Appeal of revision denial rejected—alleged new facts already known to trial courts.

Asupra apelului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală în baza art. 459 C. proc. pen.. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data de 11 aprilie 2018 pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2/2014.

În motivarea cererii, revizuentul A. a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., arătând că ulterior pronunţării hotărârii definitive a descoperit fapte şi împrejurări noi, de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Astfel, acesta a învederat că atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au cunoscut faptul că, terenul (imobilul), situat în comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, tarlaua x, parcela x/1/3, în suprafaţă de 8800 m.p. nu se suprapune cu alte imobile vecine şi din copiile xerografiate rezultă faptul că, imobilul cu nr. cadastral x Dumeşti este proprietatea soţilor B. şi C. şi nicidecum al S.C. D. S.R.L Roşiori din comuna Buneşti-Avereşti, judeţul Vaslui şi UAT Dumeşti, judeţul Iaşi.

În acest sens, s-a precizat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu nr. de autentificare din 5 august 2005, imobilul descris mai sus a fost cumpărat de revizuent de la O. F., iar U .de vânzare-cumpărare, alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., ulterior, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare cu nr. x/2006 şi încheierea de înscriere în cartea funciară nr. x/2006, a fost înstrăinat către domnul G. care la rândul său a înstrăinat acelaşi imobil către H. şi I. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. y/2007 şi încheierea de înscriere în cartea funciară nr. y/2007.

S-a mai precizat că, la rândul său, H. a înstrăinat imobilul către soţii B. şi C., pe baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. z/2009 şi încheierea de înscriere în cartea funciară nr. z/2009, iar documentul care atestă proprietatea doamnei Odae F. asupra terenului descris mai sus este Titlul de proprietate din 1993, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din 2005.

A arătat revizuentul că aceste date noi au fost comunicate de către O. C. pen..I Iaşi. Serviciul Cadastru prin adresa din 9 martie 2018.

Acesta a mai precizat că aspectele anterior menţionate nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei, iar existenţa acestora dovedeşte netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, referitoare la obligarea sa, în solidar cu inculpaţii J., K., L., M. şi N. la plata contravalorii, în RON, la data rămânerii definitive a hotărârii, curs de referinţă BNR a sumei de 707.190 Euro către partea civilă S.C. D. S.R.L, precum şi a sumei de 74.452 Ron către partea civilă UAT Dumeşti, judeţul Iaşi.

A apreciat revizuentul că, dacă acest aspect ar fi fost cunoscut la data soluţionării cauzei, se putea ajunge foarte uşor la concluzia că a avut calitatea de cumpărător de bună-credinţă, iar instanţa putea să pronunţe o soluţie de achitare în cazul său.

Revizuentul a arătat în continuare că o altă împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanţă la data soluţionării cauzei constă în aceea că Odae F., persoana de la care a cumpărat terenul la data de 5 august 2005 a avut un fiu, pe inginerul O. care a lucrat la Primăria Dumeşti în perioada 1998 - 2002, ca referent de specialitate pe probleme de cadastru şi fond funciar, iar acesta, între lunile ianuarie 2002 - septembrie 2002 a fost coleg în aceiaşi primărie cu inculpatul K..

A mai precizat că cele două persoane menţionate s-au împrietenit iar după decesul din luna septembrie 2002 a inginerului O., pe baza acestei legături de serviciu, inculpatul K. i-a întocmit doamnei Odae F. documentaţia care a stat la baza titlului de proprietate din 1993 în care, prin rectificare a fost trecută suprafaţa de 8800 m.p în tarlaua 19, parcela x/1/3.

A arătat revizuentul că dacă această împrejurare nouă, invocată în cererea de revizuire ar fi fost cunoscută de instanţe soluţia în cazul sau ar fi fost cea de achitare.

Printr-un memoriu separat, revizuentul a dezvoltat unele din aspectele considerate de acesta ca noi şi necunoscute instanţelor care au dispus condamnarea sa (situaţia fiului numitei Odae F.) şi, de asemenea, a invocat în cadrul aceluiaşi motiv de revizuire şi alte aspecte neprecizate în cererea iniţială:

- faptul că nu a avut nici o înţelegere infracţională cu J., K., L., M. şi P.;

- faptul că a achiziţionat terenul în afara atribuţiilor sale de serviciu, neavând nici o legătură cu comisia de fond funciar din comuna Dumeşti şi că nu a cunoscut nimic despre problemele legate de suprapunerile dintre terenul cumpărat şi alte terenuri;

În susţinerea cererii de revizuire, a fost depusă la dosar o adresă din partea OCPI Iaşi - Serviciul cadastru, o adresă din partea Primăriei Dumeşti.

A fost ataşat Dosarul nr. x/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

La termenul de judecată din data de 23 mai 2018, Curtea a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 459 C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în vederea analizei admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2/2014, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpatul A. a fost condamnat la următoarele pedepse:

- 6 ani pentru săvârşirea infraţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (zece acte materiale).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 276 C. proc. pen. a fost obligat la plata sumei de 796,5 RON cheltuieli de judecată către partea civilă Q..

De asemenea, inculpaţii J., K., L., M., A. şi N. au fost obligaţi la plata c/val. în RON la data rămânerii definitive a hotărârii - curs de referinţă B.N.R. a sumei de 707.190 euro despăgubiri civile către partea civilă S.C. D. S.R.L.

S-a mai dispus obligarea inculpaţilor J., K., L., M., P. şi A. la plata sumei de 79.294,82 RON despăgubiri civile (pe inculpatul A. în limita sumei de 74.452,32 RON) către partea civilă U.A.T. Dumeşti, jud. Iaşi.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 12.900 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reţinut în sarcina inculpatului A. că în anul 2005, în baza unor înţelegeri prealabile cu inculpaţii J., K., L. şi P. i-a ajutat pe aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu specifice funcţiilor deţinute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. inserarea nelegală în titlul de proprietate al martorei Odae F., fără ştirea acesteia, a unor terenuri cu valoare 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuţia inc. P. le-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat şi autentificat de aceasta, participând astfel la producerea unei pagube în acelaşi cuantum (240.235,68 RON) în patrimoniile părţilor civile R., S., T., U., V., W., X. şi Y..

S-a arătat că această faptă realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, în formă calificată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului că în anul 2005, în baza unor înţelegeri prealabile cu inculpaţii J., K., L. şi P. i-a ajutat pe aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu specifice funcţiilor deţinute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. falsificarea titlului de proprietate al martorei Odaie F., fără ştirea acesteia, prin inserarea unui teren în valoare de 74 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuţia inc. P. l-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat şi autentificat de aceasta.

S-a arătat că această faptă realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 248 C. pen.;

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului că în perioada mai - decembrie 2005, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a participat în calitate de instigator sau complice la întocmirea în fals a 10 înscrisuri oficiale (fişa suprafeţelor primite în proprietate pentru T.P. din 13 decembrie 1993, nedatată, întocmită şi semnată la cererea sa de inculpaţii K. şi L.; referat tipizat având antetul "Primăria comunei Dumeşti, judeţul Iaşi Comisia comunală de fond funciar" aferent T.P. din 13 decembrie 1993 întocmit şi semnat la cererea sa de inculpaţii K. şi L.; plan parcelar pentru T.P. din 13 decembrie 1993 întocmit şi semnat la cererea sa de inc. K.; adresa din 17 mai 2005 emisă de Primăria Dumeşti către O. C. pen..I Iaşi întocmită şi semnată la cererea sa de inculpaţii K. şi L.; adeverinţa de rol agricol nr. x din 4 august 2005, emisă de Primăria Dumeşti pe numele Odaie F., întocmită şi semnată la cererea sa de inc. L.; reprezentare grafică intitulată,,Schiţă pentru notariat conform titlului de proprietate din 13 decembrie 1993- proprietar Odae C. F." executată de inc. L. la cererea sa transmisă prin intermediul inc. K.; contract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 5 august 2005 semnat de A. la poziţia "cumpărător"; reprezentare grafică intitulată "schiţă teren" întocmită şi semnată de inc. K., alta decât cea folosită la contractul de vânzare cumpărare, referitoare la un teren în suprafaţă de 8800 m.p. situat în tarlaua x, parcela x/1, cu vecinătăţi doar la nord DCL 373 şi la sud H. Leţcani, acest act fiind întocmit la cererea lui A. şi folosit de el la realizarea documentaţiei cadastrale; reprezentare grafică intitulată "schiţă de punere în posesie" întocmită cu date nereale de inc. K. la cererea lui A., documentaţia cadastrală întocmită cu date nereale, fără vinovăţie, de martorul Z. la cererea lui A. recepţionată de O. C. pen..I. din 9 decembrie 2005).

S-a apreciat că această faptă realizează elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de complicitate la fals intelectual în legătură cu fapte de corupţie, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale).

Prin Decizia penală nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2/2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuent.

Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., în cadrul procedurii de verificare a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire instanţa examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen..;

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Instanţa a reţinut, de asemenea, că potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, aspectele prezentate de petent în cuprinsul acesteia neîndeplinind condiţiile cazului de revizuire anterior menţionat.

Astfel, în ce priveşte situarea şi suprapunerile terenului cumpărat de revizuent cu alte terenuri, instanţa a constatat că aceste chestiuni au fost analizate în cursul procesului finalizat prin condamnarea numitului A., în faza de urmărire penală fiind efectuate două rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi o expertiză pentru lămurirea acestor aspecte .

În aceste condiţii, susţinerea revizuentului în sensul că nu există suprapuneri între terenul pe care l-a cumpărat în anul 2005 de la numita Odae F. şi alte terenuri învecinate reprezintă o simplă afirmaţie a acestuia care nu poate constitui temei de revizuire a soluţiei atacate. De altfel, din cuprinsul adresei emise de OCPI Iaşi - Serviciul cadastru rezultă doar care este situaţia terenului la data de 9 martie 2018, data eliberării adresei respective, şi nu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (5 august 2005) prin care revizuentul a devenit proprietarul acestuia. În acest context, instanţa a reţinut că în cuprinsul hotărârii de condamnare a revizuentului s-au făcut ample consideraţii cu privire la situaţia terenului respectiv şi a manoperelor ilicite privind schimbarea amplasamentului acestuia.

Trebuie menţionat şi că revizuentul a fost condamnat în esenţă pentru faptul că, deşi stabilise cu Odae F. să cumpere de la aceasta un teren situat în extravilanul satului Păuşeşti, com. Dumeşti, în fapt, datorită unor modificări frauduloase ale titlului de proprietate al vânzătoarei, necunoscute acesteia din urmă, la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, numitul A. a devenit proprietar pe un alt teren decât cel care se afla în proprietatea lui Odae F., cu o valoare semnificativ mai mare.

În acest fel, cu complicitatea notarului public, s-a ajuns la situaţia în care numita Odae F. a încheiat contractul fără a-şi da seama că înstrăinează un alt teren decât cel cu privire la care se înţelesese cu inculpatul (de fapt, un teren despre care nici nu ştia că l-ar avea în proprietate). Referitor la împrejurarea că după cumpărarea terenului de către revizuent în anul 2005, imobilul a suferit alte înstrăinări succesive, instanţa constată că acest aspect nu are nici o relevanţă cu privire la condamnarea acestuia şi, oricum, era cunoscut încă de la momentul trimiterii sale în judecată.

În ce priveşte presupusa relaţie de prietenie dintre numita Odae F. şi inculpatul K., instanţa a reţinut că nu se poate observa care este relevanţa acestei împrejurări asupra hotărârii atacate, deoarece chiar şi în ipoteza în care o astfel de relaţie ar fi existat, aceasta nu confirmă susţinerea revizuentului în sensul existenţei unei înţelegeri între persoanele menţionate în vederea modificării titlului de proprietate al numitei Odae F..

S-a observat că revizuentul a prezentat această teză şi în faţa instanţei de fond, drept urmare nici acest aspect nu are caracter nou în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În privinţa chestiunilor invocate de revizuent în cuprinsul memoriului ataşat cererii de revizuire, instanţa a constatat că cea mai mare parte a acestora reprezintă doar critici la adresa hotărârilor de condamnare sau reiterarea unor apărări de fond, înfăţişate şi în cursul procesului finalizat prin condamnarea sa.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 459 C. proc. pen.. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a obligat pe revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, a declarat apel revizuientul A., solicitând admiterea apelului, astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, desfiinţarea hotărârii primei instanţe, iar pe fond, reanalizând lucrările dosarului, să se constate că sunt întrunite în mod cumulativ toate condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, prevăzute în art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

A solicitat să se constate că înscrisurile depuse în sprijinul cererii de revizuire dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare şi atestă nevinovăţia sa întrucât a fost cumpărător de bună credinţă.

Examinând apelul declarat de condamnatul - revizuient A. împotriva Sentinţei penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Pentru a se reţine incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză", este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de către instanţă la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

Prin Sentinţa penală 105 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2/2014, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de: 6 ani închisoare pentru săvârşirea infraţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 246 C. pen. şi art. 2481 C. pen. 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen. şi 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (zece acte materiale).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

S-a reţinut în sarcina inculpatului A. că în anul 2005, în baza unor înţelegeri prealabile cu inculpaţii J., K., L. şi P. i-a ajutat pe aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu specifice funcţiilor deţinute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. inserarea nelegală în titlul de proprietate al martorei Odae F., fără ştirea acesteia, a unor terenuri cu valoare 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuţia inc. P. le-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat şi autentificat de aceasta, participând astfel la producerea unei pagube în acelaşi cuantum (240.235,68 RON) în patrimoniile părţilor civile R., S., T., U., V., W., X. şi Y..

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului că în anul 2005, în baza unor înţelegeri prealabile cu inculpaţii J., K., L. şi P. i-a ajutat pe aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu specifice funcţiilor deţinute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. falsificarea titlului de proprietate al martorei Odaie F., fără ştirea acesteia, prin inserarea unui teren în valoare de 74 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuţia inc. P. l-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat şi autentificat de aceasta.

De asemenea, în perioada mai - decembrie 2005, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a participat în calitate de instigator sau complice la întocmirea în fals a unui număr de 10 înscrisuri oficiale.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 397/A/din data de 15 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2/2014 prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuent.

Prin cererea de revizuire formulată în cauză, revizuientul A. susţine că nici instanţa de fond nici instanţa de apel nu au cunoscut faptul că, terenul (imobilul), situat în comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, tarlaua x, parcela x/1/3, în suprafaţă de 8800 m.p. nu se suprapune cu alte imobile vecine, iar din copiile xerografiate rezultă faptul că, imobilul cu nr. cadastral x Dumeşti este proprietatea soţilor B. şi C. şi nicidecum al S.C. D. S.R.L Roşiori din comuna Buneşti-Avereşti, judeţul Vaslui şi UAT Dumeşti, judeţul Iaşi.

A mai susţinut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu nr. de autentificare din 5 august 2005, imobilul descris mai sus a fost cumpărat de revizuent de la Odae F., ulterior, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare cu nr. x/2006 şi încheierea de înscriere în cartea funciară nr. x/2006, a fost înstrăinat către domnul G. care la rândul său a înstrăinat acelaşi imobil către H. şi I. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. y/2007 şi încheierea de înscriere în cartea funciară nr. y/2007, iar la rândul său, H. a înstrăinat imobilul către soţii B. şi C., pe baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. z/2009 şi încheierea de înscriere în cartea funciară nr. z/2009, iar documentul care atestă proprietatea doamnei Odae F. asupra terenului descris mai sus este Titlul de proprietate din 1993, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din 2005.

Printr-un memoriu separat, revizuentul a invocat unele aspecte considerate de acesta ca noi şi necunoscute instanţelor care au dispus condamnarea sa (situaţia fiului numitei Odae F.) şi a invocat în cadrul aceluiaşi motiv de revizuire şi alte aspecte neprecizate în cererea iniţială:

- faptul că nu a avut nici o înţelegere infracţională cu J., K., L., M. şi P.;

- faptul că a achiziţionat terenul în afara atribuţiilor sale de serviciu, neavând nici o legătură cu comisia de fond funciar din comuna Dumeşti şi că nu a cunoscut nimic despre problemele legate de suprapunerile dintre terenul cumpărat şi alte terenuri;

A arătat revizuentul că aceste date noi au fost comunicate de către O. C. pen.. I Iaşi. Serviciul Cadastru prin adresa din 9 martie 2018, aspectele anterior menţionate nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei, iar existenţa acestora dovedeşte netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Motivele invocate de revizuentul A. nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acestea neconstituind fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţa de fond şi de apel, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din conţinutul împrejurărilor la care revizuentul face referire, Înalta Curte constată că acestea au fost analizate în cursul procesului finalizat prin condamnarea numitului A., în faza de urmărire penală fiind efectuate două rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi o expertiză pentru lămurirea acestor aspecte.

Susţinerea revizuentului în sensul că nu există suprapuneri între terenul pe care l-a cumpărat în anul 2005 de la numita Odae F. şi alte terenuri învecinate rămâne o simplă afirmaţie a acestuia, care nu poate constitui temei de revizuire a soluţiei atacate, iar în ce priveşte adresa emisă de la OCPI Iaşi - Serviciul cadastru, depusă la dosar în susţinerea cererii de revizuire, aceasta prezintă situaţia terenului la data emiterii, respectiv la data de 9 martie 2018 şi nu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în anul 2005.

De altfel, din conţinutul hotărârii de condamnare rezultă manoperele ilicite care au avut loc cu privire la schimbarea amplasamentului terenului respectiv, modificările frauduloase ale titlului de proprietate al vânzătoarei, precum şi împrejurarea că după cumpărarea terenului în anul 2005, imobilul a suferit înstrăinări succesive.

În ce priveşte celelalte susţineri ale revizuentului, acestea au fost prezentate şi în faţa instanţei de fond, reprezintă critici ale hotărârii de condamnare şi apărări de fond care nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Pentru a se reţine incidenţa cazului de revizuire invocat este necesar ca împrejurările noi, preexistente hotărârii în discuţie şi rămase necunoscute instanţei care a pronunţat-o, să aibă aptitudinea de a stabili o situaţie de fapt care să dovedească eroarea de judecată, iar nu în scopul de a obţine administrarea de probe noi.

Raportat la motivele invocate, se constată că, prin cererea formulată, se tinde la reaprecierea şi prelungirea probatoriului asupra căruia cele două instanţe, de fond şi de apel, s-au pronunţat deja, ceea ce în calea de atac a revizuirii nu este posibil, soluţia dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.

Faţă de considerentele menţionate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul- condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2/2018 (x/2018).

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 septembrie 2018.

Procesat de GGC - MM