Partial cassation of minor defendant's robbery sentencing; remanded for resentencing.

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1312 din data de 24 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În temeiul art. 125 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., raportat la art. 129 alin. (1) C. pen. şi art. 114 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., zis "B.", măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. (fapta din data de 19 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016) şi tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016), toate cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 127 C. pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata măsurii educative perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului, de la 19 decembrie 2016 (inclusiv) la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A., zis "B.".

În temeiul art. 19 C. proc. pen. şi art. 397 C. proc. pen., rap. la art. 1357 şi 1372 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi au fost obligaţi D. şi E., în calitate de reprezentanţi legali ai inculpatului A., la plata către aceasta a sumei de 650 RON, cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, privind pe inculpaţii F., A., G., H., dar şi inculpaţii F., A., H. şi I..

În motivarea căii de atac, procurorul a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor F., G. şi H. sunt prea blânde în raport cu modalitatea de comitere a faptelor şi numărul persoanelor vătămate.

A mai precizat procurorul că în mod nelegal nu au fost confiscate de la inculpaţi sumele de bani dobândite prin faptele comise.

Sub aspectul laturii civile, a fost criticată hotărârea apelată având în vedere că părţilor responsabile civilmente D. şi E., pentru inculpatul A., instanţa de fond le-a atribuit calitatea de reprezentanţi legali şi în mod greşit, în această calitate, i-a obligat la despăgubiri.

Inculpatul A. a solicitat aplicarea unei măsuri educative care nu impune internarea într-un centru special, deoarece a recunoscut comiterea infracţiunilor şi s-a judecat conform procedurii simplificate.

Prin Decizia penală nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 1312 din data de 24 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, privind pe inculpaţii F., zis "F.", A., zis "B.", G., zis "J.", H., zis "K.", fiul lui L. şi M., născut la data de 4 decembrie 1997, în Ploieşti, Prahova, domiciliat în Ploieşti. Com. Sălciile, jud. Prahova, C.N.P x, sentinţă care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi civilă, iar în consecinţă:

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume:

- câte 150 RON de la fiecare dintre inculpaţii F. şi A. (beneficiu în urma comiterii infracţiunii în dauna persoanei vătămate N.);

- câte 80 RON de la fiecare dintre inculpaţii F. şi H. (beneficiu în urma comiterii infracţiunii în dauna persoanei vătămate O.);

- câte 93 RON de la fiecare dintre inculpaţii A., P. şi G., persoanei vătămate Q.;

- câte 85 RON de la fiecare dintre inculpaţii H. şi F. (beneficiu în urma comiterii infracţiunii în dauna persoanei vătămate R.).

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu părţile responsabile civilmente D. şi E., la plata către partea civilă C. a sumei de 650 RON, cu titlu de daune materiale, cât şi la 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale şi a judecării în faţa instanţei de fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare deciziei.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor F., A. şi H..

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul I..

A fost obligat fiecare inculpat apelant, iar inculpatul A. în solidar cu părţile responsabile civilmente D. şi E., la plata a câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în judecarea apelurilor declarate de aceştia.

Onorariul avocatului din oficiu numit pentru inculpaţii A. şi G., în cuantum de câte 360 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu privire la inculpatul A..

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac şi în susţinerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că pedeapsa aplicată inculpatului A. a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.

Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei instanţei de apel şi, în rejudecare, aplicarea unei pedepse în limite legale.

Prin Încheierea din 5 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la inculpatul A., dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu privire la inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că inculpatul minor A. a fost trimis în judecată, alături de alte persoane, pentru săvârşirea a patru infracţiuni de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. a), d) C. pen. şi o infracţiune de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 113 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., comise împreună cu alte persoane, la datele de 16 noiembrie 2016, 19 noiembrie 2016 şi 25 noiembrie 2016.

Prin Sentinţa penală nr. 1312 din data de 24 mai 2017 a Judecătoriei Ploieşti, în temeiul art. 125 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., raportat la art. 129 alin. (1) C. pen. şi art. 114 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. (fapta din data de 19 noiembrie 2016), tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016) şi tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. (fapta din data de 25 noiembrie 2016), toate cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 127 C. pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata măsurii educative perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului A., de la 19 decembrie 2016 (inclusiv) la zi, iar în temeiul art. 399 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, hotărârea primei instanţe a fost reformată numai sub aspectul confiscării speciale, respectiv al laturii civile a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (2) C. pen., internarea într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

Conform dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114 C. pen., ţinând seama de criteriile prevăzute în art. 74 din acelaşi cod.

Infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 233 alin. (1) - 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Având în vedere dispoziţiile legale enunţate anterior, rezultă că instanţa trebuia să aplice inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o durată cuprinsă între 1 an şi 4 luni şi 3 ani şi 4 luni, prin reducerea cu o treime a limitelor duratei acestei măsuri, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Ca atare, aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani este nelegală.

În condiţiile în care limitele sancţiunii sunt de la 1 an şi 4 luni la 3 ani şi 4 luni, instanţa de apel va stabili cuantumul acesteia, cuantum care nu poate fi stabilit direct de către instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

Totodată, urmează a fi avute în vedere şi celelalte date din cazierul judiciar al inculpatului A., din care rezultă că acesta a comis infracţiunile deduse judecăţii în timpul executării măsurii neprivative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, dispusă prin Sentinţa penală nr. 537 din 11 martie 2016 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 978 din 6 septembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, măsură pusă în executare în intervalul 23 septembrie 2016 - 24 martie 2017, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, aspect pe care atât instanţa de fond, cât şi instanţa de control judiciar au omis a-l constata cu ocazia individualizării măsurii educative privative de libertate şi, respectiv, cu ocazia analizării, conform criticilor inculpatului A., a cuantumului acestei măsuri.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 1248 din 10 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la inculpatul A..

Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM