Influence trafficking and money laundering via fictitious legal contract: consummation of laundering through creation of fraudulent debt instrument without physical transfer of funds

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/P din data de 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 189/P din data de 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie,s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de "trafic de influenţă".

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută numai în cazul revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pedeapsă care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a stabilit termen de supraveghere a condamnatului de 4 ani, termen care curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A fost desemnat organ de supraveghere a condamnatului Serviciu de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatului i s-au impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciu de Probaţiune Constanţa la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus condamnatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa sau la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Constanţa.

S-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., se vor comunica de către condamnat Serviciului de Probaţiune Constanţa.

A fost atrasă atenţia organului desemnat cu supravegherea condamnatului asupra dispoziţiilor art. 94 alin. (2), (3) şi 4 C. pen.

A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de "spălarea banilor" prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni prev. de art. 38 C. pen.

III. Conform art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu ref. la art. 72 C. pen., a fost dedusă durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 18 ianuarie 2016 până la 15 aprilie 2016.

IV. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a fost desfiinţate înscrisurile false-contractul de asistenţă juridică nr. 25/10.07.2014 (aflat în dosarul de urmărire penală, vol. 1, fila 15).

V. Conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa a constată următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Constanţa şi martora denunţătoare B., expert contabil şi auditor se cunoşteau de mai mult timp, oferindu-i şi unele consultaţii juridice (conform declaraţiilor celor doi, precum şi a martorilor C., D., E., F., G., dosar instanţă).

Totodată, ambele persoane se aflau în raporturi cu primăria, inculpatul A. având relaţii profesionale, dar şi personale cu edilii (primar, viceprimar) Primăriei oraşului Năvodari, relaţiile martorei B. fiind în principal de colaborare cu aceeaşi unitate administrativă pe proiecte ce trebuiau auditate de un expert financiar independent. Astfel, între inculpat reprezentant al cabinetului de avocatură "A." şi Primăria oraşului Năvodari se încheiase contractul de consultanţă juridică din 29 martie 2013 pentru proiectul de îmbunătăţirea accesului între municipiul Constanţa şi platforma industrială Năvodari prin lărgirea şi modernizarea bulevardului Mamaia-Năvodari, proiect finanţat prin programul operaţional regional 2007 - 2013, axa prioritară 1, domeniul major de intervenţie 1.1, preţul fiind de 24000 RON.

La data de 7 iulie 2014, Primăria oraşului Năvodari a decis achiziţionarea serviciilor de audit pentru proiectul de îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin modernizarea căii rutiere, valoarea contractului fiind de 60.000 RON plus TVA, cu decontare în două tranşe, una până la sfârşitul anului 2015, când ar fi trebuit îndeplinit 50% din proiect, iar a doua până la finalul anului 2016 sau la finalizarea contractului (prin nota justificativă privind selectarea procedurii de atribuirea contractului de servicii audit şi referatul nr. x, întocmite de martorul E., şeful Serviciului Achiziţii şi aprobate de martorul D., viceprimarul oraşului Năvodari); potrivit propriilor declaraţii, martora B. a identificat anunţul în SEAP şi a decis să depună o ofertă.

În contextul în care era titularul unui contract de asistenţă juridică încheiat cu Primăria Năvodari, solicitându-i-se recomandarea unei persoane căreia să-i fie atribuit contractul de audit, inculpatul a apelat la martorul C. (prin intermediul căruia ajunsese şi el să presteze servicii în beneficiul Primăriei Năvodari) care l-a îndrumat către denunţătoarea B., garantând pentru ea (conform afirmaţiilor inculpatului).

În consecinţă, în aceeaşi lună, iulie 2014, inculpatul A. s-a întâlnit cu martora B. şi i-a solicitat suma de 40.000 RON lăsând-o să creadă că are influenţă asupra Primarului oraşului Năvodari şi mai multor funcţionari din Primăria oraşului Năvodari şi i-a promis că îi va determina să-i atribuie un contract de audit, motivând că ar fi necesară finanţarea edilului-martorul H. deoarece trecea printr-o perioadă mai grea, suma urmând a fi plătită după începerea derulării contractului la ulterior depunerii raportului de audit, inculpatul asigurând-o că se va preocupa şi de plata la timp a onorariului.

La data de 10 iulie 2014, martora fiind de acord, inculpatul a încheiat cu PFA B. un contract de "asistenţă juridică la cerere" pentru suma de 40.000 RON în scopul disimulării activităţii infracţionale . Cu ocazia percheziţiei informatice a laptopului x, model xx, seria xxxx (rezultatul fiind copiat pe un suport optic tip CD-R, marca copyme, inscripţionat cu numele inculpatului şi nr. dosar urmărire penală conform procesului-verbal din 11 februarie 2016), a rezultat că la solicitarea martorei denunţătoare, inculpatul i-a precizat date referitoare la denumirea proiectului, documentaţia necesară pentru atribuirea contractului de audit.

În continuare, la data de 28 iulie 2014, la Primăria Năvodari s-au înregistrat oferta denunţătoarei B., la suma de 60.000 RON fără TVA, precum şi, potrivit şi unei cutume cu o oarecare notorietate, alte două oferte cu onorarii sensibil mai mari, de către martorele I. de 65.000 RON, respectiv J. 72.000 RON, conform şi indicaţiilor inculpatului.

Examinând cele trei oferte depuse, la data de 8 august 2014, prin referatul nr. x, contractul a fost atribuit martorei B. iar la data de 12 august 2014, s-a încheiat contractul de prestare de servicii nr. y .

În cursul anului 2015, s-a trecut la derularea contractului de audit şi, împlinindu-se termenele contractuale, potrivit adresei din 25 ianuarie 2016 a Primăriei oraşului Năvodari, în temeiul contractului de prestări servicii din 12 august 2014, s-a efectuat o singură plată către denunţătoarea B., fiind achitată factura fiscală nr. x din 28 decembrie 2015, în valoarea de 37.200 RON, din care TVA 7.200 RON, prin ordinele de plată nr. x din 30 decembrie 2015, y din 30 decembrie 2015 şi z din 30 decembrie 2015; ca urmare, la data de 30 decembrie 2015, fiind apelată de către inculpat, necunoscând că banii intraseră în cont la acel moment (ştiut fiind că poate exista un decalaj în timp între plăţile interbancare), martora B. i-a comunicat că urma să-i fie virată de către Primărie jumătate din onorariu situaţie în care, după 1 ianuarie 2016, să se întâlnească pentru a-i da suma stabilită anterior; însă, inculpatul i-a răspuns că nu era nicio problemă numai dacă, martora întâmpina dificultăţi cu plata onorariului, o ajuta conform înţelegerii iniţiale, insistând asupra influenţei pe care o avea asupra funcţionarilor din cadrul Primăriei Năvodari.

Apoi, după mai multe contacte, potrivit înregistrării comunicaţiilor din 11 - 12 ianuarie 2016, înregistrării ambientale a întâlnirii din 15 ianuarie 2016, s-a stabilit ca luni, 18 ianuarie 2016, inculpatul să prezinte o factură pentru "pretinse consultaţii juridice" şi martora denunţătoare să îi remită suma de bani prin ordin de plată, acţiune ce nu s-a mai efectuat, inculpatul fiind acuzat şi reţinut (în acest sens fiind declaraţiile inculpatului, denunţătoarei, dar şi înregistrările audio-video în mediul ambiental şi procese-verbale de redare - dosar urmărire penală, suport optic CD nr. x din 15 ianuarie 2016).

Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt anterior descrisă este confirmată de următoarele mijloace de probă, administrate conform legii, atât în cursul urmăririi penale: declaraţiile martorei denunţătoare B., declaraţiile martorilor D., J., E., H., C., I., K., înscrisuri, interceptări telefonice şi procese-verbale de redare, înregistrări audio-video în mediul ambiental şi procese-verbale de redare, înscrisuri - nota justificativă privind selectarea procedurii de atribuirea contractului de servicii audit şi referatul de necesitate din iulie 2014, oferte servicii audit, contractul de prestare de servicii din 12 august 2014, factura fiscală nr. x din 28 decembrie 2015 în valoarea de 37.200 RON, ordinele de plată nr. x din 30 decembrie 2015, y din 30 decembrie 2015 şi z din 30 decembrie 2015, declaraţiile inculpatului A., cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti; declaraţiile martorei denunţătoare B., declaraţiile martorilor D., J., E., H., C., I., L., F., G., declaraţiile inculpatului A., date în faţa primei instanţe.

Instanţa de fond a admis efectuarea unei expertize criminalistice "a vocii" asupra interceptării convorbirii telefonice dintre inculpatul A. şi persoana necunoscută din 12 ianuarie 2016, ora 09:03, de la postul telefonic x către postul telefonic y. Potrivit raportului de expertiză, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti a concluzionat că "este o probabilitate semnificativă" ca persoana necunoscută cu care discuta inculpatul să fie martorul H."; în condiţiile în care concluziile expertului au un grad ridicat de probabilitate, inculpatul a declarat că a discutat cu martorul D., viceprimarul localităţii la acea dată, aspect reţinut astfel şi de către procuror conform procesului-verbal din 14 ianuarie 2016 de redare a comunicaţiilor, Curtea nu a dat relevanţă acestei probe.

S-a reţinut că există rezerve asupra veridicităţii afirmaţiilor martorei denunţătoare B. că "inculpatul ar fi depus documentaţia necesară atribuirii contractului de audit "deoarece martorele I. şi J. au arătat că au depus ofertele la solicitarea denunţătoarei sau a primăriei, nicidecum a inculpatului, respectiv martorii E., L., funcţionari ai Primăriei cu atribuţii privind achiziţiile, au menţionat că "inculpatul nu a făcut niciun demers pe lângă dumnealor pentru atribuirea contractului de audit denunţătoarei", iar corespondenţa electronică dintre inculpat şi denunţătoare referitoare la contactul de audit (potrivit înscrisurilor listate din laptop-ul inculpatului cu ocazia percheziţiei informatice sau prezentate de martoră), conduce la concluzia că inculpatul a încercat să o convingă pe martoră că are un rol determinant în atribuirea contractului de audit, dar nu confirmă că inculpatul este cel care a depus documentaţia aferentă.

Totodată, s-a reţinut că, apărarea inculpatului referitoare la valabilitatea contractului de asistenţă juridică încheiat cu martora denunţătoare pentru un onorariu de "40 000 RON" este contrazisă de declaraţiile martorei B. care a precizat scopul întocmirii acestuia - disimularea activităţii infracţionale, afirmaţiile martorei fiind susţinute şi de activitatea de consultanţă minimă acordată de către inculpat - câteva "opinii juridice", lipsa vreunui litigiu administrativ, judiciar în care să i fost asistată de către inculpat şi, mai ales, că punctele de vedere emise de către inculpat (conform înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală) sunt tocmai pentru legislaţia în domeniul financiar, exact domeniul de expertiză al martorei faţă de înscrisurile privind pregătirea profesională şi calitatea de expert contabil; în acelaşi sens este şi transcrierea "înregistrării ambientale" cu corecturile făcute de apărare din dosarul instanţei.

Instanţa a reţinut că, fapta inculpatului A. de a pretinde, în perioada iulie 2014 şi ianuarie 2016, suma de 40 000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra Primarului oraşului Năvodari şi mai multor funcţionari din Primăria oraşului Năvodari, pentru a-i determina să atribuie martorei denunţătoare B. un contract de audit şi, ulterior să efectueze plăţile în timp util, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "trafic de influenţă" prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen.

Raportat la textul incriminator, sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. constă în acţiunea inculpatului de a pretinde suma de 40 000 RON de la denunţătoare, lăsând să creadă că avea influenţă asupra primarului oraşului Năvodari, respectiv viceprimarului oraşului şi asupra altor funcţionari din cadrul Primăriei oraşului Năvodari, concomitent cu promisiunea de a-i determina să îi atribuie un contract de audit cu facilitarea plăţii onorariului.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin norma incriminatoare, respectiv desfăşurarea activităţii instituţiilor publice în condiţii de legalitate, transparenţă, probitate profesională a funcţionarilor şi reprezentanţilor acestora.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).

În legătură cu latura subiectivă, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Prin urmare, judecătorul fondului a arătat că din actele dosarului, rezultă fără urmă de îndoială că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, impunându-se condamnarea inculpatului A. potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen., fiind nefondată cererea de achitare pentru infracţiunea de trafic de influenţă.

La individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. printre care şi pericolul social concret al faptei, dat de modalitatea de comitere a acesteia, profitând de relaţiile personale puternice şi profesionale cu reprezentanţii Primăriei oraşului Năvodari, disimularea activităţii infracţionale printr-un contract de asistenţă juridică fictiv, perioada lungă de acţiune, instanţa de fond a apreciat că pedeapsa trebuie să fie mai aspră de natură să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate, dar şi să asigure prevenţia generală şi reeducarea inculpatului.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, au fost avute în vedere circumstanţele personale inculpatului - fără antecedente penale sau alte abateri, fapta penală fiind un act izolat în conduita acestuia, cu o familie organizată, având un copil minor în întreţinere, apreciat pozitiv în familie, societate, la locul de muncă - conduc la concluzia că reeducarea sa este posibilă fără executare în regim privativ.

Referitor la infracţiunea de "spălarea banilor" prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată prin aceea că "a ascuns provenienţa ilicită a sumei de 40 000 RON, pretinsă de la denunţătoarea B., preţul influenţei traficate asupra funcţionarilor din Primăria oraşului Năvodari, prin încheierea unui contract fictiv de asistenţă juridică care a creat aparenţa mincinoasă a unei origini licite a sumei respective", judecătorul fondului a arătat că nu se poate reţine existenţa faptei.

Instanţa a reţinut că probatoriul administrat dovedeşte că inculpatul a pretins suma de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra Primarului oraşului Năvodari şi mai multor funcţionari din Primăria oraşului Năvodari, pentru a-i determina să atribuie martorei denunţătoare B. un contract de audit şi, ulterior să efectueze plăţile în timp util, însă latura obiectivă a infracţiunii presupune cel puţin dreptul de posesie a banilor. Or, de la data consumării infracţiunii de trafic de influenţă şi până la reţinerea inculpatului, denunţătoarea nu a efectuat niciun act de remitere a vreunei sume de bani, aşa încât inculpatul nu putea ascunde ori disimula adevărata natură a provenienţei, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii banilor, respectiv a drepturilor asupra acestora, mai ales că inculpatul i-a dat şi unele consultaţii juridice (conform declaraţiilor martorilor F. şi G.) pentru care martora B. a negat că ar fi plătit vreun onorariu aşa încât până la plata vreunei sume de bani nu se putea stabili că inculpatul "ar fi cunoscut că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni".

În concluzie, în lipsa vreunei acţiuni de primire a vreunei sume de bani de la martora denunţătoare şi, pe cale de consecinţă, de ascundere provenienţei acesteia, nu se poate reţine existenţa faptei de spălare de bani şi, pe cale de consecinţă, inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală pentru această faptă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 189/P din data de 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul A..

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, a apreciat că hotărârea este nelegală şi netemeinică sub următoarele aspecte:

1. Greşita achitare a inculpatului A. sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

2. Nelegala suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenta prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen.

3. Greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare.

1. Referitor la primul motiv de apel - greşita achitare a inculpatului A. sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, s-a susţinut că deşi instanţa a reţinut în mod corect situaţia de fapt, s-a făcut o greşita interpretare a legii. Astfel, instanţa a considerat ca în lipsa intrării în posesie a vreunei sume de bani de la martora B., provenită ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenta, nu poate exista infracţiunea de spălare a banilor.

S-a susţinut că pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor nu este necesar în toate cazurile ca făptuitorul să intre în posesia bunurilor.

În cazul variantei normative alternative din art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, urmarea imediată este ascunderea sau disimularea efectivă (ca rezultat al acţiunii de ascundere şi disimulare) a adevăratei naturi, provenienţe, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora.

În concluzie, s-a solicitat, în principal, condamnarea inculpatului şi sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002; în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în tentativă la spălarea banilor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi condamnarea inculpatului A. sub aspectul comiterii acestei din urma infracţiuni.

2. Referitor la al doilea motiv de apel, Parchetul a susţinut că instanţa de fond a dispus în mod nelegal suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, în condiţiile în care nu a solicitat în prealabil inculpatului A. să-şi manifeste acordul de a presta o munca neremunerată în folosul comunităţii, condiţie obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.

În consecinţă, s-a apreciat că în lipsa acordului inculpatului de a presta o munca neremunerată în folosul comunităţii, suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă potrivit dispoziţiilor art. 91 C. pen. este nelegala, motiv pentru care s-a solicitat înlăturarea dispoziţiei de suspendare sub supraveghe a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului.

3. Referitor la cel de al treilea motiv de apel Parchetul a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului nu este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, acela de a constitui o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului şi de a asigura prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi nu reflectă o justă apreciere a criteriilor de individualizare, stabilite imperativ de legiuitor.

De asemenea, s-a apreciat că nu se impunea suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului raportat la gravitatea faptei comise, la impactul negativ al acesteia în societate şi la periculozitatea inculpatului.

Prin urmare, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenta prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen. şi executarea acesteia în regim de detenţie.

Inculpatul A. a solicitat în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei instanţei de fond şi în rejudecare în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. comb. cu art. 17 C. proc. pen. achitarea pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. întrucât că nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

S-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală deoarece condamnarea sa chiar la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării în condiţiile art. 91 C. pen. s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 103 C. proc. pen. deoarece s-a procedat la o analiză subiectivă a probelor administrate în dosar şi la o greşită interpretare a acestora, fără a se lămuri contradicţiile flagrante care au existat între denunţul formulat de martora B. şi declaraţiile ulterioare ale acesteia.

Inculpatul a mai arătat că judecătorul fondului a încălcat în mod grav principiul aflării adevărului prev. de art. 5 C. proc. pen., cu ocazia judecării cauzei, deoarece nenumăratele contradicţii atât între denunţul formulat iniţial şi declaraţiile ulterioare cât şi analiza superficială a declaraţiile martorilor mai sus arătaţi nu au fost lămurite, trecându-se superficial peste aspecte deosebit de importante care vizau efectiv vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului.

În concluzie s-a susţinut că analiza materialului probator administrat în dosar conduce la concluzia că există un dubiu puternic în legătură cu vinovăţia sa având în vedere contradicţiile flagrante între denunţul iniţial, declaraţiile ulterioare ale numitei B. şi declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi lipsa unei analize concrete şi obiective a probelor administrate în dosar, atât a convorbirilor telefonice şi proceselor-verbale de redare dar şi a celor două e-mailuri, iar acest dubiu profită inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo, iar consecinţa este aceea a achitării pentru infracţiunea de trafic de influenţă în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. comb. cu art. 17 C. proc. pen.. constatând că nu există probe că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea.

Prin concluziile scrise, apărătorul inculpatului A. a invocat şi nulitatea actelor întocmite de ofiţerii DGA, respectiv înregistrarea convorbirii efectuate în mediu ambiental, purtată între inculpat şi martora B.. Totodată, a invocat şi nulitatea înregistrărilor convorbirilor efectuate prin mijloace de comunicare la distanţă, cu sprijinul tehnic al SRI sau DIPI.

Analizând, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/P din data de 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate şi urmează a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

I. Preliminar, Înalta Curte va analiza motivele de apel invocate de către inculpat ce privesc legalitatea mijloacelor de probă administrate de lucrătorii Direcţiei Generale Anticorupţie şi Serviciului Român de Informaţii.

a. Referitor la efectuarea de acte de urmărire penală prin delegare de către ofiţeri ai Direcţiei Generale Anticorupţie, Înalta Curte constată că într-adevăr unele acte de cercetare penală au fost efectuate de către aceste organe de cercetare penală, printre care şi cel indicat de către apărătorul inculpatului A., respectiv procesul-verbal din data de 15 ianuarie 2016 încheiat de Comisar şef M..

În legătură cu acestea acte Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 120/2005, ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei generale anticorupţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt ofiţeri de poliţie judiciară competenţi să efectueze, în condiţiile prevăzute de lege, activităţi de prevenire şi descoperire, precum şi actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent, privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Totodată, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002, în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţionează ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea numai în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub autoritatea exclusivă a procurorului şef al acestei direcţii. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului. Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.

Din actele dosarului rezultă că ofiţerul de poliţie care a fost delegat să efectueze acte de cercetarea penală în cauză, respectiv instalarea echipamentului pentru înregistrarea în mediu ambiental în biroul martorei denunţătoare B., la data de 15 ianuarie 2016, avea calitatea de organ al poliţiei judiciare, chiar dacă acesta făcea parte din Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa.

Aşadar, nu se poate susţine că actele de cercetare penală întocmite de către comisarul şef M. ar fi lovite de nulitate absolută. Încălcarea dispoziţiilor privitoare la competenţa ofiţerilor de poliţie judiciară ai DGA, în condiţiile date, ar putea pune în discuţie cel mult o nulitate relativă. Având în vedere însă regimul nulităţilor relative, stabilit în dispoziţiile art. 280 şi art. 282 C. proc. pen., Înalta Curte constată că a fost depăşit cu mult termenul în care ar fi putut fi invocat acest caz de nulitate.

b. Referitor la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către lucrători SRI, aspect invocat ca motiv de nulitate a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză, tot de către apărătorul inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin adresa nr. x/2015 din, DNA a comunicat că interceptările convorbirilor telefonice purtate de către inculpat au fost realizate cu sprijinul tehnic al Serviciului Român de Informaţii.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. C. proc. pen. (forma anterioară modificării intervenite prin O.U.G. nr. 6/2016), punerea în executarea mandatelor de supraveghere tehnică se putea realiza de către procuror, lucrători specializaţi din cadrul poliţiei sau alte organe specializate ale statului.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016 (publicată în M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016) s-a constata că sintagma "ori alte organe specializate ale statului", din cuprinsul art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituţională.

În paragraful 32 din această decizie se menţionează că procesul-verbal întocmit de către procuror sau de organul de cercetare penală, potrivit art. 143 C. proc. pen., în care sunt consemnate rezultatele activităţii de supraveghere tehnică efectuate, constituie mijloace de probă. Prin urmare, s-a constatat că nelegalitatea dispunerii, autorizării, consemnării sau administrării actului atrage sancţiunea nulităţii absolute sau relative, potrivit distincţiilor art. 281 şi art. 282 C. proc. pen.. Curtea a concluzionat în această privinţă că realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea dispoziţiilor art. 138 - 142 C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute şi, în consecinţă, imposibilitate folosirii lor în procesul penal.

Indiferent de cum vom caracteriza nulitatea care intervine în cazul în care interceptările convorbirilor purtate în mediu ambiental sau prin telefon au fost realizate de SRI, ca fiind relativă sau absolută, efectele sunt aceleaşi, însă momentul până la care poate fi invocată este diferit, având în vedere că această decizie era deja publicată la momentul desfăşurării procedurii de cameră preliminară. De altfel, acest motiv de nulitate a şi fost invocat în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară analizându-l prin încheierea nr. 37/P/C. pen. din 28 martie 2016.

Dincolo de aceste discuţii, aprecierea asupra efectelor pe care le produce constatarea nelegalităţii administrării unui mijloc de probă nu poate fi desprinsă de cadrul mai larg al dreptului la un proces echitabil al acuzatului garantat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 21 din Constituţia României.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe cauze (Beraru împotriva României, Khan împotriva Regatului Unit, Al-Khaeaja şi Taherz împotriva Regatului Unit) că aceasta nu are în principiu rolul de a stabili dacă anumite mijloace de probă - de exemplu, obţinute ilegal - sunt admisibile în proces, constatând totodată că faptul că unele instanţe au utilizat ca mijloc de probă exclusiv transcrieri ale unor convorbiri telefonice obţinute ilegal nu contravine cerinţelor de echitate consacrate în art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, faţă de circumstanţele specifice ale cauzei respective.

Curtea a apreciat că întrebarea la care trebuie să se răspundă este dacă procesul în ansamblu, inclusiv modul în care au fost obţinute probele, a fost echitabil. Curtea Europeană a arătat în mai multe hotărâri că, la stabilirea caracterului echitabil la procesului în ansamblu, trebuie să se analizeze dacă s-a respectat dreptul al apărare, respectiv să se analizeze în special dacă acuzatului i s-a dat posibilitatea să conteste autenticitatea probelor şi de a se opune utilizării lor. În plus, trebuie să se ţină seama de calitatea probelor, inclusiv dacă, circumstanţele în care au fost obţinute pun la îndoială fiabilitatea acestora.

În cauză, se observă că atât cu ocazia judecăţii în primă instanţă, cât şi la judecata în faţa instanţei de apel, inculpatul A. a avut posibilitatea să conteste legalitatea şi fiabilitatea acestor mijloace de probă.

De altfel, prima instanţă a audiat inculpatul inclusiv cu privire la aceste înregistrări, inculpatul A. având posibilitatea să-şi spună punctul de vedere, iar din declaraţia acestuia rezultă că le-a confirmat în bună parte, dând şi unele explicaţii în legătură cu acestea. Totodată, se constată că prima instanţă a încuviinţat cererea inculpatului de a se efectua o expertiză de voce care a vizat convorbirea telefonică purtată între acesta şi martorul H. la data de 12 ianuarie 2016. De asemenea, a încuviinţat inculpatului să depună la dosar transcrierea integrală a convorbirii efectuate în mediu ambiental la data de 15 ianuarie 2016 purtată între inculpat şi martora B..

Aşadar, în cursul procesului penal, inculpatul a beneficiat de toate garanţiile prevăzute în art. 6 din Convenţie, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel că, Înalta Curte va avea în vedere atât convorbirile purtate în mediu ambiental, cât şi cele realizate prin mijloace de comunicare la distanţă, între inculpatul A. şi martora B., reţinându-le în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, după cum se va arăta în continuare.

II. Examinând apelurile declarate, privitor la aspectele de fond (temeinicia acuzaţiilor) ce vizează infracţiunile pentru inculpatul A. a fost trimis în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

a. În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen., Înalta Curte constată că prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpatului A. faptul că în luna iulie 2014, a pretins de la denunţătoarea B. suma de 40 000 RON, afirmând că are influenţă asupra Primarului oraşului Năvodari şi asupra mai multor funcţionari din Primăria oraşului Năvodari, pe care a promis că îi va determina să atribuie denunţătoarei un contract de consultanţă, iar ulterior să efectueze la timp plata onorariului cuvenit denunţătoarei în temeiul acestui contract.

În legătură cu această acuzaţie, prima instanţă a reţinut că inculpatul A. a pretins, în perioada iulie 2014 şi ianuarie 2016, suma de 40 000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra Primarului oraşului Năvodari şi mai multor funcţionari din Primăria oraşului Năvodari, pentru a-i determina să atribuie martorei denunţătoare B. un contract de audit şi, ulterior, să efectueze plăţile în timp util.

Înalta Curtea constată că, sub acest aspect, prima instanţa a reţinut corect situaţia de fapt, în urma unei analize judicioase a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, dar şi în faza de judecată.

Astfel, Înalta Curte, în urma propriei analize a mijloacelor de probă, avându-le în vedere şi pe cele administrate în faza de judecată a apelului (declaraţia martorei B., declaraţia inculpatului A., precum şi înscrisurile depuse de către inculpat sau la cererea acestuia), reţine următoarele:

La data de 7 iulie 2014, Primăria oraşului Năvodari a decis achiziţionarea serviciilor de audit pentru proiectul de îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin modernizarea căii rutiere, valoarea contractului fiind de 60.000 RON plus TVA, cu decontare în două tranşe, una până la sfârşitul anului 2015, când ar fi trebuit îndeplinit 50% din proiect, iar a doua până la finalul anului 2016 sau la finalizarea contractului, conform notei justificative privind selectarea procedurii de atribuirea contractului de servicii audit şi referatul nr. x, întocmite de martorul E., şeful Serviciului Achiziţii şi aprobate de martorul D., viceprimarul oraşului Năvodari.

Martora B. a declarat iniţial (în denunţ şi declaraţia data la data de 8 decembrie 2015) că a identificat anunţul în SEAP şi a decis să depună o ofertă de audit financiar pentru un contract finanţat cu bani europeni, iniţiat de Primăria municipiului Năvodari privitor la drumul E60. Valoarea contractului pentru acest proiect era de 60.000 RON plus TVA, iar suma urma să fie decontată în două tranşe, prima, până la sfârşitul anului 2015, după ce îndeplinea 50% din proiect, iar diferenţa, la sfârşitul contractului, dar nu mai târziu de finalul anului 2016.

Martora a mai arătat că, în vara anului 2014, după ce semnase contractul cu primăria, a fost abordată de către inculpatul A., care i-a spus că ar trebui "să-l ajutăm" pe primarul oraşului Năvodari, martorul H., şi conducerea primăriei, "să facem bine pentru ei". Totodată, i-a propus acesteia să încheie formal un contract de asistenţă juridică pentru suma de 40.000 RON, pe care să o remită din suma de 60.000 RON, primită în baza contractului de audit, martora acceptând să o predea acestuia şi să o folosească în beneficiul primarului şi conducerii primăriei. Faţă de reacţia de surpriză a acesteia însă, inculpatul i-a zis că îi va acorda asistenţă juridică personal la nevoie.

În continuare martora a declarat că a asigurat-o că o va sprijini să primească banii de la primărie în baza acestui contract fără nicio piedică birocratică.

Ulterior (declaraţia din 18 ianuarie 2016, dar şi în cele date în faţa primei instanţe şi a celei de apel), în legătură cu această faptă, martora B. a declarat că, referitor la contractul de audit E60 pe care l-a obţinut de la Primăria oraşului Năvodari, primele discuţii şi informaţii le-a avut cu inculpatul A., care i-a spus despre acest contract şi i-a propus să accepte să-l preia dacă este de acord că suma de 40 000 RON să i-o înapoieze sub forma unui contract de asistenţă juridică fictiv. Inculpatul i-a indicat martorei ca beneficiar al acestei sume pe H., primar al oraşului Năvodari la acel moment.

În aceeaşi declaraţie, martora B. a arătat că inculpatul A. s-a angajat să se ocupe de toate formalităţile pentru semnarea contractului cu Primăria oraşului Năvodari şi în acest sens i-a solicitat pe email toată documentaţia necesară înscrierii la achiziţie public cu încredinţare directă, solicitându-i totodată să obţină încă două oferte mai mari, deşi nu erau necesare pentru procedura achiziţiei directe.

Înalta Curte, constată că prin această declaraţie martora B. furnizează mai multe informaţii legate de împrejurările în care a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x din 12 august 2014 încheiat de aceasta cu Primăria oraşului Năvodari. Totodată, această declaraţie se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, în principal înscrisurile depuse şi comunicările purtate de către martora cu inculpatul, dar şi unele declaraţii de martori.

Astfel, pe lângă contractul de prestări servicii deja amintit, înscrisurile emise şi primite de Primăria oraşului Năvodari relevante sunt:

- Nota justificativă din 7 iulie 2014 privind selectarea procedurii de atribuire, achiziţie directă, pentru atribuirea contractului de prestare "Servicii de audit aferente proiectului: îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin modernizarea căii rutiere Năvodari";

- Referatul din 7 iulie 2014, întocmit e Serviciul achiziţii publice - Management Programe;

- Adresele din 22 iulie 2014, prin care Primăria oraşului Năvodari a solicitat oferte pentru atribuirea contractului de prestare "Servicii de audit aferente proiectului: îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin modernizarea căii rutiere Năvodari" de la:

- Auditor financiar B.;

- S.C. N. S.R.L.;

- I..

- Ofertele de servicii făcute de către Auditor financiar B., Auditor financiar, expert contabil şi auditor I. şi S.C. N. S.R.L.;

- Oferta tehnică şi financiară în legătură cu acelaşi proiect făcută de B..

- Referatul din 8 august 2014 de atribuire pentru achiziţia directă pentru atribuirea contractului de prestare "Servicii de audit aferente proiectului: îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin modernizarea căii rutiere Năvodari", în favoarea B. - Auditor financiar.

După această prezentare cronologică a întocmirii/emiterii acestor documente, este important să subliniem că la data 10 iulie 2014, O. că în plină de desfăşurare a procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de prestare "Servicii de audit aferente proiectului: îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin modernizarea căii rutiere Năvodari", a fost încheiat şi contractul de asistenţă juridică din 10 iulie 2014 între Cabinet avocat A. şi B. (numele acestei fiind scris greşit de către inculpat ca fiind "B."), ceea ce confirmă declaraţiile martorei B. sub aspectul desfăşurării evenimentelor.

De asemenea, relevante sunt şi declaraţiile martorelor J. şi I..

Astfel, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, menţinută în faţa instanţei, martora I. a arătat că în luna iulie 2014, B., cu care a mai colaborat în privinţa ofertelor de audit şi expertiză, a apelat-o telefonic şi a rugat-o să o ajute cu o "ofertă pentru un audit". Aceasta a rugat-o să întocmească chiar ea oferta respectivă şi să vină la birou să i-o semneze. În aceeaşi zi, martora B. s-a prezentat la biroul său cu oferta pe care aceasta a semnat-o.

În legătură cu împrejurările în care martora J. a luat cunoştinţă despre oferta trimisă de Primăria oraşului Năvodari pentru această achiziţie, martora arată că nu îşi mai aminteşte detalii, neexcluzând posibilitate ca aceasta să fi fost contactată de către martora B., menţionând însă că astfel de oferte le primea pe email.

Martora B. a arătat (declaraţia din 18 ianuarie 2016), în legătură cu cele două oferte depuse la obţinerea contractului, că nu îşi mai aminteşte condiţiile concrete în care le-a obţinut, dar nu exclude posibilitatea ca să fi vorbit în prealabil cu respectivi ofertanţi şi să le solicite respectivele oferte la valorile indicate.

Înalta Curtea consideră că cele declarate de martora B. în legătură cu modul de realizare a ofertelor sunt reale, relevante fiind, pe lângă declaraţiile celor trei martore, şi ofertele făcute de către acestea în legătură cu proiectul menţionat.

Astfel, conform Referatului 7 iulie 2014, întocmit de Serviciul achiziţii publice - Management Programe, se impune achiziţionarea serviciilor de audit în vederea implementării proiectului "Îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin monitorizarea căii rutiere", estimând prestarea serviciilor la suma de 60.000,00 RON, fără TVA, cuantum menţionat şi în cererea de finanţare. Prin Nota justificativă din 7 iulie 2014 s-a propus achiziţionarea serviciilor de audit aferente acestui proiect prin achiziţie directă pentru suma de 60.000,00 RON fără TVA, respectiv 74.400,00 RON cu TVA.

Trebuie menţionat că aceste acte au caracter intern, nefiind făcute publice la momentul la care s-a decis achiziţionarea serviciilor de audit.

În oferta făcută de către martora B., aceasta a indicat exact această sumă, respectiv 60.000 RON fără TVA, în timp ce ofertele celelalte au fost mai mari, respectiv de 65.000 RON fără TVA - I. - şi 72.000 RON fără TVA - S.C. N. S.R.L.

Totodată, relevantă este şi corespondenţa dintre inculpatul A. şi martora B. prin email, în aceeaşi perioadă şi redată la dosarul de urmărire penală.

Astfel, într-una dintre acestea, semnată de martora B. la data de 10 iulie 2014, apare următorul text "Pentru a face oferta am nevoie de cererea de ofertă cu denumirea proiectului cod SMIS, AXA prioritară etc. Toate detaliile proiectului şi eu întocmesc tot ce trebuie". În text apare următoarele: "Astăzi am fost la Năvodari, documentaţia a fost ok, ne mai trebuie oferta tehnică şi financiară, v-am ataşat model. Oferta dvs. trebuie să fie 60.000 RON plus tva, ne mai trebuie încă 2 oferte care să fie cu preţuri mai mari,Când aveţi documentele pregătite sunaţi-mă să vin să le iau. Cu stimă av. A. ".

Inculpatul A. a negat că ar fi avut acest schimb de mesaje cu martora B., arătând şi că aceste mail-uri nu au fost găsite la percheziţia informatică. Pe de altă parte, martora B., fiind întrebată despre acestea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat că nu le-a regăsit ca şi email-uri transmise de inculpat, dar le-a găsit în dosarul cu proiectul, având impresia că acestea i-au fost transmise prin email.

În legătură cu aceste comunicări, Înalta Curte consideră că sunt relevante constatările organului de urmărire penală cuprinse în procesul-verbal din data de 11 februarie 2016, în urma analizării sistemelor informatice care au aparţinut inculpatului A. . Conform acestuia, verificând folderul nr. 2 Fişiere tip document după criteriul de căutare "o zi bună", au fost identificate două fişiere tip document pdf denumite O ZI BUNĂ - xxxx@Gmail.com, respectiv Gmail - O ZI BUNĂ.pdf, ambele cu textul: "P. yyyyy@gmail.com 15 iulie 2014, 07:52 Către: A. zzzz@gmail.com Pentru a face oferta am nevoie de cererea de oferta cu denumirea proiectului cod xxx prioritară etc. Toate detaliile proiectului şi eu întocmesc tot ce trebuie. Cu stimă, EC. B.."

Se observă aşadar că textul găsit pe laptop-ul inculpatului A., este identic cu cel depus de către martora B. odată cu denunţul făcut.

Astfel, Înalta Curte va reţine declaraţia martorei B. în sensul că cele două note depuse la dosar reprezintă conţinutul a două mail-uri transmise reciproc de către aceasta şi inculpatul A..

De asemenea, discuţiile avute de inculpatul A. cu martora B. la biroul acesteia din urmă, confirmă cele declarate de către martoră. Astfel, martora B.: Şi cu domnul primar aţi mai vorbitş V-aţi mai întâlnitş El, să ştiţi, că mi-a zis că nu ştie nimic de înţelegerea noastră. I-am spus, vreau să mai am contracte. A.: A, nu păi, tocmai de-asta ... Martora B.: Că nu rămâne mult de la contract. A.: Stau şi mă gândesc cum să fac şi contactele care mi le aduce D., dacă nu reuşim să găsim o soluţie, nu ştiu ce şanse ar avea. Ai început multe şi n-ai concretizat şi, până la urmă alegătorul ... Nu poţi să ştii la ce să te aştepţi. Şi dacă vine altul n-avem cârlig să intrăm. Martora B.: Mda. Of, Doamne, ce să ... A.: Poate avem noroc şi o să găsesc o portiţă ... Martora B.: Nu, eu când am întrebat a fost foarte surprins. A zis: cumş Şi de-aia am zis poate vorbiţi dumneavoastră cu dumnealui că eu ... na ... A.: Ei am mai avut nişte procese şi n-au avut ... şi am fost şi zice" Ă, am asistenţă juridică pe contractul ăsta" că altfel dădea contractual. "Găseşti pe cinevaş" "Nu ştiu, lasă." Şi l-am sunat pe C. Şi aşa am luat şi eu ... L-am luat pe C.. Zic "Băi", eu fiind şi avocatul lui C . . . . . . . . . .Doamnă eu fiind avocatul lui C.. "Mă, sigurş Sigurş" Că nici n-ar fi îndrăznit "Mă du-te, mă acolo!" "Să vezi ce te porcăiec dacă nu ... mă înjură şi mă dă afară pe uşă". În continuare inculpatul A. spune: Şi nu ştiu, nu ştiu cum o să fie cu a doua jumătate. Cred că o să fie ... a doua jumătate nu o s-o mai facă şi o să fie pe altă firmă ...

În acea şi întâlnire, martora B. îi spune inculpatului: V-am zis că m-am întâlnit, O.că de două ori m-am întâlnit, acolo, când m-am dus după acte şi tot l-am întrebat: V-aţi întâlnit cu ...ş" - Nu m-am întâlnit, măi, ce tot spui tu acoloş" Aşa mi-a zis să vă trimit pe dumneavoastră. Inculpatul A.: Eu ... cred ... eu cred că nici nu mai ia banii! Acum îi e frică să nu păţească ca, cine ştieş Că nu ştiţi cum a picat O.ş Ştiţi, O.ş

Martora B.: Da, da. A.: a căzut cu altă chestie la Medgidia. Şi ştia, la parchet: "uite care-i treaba, daţi-ne pe altul şi scăpaţi voi". O., eu sunt prieten cu el dar acum, în PNL să se ducă să ia banii. L-au chemat, i-au înscenat lui O. ca să scape ea. Acum C. pen. permite să dai unul mai tare ca să scapi tu. Şi atunci, fiecare, când se şti şi vizat, poate să vină ...,stai un pic! Martora B.: Da, că era foarte supărat şi foarte ... A zis că nu, nici n-aţi vorbit cu el, nici nimic. Era foarte ... aşa. Eu zic eu am ... A.: Acum, nu ştiu, l-oţi fi prins şi într-o situaţie din asta când veniseră în audienţă, ceva ... Martora B.: S-ar putea. Eu nici nu ştiam că a ieşit. Eu nu ştiam că a ieşit. A.: Păi, e terminat el acum, e ... După care, discuţia se continuă pe aceeaşi temă, respectiv despre situaţi martorului H., primar la acel moment şi care era cercetat penal ă într-o altă cauză.

Relevantă este şi declaraţia martorului H. care arată că, la sfârşitul anului 2015, a fost abordat de către martora B., context în care aceasta i-a relatat despre înţelegerea pe care a avut-o cu inculpatul A., cerându-i totodată o confirmare a ceea ce îi spusese inculpatul în legătură cu destinaţia sumelor solicitate. Martorul H. a declarat că a fost surprins de ce a spus martora B., negând totodată că ar fi avut vreo implicare în atribuirea contractului de prestări servicii de audit financiar de către aceasta, cerându-i să sesizeze DNA în legătură cu cele relatate. În declaraţia dată ulterior, la data de 9 februarie 2016, acesta a arătat că i s-a cerut de către martoră să confirme că suma de 40.000 RON pe care i-o ceruse inculpatul A. urma să ajungă la acesta, aspect care a fost negat de către martor.

Acest eveniment este relatat şi de către martorul E. (consilier juridic - şef-serviciu achiziţii publice) care a declarat că nu cunoaşte ca inculpatul să fi intervenit pentru ca martora B. să obţină contractul de audit, însă a aflat despre o relaţie dintre aceştia, în noiembrie sau decembrie 2015, când primarul H. i-a spus să aibă grijă că inculpatul A. se pare că i-a cerut ceva B. pentru obţinerea contractului.

Aşadar, toate mijloacele probă analizate mai sus, susţin întru totul declaraţiile martorei B., în legătură cu modalitatea în care inculpatul i-a făcut propunerea de a încheia "convenţia" prin care acesta urma să obţină suma de 40.000 RON din cea de 60.000 RON ca făcea obiectul contractului de prestări servicii încheiat de către martora B. cu Primăria oraşului Năvodari.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă, că fapta inculpatului A. de a-i solicita marotei B. suma de 40.000 RON în schimbul facilitării încheierii contractului de prestare "Servicii de audit aferente proiectului: îmbunătăţirea accesului între E60 şi platforma industrială Năvodari prin modernizarea căii rutiere Năvodari" cu Primăria oraşului Năvodari întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, Înalta Curte constată că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă cu intenţie directă, acesta motivându-şi acţiunea prin aceea că trebuie să ajute conducerea Primăriei oraşului Năvodari.

Infracţiunea de trafic de influenţă s-a consumat în momentul pretinderii sumei de 40.000 RON, neavând relevanţă sub acesta aspect dacă suma solicitată a şi fost primită şi care a fost modalitatea concepută de cei doi pentru remitere.

În cauza de faţă, aşa cum reţinut şi prima instanţă, inculpatul A. şi martora B. au convenit să se îmbrace această operaţiune sub forma încheierii unui contract de asistenţă juridică. Această activitate este ulterioară consumării infracţiunii de trafic de influenţă şi va fi analizată din perspectiva săvârşirii de către inculpatul A. a infracţiunii de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

b. Privitor la infracţiunea de spălarea banilor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că a ascuns provenienţa ilicită a sumei de 40.000 RON, pretinsă de la denunţătoarea B., care reprezenta preţul influenţei traficate de acesta asupra funcţionarilor din Primăria oraşului Năvodari, prin încheierea unui contract fictiv de asistenţă juridică care a creat aparenţa mincinoasă a unei origini licite a sumei respective, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În legătură cu această faptă, Înalta Curtea reţine că martora B. a declarat, inclusiv în faza de judecată a apelului, că în momentul în care inculpatul A. i-a propus acesteia înţelegerea privitoare la încheierea contractului de prestării serviciu - auditare, i-a spus că se va ocupa de întocmirea acestui contract, dacă este de acord să încheie contractul de asistenţă juridică cu el pentru suma de 40.000 RON. La câteva zile de la această discuţie inculpatul i-a prezentat martorei contractul de asistenţă juridică în termenii pe care i-au stabilit, aceasta fiind de acord cu semnarea lui.

Contractul de asistenţă juridică din 10 iulie 2014 a fost depus în copie de către martora B., fiind încheiat între Cabinet avocat A. şi "B." B.. Acesta avea ca obiect "asistenţa juridică la cerere, constând î acordarea de consultaţii juridice, redactarea şi semnarea de acte, asistarea, reprezentare, prevăzute în Legea nr. 51/1995 ", iar onorariul era de 40.000 RON.

O primă observaţie care se impune a fi făcută este legată de termenii foarte generali în care s-a prevăzut obiectul acestui contract, fiind practic o reluarea a unor dispoziţii din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Apoi, este de remarcat că acesta a fost încheiat la data de 10 iulie 2014, O.că după momentul întocmirii referatului de necesitate privitor la achiziţionarea serviciilor de audit în vederea implementării proiectului, respectiv a notei justificative, ambele întocmite la data de 7 iulie 2014, dar mai înainte de solicitarea de oferte de către Primăria oraşului Năvodari, care s-a realizat la data 22 iulie 2014.

Aceste date confirmă, în opinia Înaltei Curţi cele relatate de martora B. privitor la înţelegerea la care a ajuns cu inculpatul A. şi scopul pentru care a fost încheiat acel contract de asistenţă juridică.

Martora a arătat în continuare că în baza acestui contract nu a primit niciun fel de asistenţă juridică de la inculpatul A., ci doar o broşură care cuprindea acte normative, însă fără legătură cu acest proiect, acesta nefiind încheiat pentru a se acorda asistenţă juridică din partea inculpatului, ci pentru a încheia contractul cu primăria. Martora arată în final că nu a plătit nicio sumă de bani inculpatului în baza acestui contract, deşi trebuia să-i plătească după încasarea primei tranşe de bani, dar nu s-a mai realizat acest act, întrucât a formulat denunţ împotriva acestuia.

De altfel, aşa cum rezultă din probele administrate, deşi contractul de asistenţă juridică dintre inculpatul A. şi martora B. a fost încheia la data de 10 iulie 2014 şi avea prevăzut un onorariu ferm, stabilit în cuantum de 40.000 RON, niciodată nu s-a plătit vreo parte din acesta. Astfel, a rezultat că, până la sfârşitul anului 2015, când martora urma să depună primul raport de audit şi să se avanseze prima parte a sumei prevăzute în contractul de prestări serviciu de audit de Primăria oraşului Năvodari, inculpatul A. nu a făcut nici un demers pentru a primi vreo parte din onorariul cuvenit. Martora B. este cea care l-a contactat telefonic pe inculpat, spunându-i despre faptul că urmează să se facă prima plată de către Primărie, ocazie cu care l-a întrebat în ce modalitate să efectueze plata. În acest moment denunţul fusese deja făcut de către martoră, iar aceasta fusese de acord să colaboreze şi să îi fie înregistrate convorbirile, respectiv să fie înregistrată în mediu ambiental, atunci când poartă discuţii cu inculpatul în legătură cu derularea acestui contract.

Astfel, după obţinerea mandatului de supraveghere tehnică de la judecătorul de drepturi şi libertăţi al Curţii de Apel Constanţa, au fost obţinute înregistrări ale comunicărilor purtate de către martora B. cu inculpatul A., relevantă fiind convorbirea telefonică purtată de aceştia în data de 30 decembrie 2015. Astfel, conform procesului-verbal de redare a acestei convorbiri B. îi spune următoarele: Voiam să vă spun că abia 50% din contract cu Primăria Năvodari o să-mi dea, astăzi cred, şi ne vedem după întâi ... Inculpatul A. răspunde: Aaa, nu-i problemă! Nu-i problemă! B.: ... nu voiam să vă îngrijoraţi! Inculpatul A.: Nu, nu, nu. Staţi un pic ... B.: Conform înţelegerii. Inculpatul A.: Nu, nu, nu, staţi liniştită! B.: Şi d-aia zic, poate vă faceţi griji că ... Inculpatul A.: Nu, nu, nu, staţi un pic. B.: ... că n-au reuşit să facă mare lucru ... Inculpatul A.: A, a, ast ... Două secunde! Asta e cea mai mică problemă. Doar dacă aveţi probleme şi trebuie să vă ajut în partea aia cu ei, dar aşa între noi chiar nu-i nicio problemă . . . . . . . . . .B.: Şi n-au reuşit să plătească decât 50% că nu-i făcut! Şi eu trebuie să fac raportul de audit la final. Ştiţiş Inculpatul A.: Păi ... B.: D-asta a doua parte va fi ... Inculpatul A.: ... eu, eu am vorbit cu O. şi i-am explicat că n-avem cum să se întâmple treaba asta decât dacă sunt documentele pe care, care să fie auditate ... B.: Deci pentru prima parte, conform înţelegerii, nu vreau să ne ... Inculpatul A.: Da, nu, nu e problemă! B.: ... să întârzii şi să ziceţi cine ştie, dar ... Inculpatul A.: Nu, staţi, e cea mai mică problemă asta!

La dosar există redată o altă convorbire telefonică purtată de cei doi, la data de 6 ianuarie 2016 (procesul-verbal din 7 ianuarie 2016), în care stabilesc modalitatea în care martora B. urma să facă plata către inculpatul A.. În urma acestei discuţii au stabilit că va veni inculpatul la biroul martorei B..

Astfel că, în ziua de 15 ianuarie 2016 inculpatul A. a venit la biroul martorei B. unde au purtat mai multe discuţii, unele cu relevanţă în prezenta cauză, ce au fost înregistrate în mediu ambiental şi redate în procesul-verbal din 18 ianuarie 2016 .

Fără a mai reda aceste discuţii, constatăm că inculpatul A. i-a adus martorei B. un înscris denumit "OPINIE JURIDICĂ" şi i-a cerut acesteia să o înregistreze cu un număr din anul 2015. Inculpatul a justificat solicitarea de a înregistra "OPINIA JURIDICĂ" cu un număr din anul anterior, spunând că atunci o redactase şi chiar că o trimisese martorei prin email. De altfel, inculpatul chiar o întrebă pe martoră în această discuţie dacă nu a primit-o pe email, martora răspunzând că nu l-a primit. De remarcat că această "OPINIE JURIDICĂ" nu a fost găsită nici cu ocazia efectuării percheziţiei informatice pe laptop-ul inculpatului şi nici în documentele din căsuţa de poştă electronică a martorei B..

În legătură cu această infracţiune este relevant şi pasajul în care martora îi cere inculpatului să refacă contractul de asistenţă juridică nr. x din 10 iulie 2014, întrucât inculpatul îi scrisese greşit numele "B." în loc de B., pe de o parte, şi să se menţioneze Biroul, ca Persoană Fizică autorizată, în loc de "Doamna B." ca persoană fizică, pe de altă parte, explicându-i că doar aşa va putea să îi facă plata conform înţelegerii prin virament bancar.

După ce martora i-a dat inculpatului toate datele pentru a reface contractul de asistenţă juridică, inculpatul A. spune: ... dacă aveţi posibilitatea contractuală să plătească şi dintr-odată. Acum cum vrea, să o facem de luni că nu ţine să punem suma, s-o defalcăm pe fiecare lună, dar se poate şi dintr-odată. O să punem aşa . . . . . . . . . .Aveţi şi numere din urmă, de anul trecutş ... Că să-mi cereţi nişte opinii şi le mai băgăm în urmă.

Înalta Curte constată dovedit faptul că inculpatul i-a propus martorei B. încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x din 10 iulie 2014 doar pentru a ascunde adevărata natură a sumei de bani (cei 40.000 RON) pe care martora trebuia să o plătească inculpatului, sumă pe care acesta o solicitase pentru a-şi exercita influenţa asupra conducerii Primăriei oraşului Năvodari.

În legătură cu modalitatea de săvârşire a acestei infracţiuni, Înalta Curte, în dezacord cu prima instanţă, consideră că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. întruneşte toate elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de spălarea banilor, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prima instanţă a reţinut că infracţiunea de spălarea banilor nu s-a putut săvârşi de către inculpatul A. întrucât suma de bani ce a fost solicitată de către acesta de la martora B. nu a fost plătită. În continuare, arată prima instanţă, latura obiectivă a infracţiunii presupune cel puţin dreptul de posesie a banilor. Or, de la data consumării infracţiunii de trafic de influenţă şi până la reţinerea inculpatului, denunţătoarea nu a efectuat niciun act de remitere a vreunei sume de bani, aşa încât inculpatul nu putea ascunde ori disimula adevărata natură a provenienţei, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii banilor, respectiv a drepturilor asupra acestora, mai ales că inculpatul i-a dat şi unele consultaţii juridice (conform declaraţiilor martorilor F. şi G.) pentru care martora B. a negat că ar fi plătit vreun onorariu aşa încât până la plata vreunei sume de bani nu se putea stabili că inculpatul "ar fi cunoscut că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni".

În concluzie, în lipsa vreunei acţiuni de primire a vreunei sume de bani de la martora denunţătoare şi, pe cale de consecinţă, de ascundere a provenienţei acesteia, Curtea de Apel Constanţa a considerat că nu se poate reţine existenţa faptei de spălare de bani şi, pe cale de consecinţă, inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală pentru această faptă.

Înalta Curte, în primul rând, constată că în mod eronat a reţinut prima instanţă că inculpatul ar fi prestat asistenţă juridică pentru martora B., în condiţiile în care, aşa cum s-a constatat, contractul de asistenţă juridică nu s-a încheiat în acest scop. Pe de altă, parte martorii audiaţi în prima instanţă sub acest aspect (F., G. şi Q.), fac afirmaţii vagi despre prestaţiile juridice ale inculpatului, neputându-se reţine, pe baza declaraţiilor acestora, realitatea prestaţiilor executate în baza acelui contract, faţă de martora B..

Pe de altă parte, se constată că este greşit raţionamentul primei instanţe în ceea ce priveşte săvârşirea acestei infracţiuni. Astfel, traficul de influenţă este o infracţiune cu consumare anticipată, ceea ce înseamnă că aceasta s-a consumat în momentul solicitării sumei de bani de către inculpatul A..

Ulterior, inculpatul a încheiat cu martora B. contractul de asistenţă juridică nr. x la data de 10 iulie 2014, în care suma solicitată a fost inclusă ca fiind onorariu datorat pentru servicii de asistenţă juridică ce ar fi fost prestate de către inculpat martorei. Aşadar, inculpatul a dobândit un drept de creanţă (onorariul datorat) faţă de martora B., drept ce poartă asupra sumei de 40.000 RON. Astfel că, pentru consumarea infracţiuni de spălarea banilor nu are relevanţă, faţă de modalitatea de săvârşire a infracţiunii predicat, dacă s-au plătit efectiv sumele de bani ce au făcut obiectul convenţiei acestora.

Sub acest aspect, trebuie amintit că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală - a statuat, prin Decizia nr. 16/2016, printre altele, că subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani. În aceeaşi decizie s-a reţinut că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune.

În cauza de faţă, aşa cum s-a arătat, infracţiunea de spălarea banilor a fost săvârşită de către inculpatul A., ulterior comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, prin acţiunii distincte, autonome, cele două infracţiuni fiind săvârşite în concurs real conform art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, se constată că inculpatul a săvârşit ambele infracţiuni cu intenţie directă, cea de spălarea banilor fiind săvârşită în scopul ascunderii săvârşirii infracţiunii predicat, respectiv cea de trafic de influenţă, reţinută mai sus.

Aşadar, Înalta Curte constată că această faptă întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de spălare a banilor pre. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat, urmează să pronunţe o soluţie de condamnare a acestuia pentru ambele infracţiuni.

III. În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului A.:

În procesul de individualizare a pedepselor ce se vor aplica inculpatului A., Înalta Curte are în vedere circumstanţele personale ale acestuia, cât şi pe cele privitoare la faptă.

Astfel, are în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, de profesie avocat, dar şi că în exercitarea acesteia a săvârşit infracţiunile ce fac obiectul cauzei. Practic, inculpatul, profitând de faptul că fusese avocatul unor lucrători din Primăria oraşului Năvodari (C.) şi era în relaţii apropiate cu alţii (D.) şi că avea încheiat un contract de asistenţă juridică cu Primăria, a intermediat încheierea contractului de prestări servicii de audit financiar cu martora B.. În urma încheierii acestui contract inculpatul urma să obţină o sumă importantă de bani (40.000 RON), reprezentând 2/3 din suma totală a contractului de audit. De altfel, martora a declarat că pentru o astfel de lucrare onorariul acesteia era de 10.000 RON pentru fiecare raport, sumă care îi şi rămânea după plata către inculpat a celor 40.000 RON, respectiv 20.000 RON pentru două rapoarte de audit pe care trebuia să le întocmească conform contractului încheiat cu Primăria.

Totodată, se reţine şi faptul că inculpatul a săvârşit o pluralitate de infracţiuni în forma concursului cu conexitate consecvenţională.

Faţă de toate acestea, acordând valoarea cuvenită şi circumstanţelor personale favorabile, Înalta Curte va aplica inculpatul A. pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, aplicând şi pedepsele accesorii şi complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., considerând că se impune faţă de natura infracţiunilor şi modalitatea concretă de săvârşire.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/P din data de 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa apelată sub aspectul greşitei achitări a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor şi al aplicării pedepselor complementare şi accesorii a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. şi, rejudecând cauza în aceste limite:

Va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat.

Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. şi pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Va înlătura aplicarea pedepselor complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public. Înalta Curte consideră că aplicarea acestei pedepse faţă de inculpatul A. nu are nicio justificare având în vedere profesia acestuia şi modalitatea de săvârşite a infracţiunilor.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (5) C. pen., va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală de 3 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, ca de altfel şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A., în sumă de 65 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 189/P din data de 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa apelată sub aspectul greşitei achitări a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor şi al aplicării pedepselor complementare şi accesorii a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. şi, rejudecând cauza în aceste limite:

Condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. şi pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Înlătură aplicarea pedepselor complementare şi accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (5) C. pen., aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală de 3 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iulie 2018.

Procesat de GGC - MM