculare al autoturismului şi poliţa RCA.

În urma verificărilor efectuate în bazele de date utilizate de Poliţia Română s-a stabilit că persoana în cauză se numeşte A.

Întrucât agenţii poliţiei rutiere au constatat că inculpatul A. emana o puternică halenă alcoolică i-au solicitat acestuia să coboare din maşină pentru a fi testat cu etilotestul.

Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etilotest marca Drager seria ARRj0187 şi a solicitat să meargă direct la INML pentru recoltarea de probe biologice de sânge.

La sediul INML Mina Minovici, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 16.12.2016, ora 19:20 acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat conform menţiunilor din bonul de la dosar.

Prima mostră de sânge a fost recoltată la ora 19:35 iar cea de-a doua la ora 20:35, rezultatele fiind de 1,55 g/l sânge pentru prima probă şi, respectiv 1,30 g/l sânge la cea de-a doua probă, conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din 19.12.2016 emis de INML "Mina Minovici".

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale de estimare retroactivă a alcoolemiei de către medicii din cadrul INML Mina Minovici, răspunsul comisiei din data de 11.09.2017 (adresa nr. A 12/12533/2016) fiind în sensul că nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât conform "reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puţin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe nemâncate .

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând faptul că a consumat alcool, respectiv un cocktail format din 300 - 350 grame palincă de 50 - 60 grade tărie şi suc de roşii natural, şi că a condus autoturismul în momentul în care a fost oprit de organul de poliţie, dar a invocat în apărare faptul că s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea naşului său întrucât acestuia i se făcuse rău în urma unui atac de panică şi că ar fi depăşit coloana de autoturisme pentru a căuta un loc de parcare, astfel încât să îi poată acorda martorului ajutor.

Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a apreciind că ar fi întrunite în cauză condiţiile unui caz fortuit, solicitare care a fost apreciată ca nefondată.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că în ziua de 16.12.2016, ora 18:00, se afla la Târgul de Crăciun, organizat în piaţa Constituţiei. În jurul orei 18:10 şi-a cumpărat un hot-dog şi întrucât lângă chioşcul care vindea hot-dog era şi un loc de desfacere pentru cocteil-uri naturale, dulceţuri şi alte produse biologice, a cumpărat şi un cocktail despre care vânzătorul l-a informat în prealabil că este făcut din 300 - 350 grame palincă de 50 - 60 grade tărie şi suc de roşii natural. În acel moment l-a sunat naşul său, martorul B. cu care a stabilit să se întâlnească în faţa târgului pentru a-l transporta şi pe el spre casă, cu maşina lui.

Inculpatul a mai arătat că a consumat cocktail-ul după ce a vorbit cu martorul la telefon, imediat după care a mai mâncat şi trei - patru bucăţi de hot-dog. Toate acestea au fost consumate în intervalul 18:10 - 18:40. Inculpatul a susţinut că a ieşit în fata târgului în jurul orei 18:45. Când a urcat în maşina martorului inculpatul ar fi sesizat că acesta avea "un atac de panică" pentru că respira foarte greu şi era transpirat. Acesta i-a spus că nu-şi mai simte picioarele. Inculpatul a susţinut că maşina staţiona în coloană, la semafor, pe banda a treia, în faţa Palatului Parlamentului.

Atunci au făcut schimb de locuri, a intrat pe contrasens, ocolind gardul de la Poliţia Locală, pentru a găsi un loc unde să parcheze.

Când echipajul de poliţie din intersecţie l-a oprit, inculpatul a spus că naşului său i s-a făcut rău dar, pentru că emana halenă alcoolică, i-au fost cerute actele la control.

Inculpatul a menţionat cu ocazia audierii de către procuror că naşul său este diagnosticat de mai mult timp, din anul 2015, cu tulburare de anxietate generalizată.

Audiat fiind în faţa instanţei, la termenul din data de 17.05.2018, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile date anterior, cu unele precizări.

Astfel, inculpatul a arătat că agentul de circulaţie a venit la autoturismul pe care îl conducea, după ce parcase chiar în faţa poliţiei locale, şi că i-a spus acestuia că martorului B. îi este rău şi că solicită ajutor, însă întrucât emana halenă alcoolică acesta i-a cerut actele pe care inculpatul nu le avea la el.

Audiat fiind, martorul B. a susţinut de asemenea faptul că i s-ar fi făcut rău, motiv pentru care inculpatul a trecut la volan, însă a arătat că după ce au făcut schimb de locuri, au stat ceva în coloană cu celelalte maşini şi când au ajuns în dreptul sediului Poliţiei Locale pe finul său l-a oprit poliţia rutieră, care i-au cerut actele de la maşină şi permisul de conducere pe care nu le avea, fără a-şi aminti dacă i s-a reproşat altceva, iar în faţa instanţei de judecată a precizat că în momentul în care au ajuns la semaforul din faţa Poliţiei Locale, inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliţie pentru că în momentul în care a făcut virajul la dreapta pentru a intra pe Bdul Naţiunile Unite, maşina fiind încadrată tot pe a treia bandă de mers, a ocolit mai prin larg o maşină care se afla în dreapta.

Potrivit art. 31 C. pen. nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Prin urmare, există caz fortuit ori de câte ori acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput şi nu l-a urmărit, producerea fiind datorată unei împrejurări neaşteptate, adică acţiunii unei forţe (unei energii) a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută.

Imposibilitatea de a prevedea ivirea împrejurării care a dat loc rezultatului neaşteptat are caracter obiectiv, în sensul că apariţia acelei împrejurări, adică intervenţia forţei datorită căreia s-a produs rezultatul, nu ar fi putut fi prevăzută în aceleaşi condiţii de fapt, de nici o altă persoană.

Aşa fiind, rezultatul produs, deşi s-a inserat în urmările acţiunii sau inacţiunii făptuitorului este considerat ca fiind străin de voinţa şi conştiinţa acestuia, făptuitorului neputându-i-se pune în sarcină un rezultat pe care nimeni nu l-ar fi putut prevedea.

În acest context, nu se poate reţine că starea de pericol creată de fapta inculpatului care a condus autoturismul naşului său, deşi anterior consumase o cantitate mare de alcool, este rezultatul intervenţiei unei forţe străine (starea de rău a martorului B.).

S-a mai reţinut că în cauză nu sunt întrunite nici condiţiile stării de necesitate, prev. de art. 20 din C. pen.

Astfel, chiar şi în situaţia în care s-ar acceptat că martorul B. s-ar fi simţit foarte rău motiv pentru care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului (stare de rău cu privire la existenţa şi intensitatea căreia instanţa a arătat că are numeroase dubii create de împrejurarea că nici inculpatul şi nici martorul nu au solicitat ajutorul agenţilor de poliţie, că martorul nu a necesitat tratament medical, nu s-a deplasat la vreo unitate medicală pentru a primi îngrijiri şi nici nu a solicitat intervenţia unei echipaj medical mobil) şi că inculpatul ar fi intrat pe contrasens întrucât ar fi intenţionat să parcheze pentru a-i acorda ajutor martorului (susţineri ale inculpatului care nu se coroborează însă cu niciun mijloc de probă ci chiar sunt contrazise atât de menţiunile din procesul-verbal întocmit la data de 16.12.2016 cât şi de declaraţiile martorului B. date în faţa instanţei, totuşi, în cauză nu este întrunită condiţia privind inevitabilitatea pericolului.

În acest sens, s-a reţinut că pentru ca o acţiune de salvare să fie considerată ca fiind efectuată în stare de necesitate, trebuie să se constate că pericolul care ameninţă nu putea fi înlăturat într-altfel decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Numai în acest caz de inevitabilitate a pericolului prin alte mijloace se poate vorbi de caracterul necesar al faptei săvârşite în scop de salvare şi deci, de stare de necesitate.

Din moment ce pericolul care devenise iminent ar fi putut fi înlăturat prin alte mijloace şi această posibilitate putea fi cunoscută de către persoana care a efectuat acţiunea de salvare, nu există constrângere şi deci nu există nici stare de necesitate.

Or, în cauza de faţă, atât inculpatul cât şi martorul puteau solicita ajutorul agenţilor de poliţie şi respectiv intervenţia unui echipaj medical mobil, lucru care nu s-a întâmplat, iar inculpatul, fiind de profesie avocat, cunoştea exact care sunt consecinţele faptei sale de a conduce autoturismul după ce a consumat alcool.

În ceea ce priveşte alcoolemia avută de inculpat la momentul opririi sale în trafic, instanţa a apreciat că aceasta a fost de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în condiţiile în care la prima probă de sânge recoltată la mai puţin de o oră de la momentul opririi sale în trafic (18:50), s-a determinat o alcoolemie de 1,55 g/l (19:35), iar în cea de-a două probă un nivel de 1,30 g/l al alcoolemiei (20:35) (conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din 19.12.2016 emis de INML "Mina Minovici") coroborat cu faptul că inculpatul a recunoscut consumul de alcool.

În acest sens, s-a reţinut că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2014 s-a stabilit că în aplicarea art. 336 alin. (1) C. pen. în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 a fost declarată ca neconstituţională sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen. În considerentele deciziei s-a reţinut că îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate.

În aceste condiţii, din punct de vedere al normei de incriminare, instanţa a constatat că prin înlăturarea sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" se revine la vechea soluţie legislativă, Ministerul Public având obligaţia de administra probe pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice. În ceea ce priveşte modalitatea de probare a acestui element, aceasta va fi realizată, în principiu, prin efectuarea expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Cu toate acestea, există situaţii în care Ministerul Public nu a dispus efectuarea expertizei medico-legale sau această expertiză nu este posibilă.

În cauză, conform răspunsului comisiei din data de 11.09.2017 (adresa nr. A 12/12533/2016), nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât conform "reperelor metodologice cu privire la expertiza medico - legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puţin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe nemâncate .

În aceste condiţii, întrucât între momentul opririi în trafic şi prelevarea probelor biologice s-a scurs o perioadă scurtă de timp, coroborată cu declaraţia inculpatului în care a arătat că a consumat alcool, instanţa a arătat că poate formula o prezumţie relativă, în sensul că alcoolemia de la momentul prelevării este apropiată de cea de la momentul opririi în trafic.

Or, în cauza de faţă, aşa cum s-a reţinut anterior, la un interval de aproximativ 45 de minute (18:50 - momentul opririi în trafic, 19:35 - recoltarea primei probe de sânge), s-a constatat că inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,55 g/l alcool în sânge.

Prin urmare, instanţa a reţinut că alcoolemia de la momentul opririi inculpatului A. în trafic a fost de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În acest context, s-a apreciat că din probele de la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

În drept, s-a arătat că fapta inculpatului A. care, la data de 16.12.2016, 18:50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare X pe B-dul Libertăţii ( pe direcţia Rond George Coşbuc - B-dul Naţiunile Unite), având în sânge la momentul depistării o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe", prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât fapta există, a fost săvârşită de către inculpat şi constituie infracţiune, instanţa a dispus condamnarea inculpatului A.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 74 din C. pen., arătând că starea de pericol generată prin comiterea infracţiunii nu este neglijabilă, în condiţiile în care inculpatul a condus autovehiculul pe o porţiune de drum public foarte aglomerat, într-o zonă în care chiar şi traficul pietonal era foarte intens având în vedere că era deschis Târgul de Crăciun din Piaţa Constituţiei, având în sânge o îmbibaţie de alcool într-un procent destul de ridicat (apropiată de valoarea de 1,55 g/l alcool pur în sânge) şi astfel a pus în pericol atât siguranţa sa cât şi cea a celorlalţi participanţi la trafic, iar faptele de natura celei analizate sunt comise cu o frecvenţă îngrijitoare şi constituie una dintre principalele cauze ale accidentelor de circulaţie soldate cu victime ori pagube materiale.

Referitor la persoana inculpatului, instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 41 ani, studii superioare, este avocat definitiv, membru al Baroului Bucureşti din cadrul UNBR şi nu are antecedente penale. Totodată, a avut în vedere că inculpatul a recunoscut consumul de alcool dar a considerat că există un dubiu asupra nivelului alcoolemiei de la momentul depistării şi respectiv că fapta nu i-ar fi imputabilă datorită cazului fortuit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A., solicitând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen., în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi, în subsidiar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. d). teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 31 din C. pen.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 732/2014 a Curţii Constituţionale s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, rezultă cu certitudine că în ziua de 16.12.2016, inculpatul a consumat 300 - 350 grame palincă şi 3 - 4 bucăţi de hot dog în intervalul orar 18,10- 18,40, că a fost oprit de organele de poliţie la ora 18:50, testat cu aparatul alcooltest la ora 19:20 iar în urma testării avea o concentraţie de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat şi că în urma recoltării probelor biologice a rezultat că la ora 19:35 aveam o concentraţie de 1,55 g/l în sânge, iar la ora 20:35 o concentraţie de 1,30 g/l în sânge. Nici în cursul urmăririi penale şi nici în faţa instanţei de fond nu s-a stabilit îmbibaţia alcoolică din momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de poliţie, respectiv la ora 18:50 .

Reţinerea de către Ministerul Public şi în hotărârea pronunţată de către prima instanţa că alcoolemia avută de inculpat la momentul opririi în trafic a fost de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge este în contradicţie cu decizia Curţii Constituţionale şi cu Reperele Metodologice adoptate cu privire la efectuarea expertizei medico-legale pentru estimarea retroactiva a alcoolemiei adoptate de INML .

În realitate, nu s-a putut stabili cu certitudine dacă în momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de politie îmbibaţia alcoolică în sânge a depăşit 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel că soluţia de condamnare dispusă de către instanţa de fond este greşită, în aplicarea principiului in dubio pro reo impunându-se achitarea inculpatului întrucât nu există probe ca a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la solicitarea subsidiară, de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. d). teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 31 din C. pen. s-au invocat circumstanţele exacte în care inculpatul a condus în data de 16.12.2016 la ora 18:50 autoturismul cu nr. x pe Bdul Libertăţii, proprietatea martorului B., respectiv împrejurarea ca acestuia din urmă i s-a făcut brusc rău, a suferit un atac de panică iar, pentru a nu avea consecinţe negative în trafic, inculpatul a trecut la volanul autoturismului şi a condus circa 20-30 metri intenţionând sa parcheze unde găsea spaţiu şi totodată pentru a solicita ajutor, moment în care a fost oprit de un agent de poliţie. Inculpatul nu a dorit niciun moment sa conducă autoturismul dar a fost singura posibilitate de a nu pune în pericol siguranţa în trafic în condiţiile în care martorul a suferit un atac de panică .S-a apreciat că situaţia expusă are caracterul unui caz fortuit, aşa cum acesta este reglementat de dispoziţiile art. 31 din C. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor existente la dosar, precum şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen., însă în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând, sub aspectul stării de fapt, instanţa de apel constată că aceasta a fost corect reţinută, probatoriul administrat fiind bine interpretat şi coroborat.

De asemenea, încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat este corectă.

Este dovedit în cauză că, la data de 16.12.2016, inculpatul A. a condus autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x pe B-dul Libertăţii ( pe direcţia Rond George Coşbuc - B-dul Naţiunile Unite) din Municipiul Bucureşti, având în sânge la momentul depistării (ora 18,50) o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l.

Astfel, fiind condus la sediul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 16.12.2016, ora 19:20, acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 19.12.2016, în urma prelevării celor două probe de sânge, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge,la ora 19:35 şi respectiv o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge la ora 20:35.

Deşi nu neagă că în seara respectivă a consumat băuturi alcoolice şi apoi a condus autoturismul pe B-dul Libertăţii, inculpatul a susţinut în mod constant pe parcursul procesului penal faptul că a trecut la volanul maşinii proprietatea naşului său întrucât acestuia i se făcuse rău în urma unui atac de panică şi că ar fi depăşit coloana de autoturisme pentru a căuta un loc de parcare, astfel încât să îi poată acorda martorului ajutor. Totodată, inculpatul a invocat existenţa unui dubiu în ceea ce priveşte concentraţia de alcool avută în sânge la momentul conducerii autoturismului.

Înalta Curte consideră însă, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate, antijuridicitate şi imputabilitate, aşa cum sunt acestea prevăzute în art. 15 din C. pen.

Curtea de apel a procedat la o analiză temeinică şi argumentată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a enumerat şi interpretat în mod detaliat, motiv pentru care instanţa de apel nu va reitera prezentarea acestora, urmând a aprecia doar asupra conţinutul anumitor mijloace de probă, raportat la motivele de apel şi la apărările invocate de inculpat.

Aceste apărări se întemeiază, în esenţă, pe împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă, în momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de poliţie, îmbibaţia alcoolică în sânge a depăşit 0,80 g/l alcool pur în sânge şi, în subsidiar, că fapta sa a fost săvârşită în condiţiile prevăzute de art. 31 din C. pen.

Potrivit art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. De asemenea, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014 s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, reţinându-se în considerente că "Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale ".

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul a solicitat estimarea retroactivă a alcoolemiei prin efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv stabilirea gradului de concentraţie alcoolică avută la momentul săvârşirii faptei.

Prin adresa nr. A 12/12533/2016 din data de 11.09.2017, Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici a comunicat împrejurarea că nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât conform "Reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puţin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe nemâncate.

Acest răspuns a avut în vedere exclusiv declaraţiile inculpatului cu privire la alimentele şi băuturile consumate, precum şi la intervalul de timp al consumului.

Pe de altă parte, valorile obţinute prin efectuarea calculului retroactiv au caracter strict teoretic, fiind în strânsă legătură de dependenţă cu împrejurări de fapt constând în consumul de alimente şi de băuturi alcoolice şi intervalul orar al acestui consum, astfel că, în lipsa dovedirii acestor elemente, acestea nu pot fi considerate ca având valoare obiectivă certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă ştiinţifică care exprimă îmbibaţia reală fiind numai cea determinată prin analiza sângelui.

În cauză, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 16.12.2016, ora 19:20, acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat, apoi i s-au prelevat 2 probe de sânge, la orele 19:35 şi 20,35, stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,55 g/l la prima probă şi respectiv 1,35 g/l la cea de a doua probă.

Având în vedere faptul că la ora 19:20 acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat, că valoarea alcoolemiei a fost în scădere la a doua recoltare, că potrivit declaraţiilor inculpatului, acesta a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul naşului său, Înalta Curte constată că la data când a condus autovehiculul inculpatul avea o alcoolemie mai mare decât 0,80 g/l, la momentul depistării în trafic.

Faţă de toate aspectele evidenţiate mai sus,instanţa de apel consideră că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., este nefondată.

În ceea ce priveşte invocarea cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 31 din C. pen., Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că nu este îndeplinită condiţia ca starea de pericol creată de fapta inculpatului să fie rezultatul intervenţiei unei forţe străine.

Potrivit legii, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. În acest caz, sunt excluse vinovăţia persoanei şi caracterul penal al faptei deoarece acţiunea sau inacţiunea, care a produs rezultatul periculos a intrat în concurs cu o forţă străină de cunoştinţa şi voinţa persoanei, intervenţia acestei forţe imprevizibile (împrejurare, eveniment) dând naştere unui rezultat pe care făptuitorul nu l-a conceput şi nu l-a urmărit.

Cazul fortuit este reprezentat de acţiunea-inacţiunea unei persoane care produce un rezultat neconceput şi neurmărit de autorul acţiunii, rezultatul fiind cauzat de o forţă naturală a cărei prezenţă nu a putut fi prevăzută. Rezultatul acţiunii nu poate fi prevăzut şi nici nu va fi imputat din punct de vedere subiectiv autorului faptei, excluzându-se în acest mod caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăţie.

Or, în cauza de faţă, starea de rău a numitului B. nu constituie o forţă străină a cărei intervenţie a generat conducerea autoturismului de către inculpat şi pe care acesta nu ar fi putut să o prevadă.

Rezultatul produs, constând în starea de pericol creată pentru relaţiile sociale ce protejează siguranţa traficului, nu este consecinţa împrejurării că naşul inculpatului a suferit un atac de panică, ci a aceleia că inculpatul a condus autoturismul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, aspect cunoscut de acesta.

Pe cale de consecinţă, faţă de motivele expuse anterior, instanţa de apel consideră nu că este fondată nici solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a din C. proc. pen.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că şi celelalte dispoziţii ale primei instanţe referitoare la aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale şi temeinice.

Pentru toate considerentele ce precedă, reţinând că apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 129/F din data de 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală este nefondat şi, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge calea de atac formulată.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul apelant să plătească suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 129/F din data de 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV