Jurisdiction for extraordinary remedy against tribunal appeal decision in low-value civil case under transitional CPC thresholds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's exception of lack of material jurisdiction, declaring itself incompetent to hear the appeal and referring the case to the Craiova Court of Appeal for resolution, thereby leaving the lower court's decision in favor of the consumer pending the competent appellate review. The dispute arose from a loan contract denominated in foreign currency, where the consumer claimed that clauses requiring repayment in Romanian lei at the market exchange rate were abusive, leading the first instance to reject the claim against the bank due to lack of procedural capacity and the appeal court to subsequently admit the request and order the bank to reimburse overpaid amounts based on a fixed exchange rate. The High Court determined that under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, decisions in cases valued below 500,000 RON are generally not subject to appeal to the High Court; following the Constitutional Court's decision declaring the extended threshold for cases initiated before 2019 unconstitutional, and in the absence of a specific norm assigning jurisdiction to the High Court for appeals against tribunal decisions in cases up to 200,000 RON, the Court applied Article 5(3) of the Civil Procedure Code by analogy to designate the hierarchically superior instance, the Court of Appeal, as the competent forum under Article 483(4).
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 5 C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 5 alin. (3) C. proc. civ; Jurisdiction for extraordinary remedy against tribunal appeal decision in low-value civil case under transitional CPC thresholds: Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/318/2016, la data de 08.07.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. şi C. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: 1.constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale inserate în Convenţia de credit nr. 0108445 din 28 iunie 2007 la secţiunea 4 din condiţii generale şi art. 6 din condiţii speciale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar ca fiind abuzive; 2. îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; 3. obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus faţă de cursul de la data încheierii contractului de credit, de la data încheierii contractului de credit până la dat rămânerii definitive a hotărârii; 4. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 9835 din 19 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a S.C. B. S.A., invocată din oficiu.
S-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei S.C. B. S.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.
S-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
S-a respins acţiunea civilă având ca obiect anulare act, pretenţii, formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei C. şi în contradictoriu cu reclamanta E., ca neîntemeiată.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu la valoarea de la data încheierii Contractului de credit nr. 0108445/28.06.2007 şi calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, ca neîntemeiat.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
S-a luat act că pârâta C. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Prin Decizia civilă nr. 633/2017 din 09 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe, a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că s-a admis cererea, s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la secţiunea din condiţiile generale ale contractului şi art. 6 din condiţiile speciale şi s-a dispus efectuarea plăţilor în temeiul contractului la valoarea CHF de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de derulare a acestuia.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate în plus şi a fost obligată la plata a 4000 RON cheltuieli de judecată la fond şi în apel reclamantului.
Împotriva deciziei menţionate anterior, a declarat recurs recurenta-pârâtă C.
Prin adresa din 27 decembrie 2017, Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursului.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Gorj, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON chiar şi prin raportare la întreaga valoare a contractului, 41.200 CHF echivalent a 168.458,97 RON la data formulării acţiunii (1 CHF = 4,0881 RON).
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.
Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".
În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva Deciziei nr. 633/2017 din 09 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2018.
Procesat de GGC - NN