Waiver of appeal in intellectual property remuneration dispute; costs reduced and appeal struck off.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a luat act de renunţarea la judecata apelului formulat de apelanta-pârâtă A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 287 din data de 1 martie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi.

Prin aceeaşi încheiere, a obligat apelanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 RON.

La data de 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi şi a dispus îndreptarea erorii materiale din încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017, în sensul că suma la care a fost obligată apelanta cu titlu de cheltuieli de judecată este de 300 RON, iar nu de 600 RON, cum din eroare s-a menţionat.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 7 decembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de către pârâta A. SRL împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Asupra recursului de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2016, reclamantul Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, în contradictoriu cu pârâta A. SRL, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 944,16 RON (cu TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora pentru perioada 1 iulie 2013 - 31 iulie 2016; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 483,10 RON care vor fi actualizate la zi; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa nr. 287 din data de 1 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2036, a constatat că primul capăt de cerere a rămas fără obiect, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în contradictoriu cu pârâta A. SRL, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 483,10 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi pentru comunicarea publică a fonogramelor şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta A. SRL.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 31 ianuarie 2018, a luat act de renunţarea la judecata apelului formulat de apelanta-pârâtă A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 287 din data de 1 martie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi şi a obligat apelanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta A. SRL a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a încheierii de şedinţă atacate în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, şi anume respingerea acestora, ori, în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor acordate.

După întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin cererea depusă la data de 6 martie 2018 recurenta-pârâtă A. SRL a solicitat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., să se ia act de renunţarea sa la judecata căii de atac.

Recurenta-pârâtă a arătat că înţelege să renunţe la judecata recursului promovat împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 11 octombrie 2017 în dosarul nr. x/2016, întrucât a achitat cheltuielile de judecată la care a fost obligată prin încheierea recurată şi cu privire la care formulase calea de atac.

Cererea de renunţare Ia judecată a fost comunicată intimatului-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi care la data de 16 martie 2018 a depus note scrise prin care a solicitat sa se ia act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de către partea adversă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON.

Notele scrise depuse de către intimatul-reclamant au fost comunicate recurentei-pârâte care, prin înscrisul depus la data de 10 aprilie 2018 (intitulat "întâmpinare la notele scrise formulate de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi), a solicitat respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în recurs, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului acestora.

Recurenta-pârâtă a arătat ca onorariul de avocat trebuie cenzurat întrucât a achitat anterior primului termen de judecată cheltuielile la care a fost obligată în faza apelului şi există o vădită disproporţionalitate între solicitarea intimatului-reclamant şi valoarea cauzei deduse judecăţii.

De asemenea, a apreciat ca sunt aplicabile prevederile art. 454 C. proc. civ. privind exonerarea de la plată a pârâtului care a recunoscut pretenţiile reclamantului, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, ca urmare a comunicării poziţiei exprimate de către recurenta-pârâtă, a depus la data de 25 aprilie 2018, concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de obligare a recurentei-pârâte la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în etapa recursului.

Cu titlul prealabil, a învederat că dispoziţiile C. proc. civ. nu permit recurentei-pârâte să formuleze întâmpinare în cauză, astfel încât un asemenea demers din partea acesteia este inadmisibil.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ. şi la împrejurarea că cererea de renunţare la judecată a fost formulată ulterior comunicării motivelor de recurs şi redactării întâmpinării pe care a depus-o, a apreciat că solicitarea sa de obligare a părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată,

A considerat că pentru soluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs este lipsită de relevanţă împrejurarea că recurenta-pârâtă a înţeles să achite cheltuielile de judecată din apel, în condiţiile în care această conduită a avut loc după declararea recursului şi formularea întâmpinării pentru redactarea căreia a fost nevoit să apeleze la serviciile unui avocat şi să achite onorariul acestuia.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată a arătat că suma de 400 RON, cu titlu de onorariul avocaţial în etapa recursului pentru redactarea întâmpinării, a notelor şi a concluziilor scrise pe care le-a depus la dosar, este una rezonabilă, concluzie susţinută şi de faptul că potrivit Hotărârii nr. 272 din data de 26 august 2017 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, onorariul minim stabilit pentru cererile contencioase cu valoare de până la 5.000 RON este de 450 RON, iar litigiile de proprietate intelectuală au o natură complexă.

A precizat că suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel a fost solicitată în considerarea faptului că sumele datorate de către recurenta-pârâtă pentru primele două capete de cerere fuseseră deja achitate, iar cuantumul acestora a fost mic.

În plus, a arătat că are un statut special şi intră în categoria organismelor de gestiune colectivă care sunt organizate şi funcţionează după reguli speciale şi orice cheltuială nerecuperată reprezintă un prejudiciu cauzat membrilor săi.

Concluziile scrise depuse de către intimatul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi au fost comunicate recurentei-pârâte A. SRL.

Prioritar, cu privire la înscrisul depus de către recurenta-pârâtă - intitulat "întâmpinare la notele scrise formulate de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi" - Înalta Curte constată că acesta nu reprezintă o întâmpinare în sensul dispoziţiilor art. 205 C. proc. civ., ci note scrise prin care recurenta-pârâtă şi-a exprimat poziţia faţă de solicitarea părţii adverse de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Comunicarea înscrisurilor depuse la dosar s-a realizat în vederea respectării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, părţile având astfel posibilitatea să ia cunoştinţă în mod reciproc de poziţiile exprimate şi să formuleze susţineri asupra aspectelor invocate în cauză.

Faţă de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de către recurenta-pârâtă A. SRL şi de poziţiile exprimate de către părţi prin înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă A. SRL a arătat că înţelege să renunţe la judecata recursului, depunând în acest sens o cerere semnată de avocat B., iar intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi prin notele scrise depuse a solicitat instanţei să ia act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de către partea adversă.

Înalta Curte arată că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.

Prin urmare, renunţarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziţie permis părţilor în procesul civil, inclusiv după înaintarea dosarului la instanţa competentă. În acest caz se aplică pentru identitate de raţiune în mod corespunzător prevederile art. 406 C. proc. civ.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de renunţare la judecata căii de atac este însoţită de împuternicirea avocaţială a doamnei avocat B. (din data de 5 martie 2018), din care rezultă că mandatul dat acesteia de către recurenta-pârâtă cuprinde şi întocmirea şi semnarea cererii de renunţare la judecata recursului ce formează obiectul prezentului dosar.

De asemenea, recurenta-pârâtă a depus dovada executării de bună voie a obligaţiei stabilite în sarcina sa prin încheierea recurată, şi anume dovada achitării cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de lei la care fusese obligată prin hotărârea pronunţată în apel (copia certificată pentru conformitate cu originalul a ordinului de plată nr. 1 din data de 26 februarie 2018).

Manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecata căii de atac este un act de dispoziţie, o desistare a părţii, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanţei de apel.

În litigiul de faţă, această manifestare de dispoziţie a recurentei-pârâte este neîndoielnică şi neechivocă, astfel că, Înalta Curte, în aplicarea principiului disponibilităţii şi faţă de prevederile art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea acesteia la judecata recursului promovat.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în faza procesuală a recursului, Înalta Curte reţine că intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 400 RON, reprezentând onorariu de avocat, depunând dovada acestor cheltuieli, şi anume ordinul de plată din data de 20 decembrie 2017 şi împuternicirea avocaţială a doamnei avocat C. (din data de 12 ianuarie 2018).

Recurenta-pârâtă s-a apărat împotriva acestei solicitări, pe de o parte, susţinând că operează exonerarea sa de la plată cheltuielilor de judecată, iar, pe de altă parte, apreciind că onorariul de avocat nu este proporţional cu valoarea obiectului cauzei deduse judecăţii şi cu activitatea desfăşurată de apărătorul părţii adverse.

În esenţă, intimatul-reclamant a considerat că solicitarea sa este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ., iar cuantumul onorariului de avocat este unul rezonabil faţă de complexitatea cauzei, de înscrisurile redactate de către apărătorul său şi de valoarea onorariilor minime stabilite prin Hotărârea nr. 272 din data de 26 august 2017 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Potrivit art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 482 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel, respectiv în primă instanţă, se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul ce reglementează această cale extraordinară de atac.

Art. 406 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dacă renunţarea s-a tăcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut, iar aceste dispoziţii legale nu sunt potrivnice celor care reglementează calea de atac a recursului.

Cu privire la apărările recurentei-pârâte în sensul că beneficiază de exonerarea prevăzută de art. 454 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi primite întrucât textul legal statuează cu privire la exonerarea pârâtului care recunoaşte în întregime pretenţiile reclamantului. Or, prezenta renunţare la judecată a intervenit în recurs, fiind făcută de către recurentă, calitate procesuală care corespunde celei de reclamant, în primă instanţă, iar nu celei de pârât.

Astfel, Înalta Curte constatând că în cauză recurenta-pârâtă a formulat cererea de renunţare la judecata recursului la data de 6 martie 2018, ulterior comunicării cererii de recurs (14 decembrie 2017), în aplicarea dispoziţiilor art. 406 alin. (3) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în faza recursului, şi anume onorariul de avocat a cărui achitare a fost dovedită prin ordinul de plată depus la dosar.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Înalta Curte consideră că sunt neîntemeiate aprecierile intimatului-reclamant referitoare la caracterul rezonabil al cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate (400 RON) şi care reprezintă onorariul avocatului ales.

Susţinerea potrivit căreia onorariul este justificat de complexitatea cauzei care se circumscrie materiei proprietăţii intelectuale nu poate fi primită, întrucât recursul vizează doar cheltuielile de judecată acordate în faza apelului (300 RON), aspect care nu presupune un grad ridicat de complexitate.

Pe de altă parte, pentru stabilirea de către instanţă a cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat nu prezintă relevanţă cele invocate cu privire Ia statutul special al intimatului-reclamant şi la producerea unui prejudiciu membrilor acestuia, având în vedere criteriile statuate prin dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, nu pot fi primite nici apărările formulate prin raportare ia cele stabilite prin Hotărârea nr. 272 din data de 26 august 2017 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, întrucât acestea privesc relaţia avocatului cu clientul său şi nu pot lega în niciun fel instanţa de judecată care stabileşte în urma propriei aprecieri care este cuantumul rezonabil al onorariului de avocat în raport de circumstanţele fiecărei cauze în parte.

Astfel, Înalta Curte apreciază că onorariul de avocat este vădit disproporţionat în raport de complexitatea redusă a problemei de drept supusă analizei instanţei prin cererea de recurs, valoarea redusă a cauzei, împrejurarea că soluţionarea prezentei căi de atac se finalizează ca urmare a unei cereri de renunţare la judecata recursului, iar activitatea apărătorului ales al intimatului-reclamant a constat în formularea întâmpinării şi a unor puncte de vedere cu privire la cererea de renunţare la judecata recursului şi la propria solicitare de acordare a cheltuielilor de judecată, fără a fi necesară prezenţa acestuia în faţa instanţei.

Prin urmare, ţinând seama de circumstanţele litigiului, de valoarea şi complexitatea reduse ale cauzei, precum şi de activitatea desfăşurată de avocatul intimatului-reclamant, va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea pârâtei A. SRL la judecata recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta A. SRL la plata către intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse în baza art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2018.

Procesat de GGC - CL