Exclusive territorial jurisdiction in labor disputes determined by employer's principal seat rather than subordinate unit's location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bacău Tribunal, ruling that it holds exclusive territorial competence to adjudicate the underlying civil claim. The dispute concerned an action for the recovery of an unduly paid sum of 1,031 RON resulting from the recalculation of wage rights under successive legal provisions on uniform salary systems, where the initial lower court had declined competence in favor of the Suceava Tribunal, which subsequently referred the case back, creating the conflict. The decisive legal basis relied on the principle of exclusive territorial competence under Articles 269(2) of the Labor Code and 210 of the Social Dialogue Law, which vests jurisdiction in the tribunal of the plaintiff’s headquarters or domicile; the Court determined that the plaintiff was the independent legal entity headquartered in Bacău, not the subordinate technical system based in Suceava which served merely as a legal representative, thereby negating the Suceava Tribunal’s competence regardless of the location where the labor relationship was performed.
Legislator headnote
AI generatedart. 194 C. proc. civ, art. 61 din Legea nr. 107/1996, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 56 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003; Exclusive territorial jurisdiction in labor disputes determined by employer's principal seat rather than subordinate unit's location: , cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 266 şi art. 269 alin. (1) şi (2) din C. muncii şi pe prevederile art. 92 şi art. 194 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la data de 28 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 1.031 lei, reprezentând plată nedatorată încasată în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, ca rezultat al recalculării drepturilor salariale, conform deciziei directorului general al Administraţiei Naţionale "Apele Române" din 14 decembrie 2015 şi a notei A.N.A.R. din 14 decembrie 2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 266 şi art. 269 alin. (1) şi (2) din C. muncii şi pe prevederile art. 92 şi art. 194 C. proc. civ.
Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1427 din 11 decembrie 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că art. 269 alin. (2) C. muncii nu conţine nici un indiciu al intenţiei legiuitorului de a se raporta, în toate cazurile, la sediul angajatorului cu care salariatul a încheiat contractul de muncă, iar referirea generică la domiciliul/sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.
Tribunalul a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) C. muncii este sediul principal al societăţii, independent de existenţa unor sedii secundare şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la o sucursală a societăţii reclamante.
Ca atare, dacă legiuitorul ar fi intenţionat stabilirea competenţei şi în funcţie de eventualele dezmembrăminte, ar fi inserat această posibilitate în chiar conţinutul normei din art. 269 alin. (2) C. muncii.
În plus, conform art. 14 alin. (2) din C. muncii, "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice".
Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996:
"(i) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică. Ori, în actul normativ menţionat, în Anexa 1-A la nr. crt. 9 figurează Administraţia Bazinală de Apă Siret, unitate cu personalitate juridică, cu sediul în Bacău".
Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind şi titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.
Ca urmare, s-a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) C. muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.
Prin Sentinţa nr. 258 din 21 martie 2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
A reţinut că, în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul de Gospodărire a Apelor - Suceava, iar lipsa personalităţii juridice nu interesează în această fază procesuală, acest aspect urmând a fi analizat ulterior, în raport de dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, prin care se urmăreşte obligarea pârâtului A. la plata sumei de 1.031 RON cu titlu de plată nedatorată, a fost promovată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.
Potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (3) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori după caz, sediul, iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Aceste dispoziţii stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată de alegerea reclamantei sau de dreptul comun în materie de competenţă, conform principiului specialia generalibus derogant.
Sediul reclamantei Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret, indicat în împuternicirea aflată la dosarul Tribunalului Suceava, este situat în Bacău.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că Sistemul Hidrotehnic Independent, cu sediul în Siret, judeţul Suceava are calitatea doar de persoană împuternicită de reclamantă să o reprezinte în derularea litigiului şi nu calitatea de reclamantă, în acţiune arătându-se expres că cererea este promovată de A.N. "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.
Calitatea de împuternicit a Sistemul Hidrotehnic Independent Siret de către reclamanta Administraţia Bazinală Siret rezultă din împuternicirea ataşată cererii de chemare în judecată, în cuprinsul căreia se menţionează că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret este împuternicit să reprezinte reclamanta în litigiile cu agenţii economici şi cu persoane fizice aflate pe aria administrativă a S.H.I. Siret.
Faptul că reclamanta a împuternicit pentru derularea acţiunii o unitate care îşi are sediul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava nu poate atrage competenţa Tribunalului Suceava, ca instanţă de la sediul reclamantului, chiar dacă raportul de muncă s-a derulat la sediul mandatarului.
În precizările scrise depuse la dosarul Tribunalului Bacău se indică persoana reclamantei ca fiind Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.
Pentru determinarea instanţei competente nu s-au avut în vedere precizările orale făcute în faţa Tribunalului Bacău la termenul de judecată din data de 21 martie 2018 de consilier juridic B. şi nici precizările scrise, având în vedere că nu s-a depus un înscris din care să rezulte că acesta este punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.
Având în vedere că acţiunea cu care instanţa a fost învestită a fost promovată de Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret, ai cărei sediu se află în circumscripţia Tribunalului Bacău, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 9 mai 2018.
Procesat de GGC - CL