Revision bid over media claims rejected as inadmissible; bribery conviction upheld

Asupra apelului declarat în prezenta cauză;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 110/F din data de 4 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în baza art. 459 alin. (2) şi (5) C. proc. pen. cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuientul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul-condamnat la plata sumei de 100 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în data de 17 mai 2018, revizuientul-condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În motivarea în fapt a cererii, revizuientul-condamnat a precizat că, la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, în spaţiul public au apărut fapte şi împrejurări noi legate de această cauză, care nu au fost cunoscute la data soluţionării acesteia şi, implicit, la data pronunţării acestor hotărâri şi care conferă o nouă viziune asupra evenimentelor care au fost cercetate, în sensul că toată apărarea formulată de revizuient, respinsă de facto de către toate instanţele de judecată prin respingerea tuturor probelor care permiteau verificarea acesteia, a fost corectă şi legală.

Revizuientul-condamnat a arătat că aceste fapte şi împrejurări noi constau faptul că la data de 1 ianuarie 2017, postul de televiziune B. a dat publicităţii o înregistrare a unei convorbiri ambientale purtate de către fostul preşedinte al României, C., cu o persoană necunoscută, în care acesta afirma următoarele aspecte legate de situaţia coinculpatului D.:

Interlocutor: Şi aveţi înregistrări cu toţi ş

C.: E., doamna F., judecătoarea G.. Bă, da` să vezi conversaţia când îmi spuneau că îl luăm pe D. din complet. Daş Hai băieţi să îl aruncăm în aer ! Vreţi să îmi distrugeţi familiaş

Interlocutor: Ce stat este ăsta, domnule preşedinteş

C.: Eu v-am spus de câteva ori, stat mafiot, na, eu ştiu ce spun.

Interlocutor: Probleme cu dosarul H.ş

C.: Să-i vezi când vorbeau a doua zi după condamnare, care, cum le-o spusese cu trei zile înainte, s-a împlinit. Cum îmi spunea: Mâine îl luăm pe D. şi intră G.. Să-i vezi după o zi când spuneau: Am vorbit cu G. şi a spus că dacă avea C. pen. îi dădea 20 de ani, a putut să-i dea doar 10. Pe urmă trage concluziile E.. Să-l vezi ce spectaculos e E. când trage concluzii.

Interlocutor: Sunteţi supărat pe ei.

C.: G. este, a intrat judecător în dosarul ginerelui. Un judecător care duce dosarul de un an este schimbat şi la ultimul termen a intrat G.. Păi, bă, G., eu te ştiu cine eşti!

Public, C. a recunoscut pe Facebook că înregistrarea difuzată de I. este autentică şi datează de la sfârşitul anului 2016.

În data de 3 ianuarie 2017, la postul de televiziune B. fostul deputat I. a dat publicităţii înregistrarea menţionată mai sus şi a făcut următoarea afirmaţie:

"Bună seara! Sunt multe persoane cărora în aceşti 10 ani li s-au făcut mari nedreptăţi. Cazurile pe care le cunosc îndeaproape cu amănunte şi ştiu cât de nedrept, incorect au fost aranjate şi măsluite sunt cel al lui K., L., felul în care lui M. i s-au furat alegerile, felul în care au fost păcăliţi milioane de români la suspendarea lui C., felul în care a fost deturnată voinţa N. la numirea lui F., cazul lui H. cu judecătorul D., felul în care s-a măsluit dosarul H. - O.".

În data de 4 ianuarie 2017, C. a spus la un post de televiziune că "Afirmaţiile mele sunt legate de informaţii primite de la structurile specializate, şi nu de la procurori sau judecători, cu care nu am discutat niciodată dosarul I.C.A. (H.)".

S-a arătat că revizuientul-condamnat a mai precizat că în tot cursul procesului penal a susţinut în mod constant că starea de fapt prezentată în rechizitoriu nu este corect stabilită şi nu reflectă adevărul, coinculpatului D. şi celorlalţi coinculpaţi, colateral, fiindu-le "fabricat" acest dosar, datorită dosarelor sensibile pe care acesta le-a avut de soluţionat ca judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, adică a dosarului "H.".

Netemeinic, crezând că o astfel de ipoteză nu este posibilă, în mod constant instanţa de fond a respins apărarea acestora şi, implicit, cererile de administrare a unor probe care să le confirme declaraţiile, cum că întreaga poveste prezentată de organul de urmărire penală este imaginată şi construită selectiv pe probele nelegal administrate, mai precis pe redarea unor convorbiri telefonice "compilate" şi "trunchiat" redate, astfel încât să prezinte potenţiale conversaţii ale revizuientului-condamnat cu ceilalţi inculpaţi din cauză, conversaţii care nu au avut loc niciodată în forma redată.

La rândul său, procedând similar cu instanţa de fond, instanţa de apel, cu majoritate, a decis:

- la termenul din data de 8 decembrie 2015, respingerea cererii inculpatului D. de efectuare a unei expertize tehnice asupra înregistrărilor din mediul ambiental efectuate în cursul urmăririi penale;

- la termenul din data de 12 aprilie 2016, respingerea cererii inculpaţilor de excludere a probelor constând în interceptările ambientale puse în executare de către Serviciul Român de Informaţii.

Procedând la coroborarea tuturor aspectelor menţionate ulterior, a celor noi intervenite ulterior condamnării şi a celor vechi rezultate din cercetările judecătoreşti desfăşurate, rezultă fără dubiu faptul că acest dosar este rezultatul unei iniţiative oculte a unor persoane care au avut interes în îndepărtarea inculpatului D. din completul care trebuia să soluţioneze dosarul "H." şi pentru a facilita intrarea în această cauză a unui alt judecător.

Revizuientul-condamnat a mai arătat că cererea de revizuire este susţinută de următoarele aspecte care indică faptul că, dacă înregistrarea şi declaraţia lui C. ar fi fost cunoscute anterior hotărârilor de condamnare, situaţia ar fi fost fundamental diferită:

- în permanenţă revizuientul-condamnat a susţinut că discuţiile purtate în biroul său au fost modificate, prin inserarea unor cuvinte care să dea o conotaţie nelegală acestora, şi a solicitat administrarea unei expertize tehnice care să certifice validitatea lor, cerere care a fost respinsă de instanţă; poate o astfel de cerere ar fi părut neîntemeiată în situaţii de legalitate, dar, dat fiind noul context legat de aspectele menţionate mai sus, ea apare în altă lumină şi arată necesitatea şi pertinenţa ei;

- aşa cum rezultă şi din opinia separată a judecătorului din apel, pentru existenţa infracţiunii de luare de mită pretinderea "trebuie să fie neechivocă şi plasată destinatarului"; or, din declaraţiile tuturor potenţialilor "beneficiari ai serviciilor revizuientului", respectiv P. zis "Q.", R., S., T., U., V. şi W., rezultă că nu au fost niciodată abordaţi de vreo persoană pentru a li se propune oferirea de sume de bani sau alte foloase pentru obţinerea de soluţii favorabile în dosarele soluţionate de coinculpatul D..

Or, în acest context, cu atât mai mult aceste convorbiri ambientale apar ca fiind discutabile şi neveridice.

Revizuientul-condamnat a mai precizat că niciunul dintre inculpaţi nu şi-a menţinut declaraţiile din timpul urmăririi penale, aceştia arătând că au fost ameninţaţi şi învăţaţi de procurori ce anume să declare împotriva revizuienţilor.

Revizuientul-condamnat a menţionat că nu solicită readministrarea probatoriului sau rediscutarea unor aspecte care deja au intrat în autoritatea de lucru judecat, ci:

- audierea, ca martor, a fostului preşedinte al României, C., pentru ca acesta să relateze, într-un cadru oficial judiciar, ce anume cunoaşte despre dosarul "fabricat" revizuienţilor şi despre modul în care se ştia că judecătorul D. va fi înlocuit cu judecătoarea G.:

- audierea, ca martor, prin comisie rogatorie, a fostului deputat I., care a declarat public că are probe şi ştie cum i s-a înscenat judecătorului D. acest dosar;

- efectuarea expertizei tehnice cu privire la convorbirile ambientale prezentate în acuzare şi care, practic, au constituit "regina probelor" în condamnarea revizuienţilor.

Revizuientul-condamnat a mai precizat că această cauză nu este una obişnuită în care anumite persoane cu funcţii publice sunt urmărite penal şi condamnate pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie, ci un dosar construit nelegal, din trunchierea şi mixarea unor convorbiri fără conotaţii penale, din obţinerea de declaraţii prin ameninţare şi şantaj, menite a îndepărta un judecător dintr-un dosar penal.

Revizuientul-condamnat a apreciat că cererea sa este admisibilă, întrucât temeiurile care duc la admiterea acesteia nu rezultă în principal din dosarul cauzei, ci din elemente exterioare acestuia, pe care instanţele nu le-au cunoscut şi nu le-au avut în vedere cu ocazia soluţionării dosarului.

Revizuientul-condamnat a mai subliniat că faptele sau împrejurările invocate trebuie să fie noi pentru instanţa de judecată, nu pentru părţile din proces. Aceasta înseamnă că ele trebuie aduse la cunoştinţa instanţei pentru prima dată în cererea de revizuire sau, deşi au fost invocate anterior, în instanţă, nu s-a procedat la dovedirea lor, situaţie în care se află şi revizuientul-condamnat.

În drept, revizuientul-condamnat a invocat art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Revizuientul-condamnat a solicitat rejudecarea cauzei şi, în consecinţă, pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale, având în vedere că în spaţiul public au apărut împrejurări şi fapte noi care nu au fost cunoscute la momentul soluţionării cauzei şi care dovedesc netemeinicia şi nelegalitatea hotărârilor pronunţate în cauză; totodată, revizuientul-condamnat a mai solicitat, în baza art. 460 C. proc. pen., suspendarea executării sentinţei penale atacate, deoarece se află în executarea unei pedepse privative de libertate pentru pretinse infracţiuni care s-au întemeiat pe probe nelegale şi pe o hotărâre lipsită de fundament, fiindu-i afectată libertatea individuală.

Din dispoziţia Curţii s-au ataşat la dosarul cauzei Dosarul nr. x/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în care s-a pronunţat sentinţa penală a cărei revizuire se solicită şi dosarul nr. x/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală (dosarul din calea de atac a apelului).

Analizând cererea de revizuire, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, în ceea ce îl priveşte pe revizuientul-condamnat A. s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din complicitate la săvârşirea a cinci infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

S-a respins cererea formulată de inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, prin înlăturarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 367 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 ani închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în ceea ce îl priveşte pe revizuientul-condamnat A., s-au dispus următoarele:

S-a admis apelul declarat de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din data de 24 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, în fond, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, pedeapsă principală, şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale);

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

- sporul de 4 ani închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 367 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani şi 6 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 alin. (2) C. proc. pen., a reţinut următoarele:

Pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; e) două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Pe de altă parte, conform art. 459 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) - f) C. proc. pen., instanţa admite în principiu cererea de revizuire dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege, printre care, relevante pentru prezenta cauză sunt cele statuate în art. 459 alin. (3) lit. b) şi f) C. proc. pen. rap. la art. 456 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., dispoziţii care, aşa cum s-a precizat anterior, nu au fost respectate de către revizuient.

În acest context, Curtea a reţinut că susţinerile formulate de revizuientul-condamnat în cerere sunt nerelevante, nefondate şi nesusţinute de probatoriul administrat, astfel că nu pot fi verificate şi analizate prin prisma temeiului de drept invocat, de natură a conduce la o soluţie diametral opusă celei de condamnare.

De asemenea, Curtea a constatat că motivele invocate de revizuientul-condamnat nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C. proc. pen., reaprecierea asupra mijloacelor de probă deja administrate în cauză şi administrarea unor noi mijloace de probă solicitate de revizuientul-condamnat prin intermediul prezentei cereri neputându-se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel că, de plano, aceste motive nu pot reprezenta fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanţe la momentul judecării cauzei în primă instanţă şi în calea de atac a apelului.

Astfel, Curtea a remarcat faptul că revizuientul-condamnat nu a indicat fapte (probatorii) noi ori alte împrejurări noi dintre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci a solicitat administrarea unor mijloace noi de probă constând în audierea unor martori şi efectuarea unei expertize tehnice privind convorbirile ambientale.

Or, în acest context, Curtea a constatat că, în calea extraordinară de atac a revizuirii, nu se poate proceda - aşa cum în mod nefondat a solicitat revizuientul-condamnat - la reaprecierea sau prelungirea probatoriului asupra căruia s-au pronunţat deja instanţele, în primă instanţă şi în apel.

Curtea a subliniat că faptele sau împrejurările avute în vedere de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. reprezintă probele propriu-zise, astfel cum acestea sunt definite prin art. 97 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

De asemenea, Curtea a mai constatat că aspectele invocate de către revizuientul-condamnat - care, în opinia sa, ar reieşi din conţinutul unor discuţii apărute în spaţiul public (televizate) - nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b) - f) C. proc. pen., Curtea a reţinut că nici acestea nu au incidenţă în prezenta cauză, deoarece revizuientul-condamnat nu a invocat vreun motiv de fapt de natură a se putea circumscrie acestor cazuri.

Or, în lipsa existenţei vreuneia dintre condiţiile de admisibilitate a revizuirii nu se poate obţine, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluţia dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritatea de lucru judecat.

Aşadar, s-a arătat că a accepta o soluţie contrară celei enunţate anterior ar însemna, fără îndoială, încălcarea principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce, pe de o parte, nu poate fi admis într-o astfel de situaţie, iar pe de altă parte, nu a fost nici în litera şi nici în spiritul legii atunci când au fost edictate dispoziţiile prevăzute de art. 453 şi urm. C. proc. pen.

Totodată, Curtea a dat eficienţă juridică deplină Deciziei nr. 60 din 24 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii şi publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din 30 iulie 2008, obligatorie, potrivit art. 4145alin. (4) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen. - decizie care îşi menţine valabilitatea şi în actuala reglementare - care a statuat în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 este inadmisibilă. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că, din conţinutul art. 393 şi 394 din Legea nr. 29/1968 rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul. Cererea de revizuire se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Legea nr. 29/1968, admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Această fază a admiterii în principiu priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanţa nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecăţii, soluţia dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Legea nr. 29/1968.

Din reglementările de ansamblu cuprinse în art. 393 - 406 din Legea nr. 29/1968 rezultă că soluţionarea cererii de revizuire parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplineşte condiţiile cerute de lege, şi aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art. 403 din Legea nr. 29/1968, în ipoteza absenţei cazurilor prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, ar trebui pronunţată o soluţie de respingere a cererii ca nefondată ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluţiile ce se pot pronunţa după rejudecare potrivit art. 406 alin. (4) din Legea nr. 29/1968. Or, soluţia de respingere a cererii de revizuire ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în faţa unei contradicţii lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură. De altfel, din întreaga reglementare privind soluţionarea cererii de revizuire în faţa instanţei rezultă că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele două faze menţionate. Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluţiile ce pot fi pronunţate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art. 403 alin. (3) teza I din Legea nr. 29/1968, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, prin sentinţă, conform art. 403 alin. (3) teza a-II-a din Legea nr. 29/1968.

Faţă de cele expuse, în baza art. 459 alin. (2) şi (5) C. proc. pen. cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuientul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Împotriva Sentinţei penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală a declarat apel revizuientul- condamnat A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

A susţinut că aspectele invocate în motivarea cererii constituie împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul dezlegării pricinii şi care dovedesc faptul că hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală.

De asemenea, a arătat că în cauză există împrejurări noi, necunoscute de instanţă, care se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen., astfel că a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecinţa rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti.

Examinând apelul declarat de condamnatul - revizuient A. împotriva Sentinţei penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Pentru a se reţine incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză", este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de către instanţă la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

Prin Sentinţa penală nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel

Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap.la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 367 alin. (3) C. pen., A., a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 2 ani şi 6 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (5 acte materiale) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

În motivarea cererii, revizuientul-condamnat a susţinut că la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, în spaţiul public au apărut date referitoare la fapte şi împrejurări noi legate de această cauză, care nu au fost cunoscute la data soluţionării acesteia şi, implicit, la data pronunţării acestor hotărâri şi care conferă o nouă viziune asupra evenimentelor care au fost cercetate, în sensul că toată apărarea formulată de revizuient, respinsă de facto de către toate instanţele de judecată prin respingerea tuturor probelor care permiteau verificarea acesteia, a fost corectă şi legală.

A arătat că aceste fapte şi împrejurări noi constau în faptul că la data de 1 ianuarie 2017, postul de televiziune B. a dat publicităţii o înregistrare a unei convorbiri ambientale purtate de către fostul preşedinte al României, C., cu o persoană necunoscută, în care acesta făcut unele afirmaţii în legătură cu modalitatea în care judecătorul D. a fost înlocuit în completul de judecată de judecătoarea G., precum şi faptul că la acelaşi post de televiziune, fostul deputat I. a afirmat că în ultimii 10 ani, multor persoane li s-au făcut mari nedreptăţi, că milioane de români au fost păcăliţi la "suspendarea lui C., felul în care a fost deturnată voinţa N. la numirea lui F., cazul lui H. cu judecătorul D., felul în care s-a măsluit dosarul H. - O.".

A mai arătat că starea de fapt prezentată în rechizitoriu nu este corect stabilită şi nu reflectă adevărul, coinculpatului D. şi celorlalţi coinculpaţi, colateral, fiindu-le "fabricat" acest dosar, datorită dosarelor sensibile pe care acesta le-a avut de soluţionat ca judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, adică a dosarului "H.".

Analizând motivele invocate, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu constituie fapte sau împrejurări necunoscute de instanţa de fond şi de apel, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară, apte să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Aspectele la care revizuientul face referire rezultă din conţinutul unor discuţii apărute în spaţiul public prin intermediul unui post de televiziune şi nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Deşi a menţionat că nu solicită readministrarea probatoriului sau rediscutarea unor aspecte care deja au intrat în autoritate de lucru judecat, revizuientul a solicitat administrarea unor mijloace noi de probă, constând în audierea ca martor a fostului preşedinte C., audierea ca martor prin comisie rogatorie a fostului deputat I. şi efectuarea unei expertize tehnice cu privire la convorbirile ambientale prezentate de acuzare.

Raportat la motivele invocate, se constată că, prin cererea formulată, se tinde la reaprecierea şi prelungirea probatoriului asupra căruia cele două instanţe, de fond şi de apel, s-au pronunţat deja, ceea ce în calea de atac a revizuirii nu este posibil.

Totodată, Înalta Curte apreciază că revizuentul solicită de fapt repunerea în discuţie a incidenţei Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, aspect ce nu se poate realiza în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale putând fi cenzurată numai de judecătorul de cameră preliminară, faza procesuală evaluată şi decelată în mod definitiv.

De asemenea, transcrierile presupus făcute de ofiţeri din cadrul Serviciului Român de Informaţii nu sunt acte de urmărire penală, ci sunt acte procedurale de punere în executare a unor măsuri luate de organul de urmărire penală.

În acelaşi timp, se mai constată că mijloacele de probă care au constituit suportul probator al soluţiei primei instanţe au fost obţinute în mod legal, au fost administrate în cursul cercetării judecătoreşti în condiţii specifice de asigurare a garanţiilor procesuale ale părţilor şi au fost evaluate de instanţă prin coroborarea lor cu restul ansamblului probator.

Pentru a se reţine incidenţa cazului de revizuire invocat este necesar ca împrejurările noi, preexistente hotărârii în discuţie şi rămase necunoscute instanţei care a pronunţat-o, să aibă aptitudinea de a stabili o situaţie de fapt care să dovedească eroarea de judecată, iar nu în scopul de a obţine administrarea de probe noi.

Or, în lipsa unor condiţii de admisibilitate a revizuirii nu se poate obţine, prin intermediul acestei căi de atac, o nouă judecare a cauzei, soluţia dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.

Faţă de considerentele menţionate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul- condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2/2018, (x/2018).

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 septembrie 2018.

Procesat de GGC - MM