Territorial jurisdiction for compulsory enforcement against a foreign-domiciled debtor: application of the creditor’s domicile under Art. 651 C. proc. civ.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Cluj-Napoca la data de 5 aprilie 2018, sub nr. x/2018, petenta A., executor judecătoresc în cadrul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti "B. şi A.", a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului C., domiciliat în Germania, Halstenbek, Dockenhudener, Chaussee 110, prin oricare din modalităţile prevăzute de lege, simultan şi succesiv, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de novaţie prin schimbare de debitor, a actului adiţional din 14 noiembrie 2012 la convenţia de credit din 25 februarie 2008 şi a contractului de fidejusiune solidară din 14 noiembrie 2012, în vederea recuperării creanţei în cuantum de 58.176,68 euro (la cursul în RON stabilit de BNR la data plăţii), la care se adaugă dobânzi şi costuri, conform titlurilor de creanţă şi cheltuieli de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 666 şi pe art. 652 alin. (1) lit. b) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 4007/CC din data de 12 aprilie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a decimat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată pentru conformitate şi cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) din actul normativ menţionat şi dovada taxei de timbru.

Potrivii art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti "B. şi A." la data de 27 martie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea D. a solicitat executarea silită asupra întregului patrimoniu aparţinând debitoarei E. SRL, cu sediul în municipiul Sibiu, precum şi garanţilor F., cu domiciliul în satul Sibiel, jud. Sibiu şi C., cu domiciliul în Germania, în vederea valorificării creanţei certe, lichide şi exigibile în valoare de 58.176,68 euro, la care se adaugă dobânzi şi costuri, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de novaţie prin schimbare de debitor, actul adiţional din 14 noiembrie 2012 la convenţia de credit nr. 738/CI din 25 februarie 2008 şi contractul de fidejusiune solidară din data de 14 noiembrie 2012.

Instanţa a reţinut că în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a trei debitori, doi având sediul/domiciliul în municipiul Sibiu, respectiv în satul Sibiel, jud. Sibiu, iar cel de-al treilea în Germania.

În absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea în care se determină instanţa de executare în cazul pluralităţii de debitori cu domicilii/sedii diferite, judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă. prevederile art. 112 din acest act normativ potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia", întrucât reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

De asemenea, a reţinut că în cauză se aplică, prin analogie, şi art. 16 C. proc. civ., conform căruia "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente". Interpretând aceste norme, Judecătoria Cluj-Napoca a conchis că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Or, prin depunerea de către petentă a cererii de încuviinţare a executării silite la un executor din raza Curţii de Apel Alba Iulia şi a Judecătoriei Sibiu, a fost aleasă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul debitorului principal şi a unuia dintre garanţi.

Instanţa a reţinut şi împrejurarea că debitorul C. are calitatea de garant, debitoarea principală fiind E. SRL.

Faţă de aceste argumente, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 666 coroborate cu prevederile art. 651 din acelaşi act normativ, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 24 aprilie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Încheierea civilă nr. 1866 din 26 aprilie 2018, Judecătoria Sibiu, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

A apreciat că pentru stabilirea competenţei în cauza de faţă, trebuie să se ţină cont de faptul că actul de sesizare al instanţei este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite, iar nu de cererea de executare silită. Astfel, cadrul procesual a fost stabilit prin cererea de încuviinţare a executării silite, iar nu prin cererea de executare silită, care reprezintă doar condiţia prealabilă formulării unei cereri de încuviinţare. De altfel, chiar art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Or, cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată numai împotriva debitorului C., domiciliat în Germania, iar nu şi împotriva celorlalţi doi debitori menţionaţi în cererea de executare.

Judecătoria Sibiu a apreciat că, pentru a se stabili competenţa de soluţionare a prezentei cereri, se va ţine cont de domiciliul debitorului C., care se află în afara ţării, motiv pentru care se va aplica criteriul secundar prevăzut de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv sediul creditorului D., care se află în municipiul Cluj-Napoca.

În raport de aceste argumente, în temeiul art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 132 C. proc. civ.. Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca,

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Cluj-Napoca, în considerarea dispoziţiilor legale şi a următoarelor considerente:

Prin cererea înregistrată ia Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti "B. şi A." la data de 27 martie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea D. a solicitat executarea silită asupra întregului patrimoniu aparţinând debitoarei E. SRL, cu sediul în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, şi garanţilor F., domiciliată în satul Sibiel, jud. Sibiu, şi C., domiciliat în Germania, în vederea valorificării creanţei certe, lichide şi exigibile în cuantum de 58.176,68 euro, la care se adaugă dobânzi şi costuri, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de novaţie prin schimbare de debitor, de actul adiţional din 14 noiembrie 2012 la convenţia de credit din 25 februarie 2008 şi de contractul de fidejusiune solidară din data de 14 noiembrie 2012.

Urmare cererii mai sus menţionate, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 5 aprilie 2018, sub nr. x/2018, petenta A., executor judecătoresc în cadrul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti "B. şi A." a solicitat, în baza art. 666 alin. (1) şi art. 652 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., încuviinţarea executării silite a debitorului C., domiciliat în Germania, Halstenbek, Dockenhudener, Chaussee 110, prin oricare din modalităţile prevăzute de lege, simultan şi succesiv, în baza titlului executoriu mai sus menţionat.

Prin urmare, prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat încuviinţarea executării silite numai cu privire la debitorul C., iar nu şi a debitoarei E. SRL şi a garantei F., menţionaţi de creditoarea D. în cererea de executare silită înregistrată la organul de executare.

Astfel, cadrul procesual a fost stabilit de petenta prin cererea de încuviinţare a executării silite, asupra căreia instanţa urmează a se pronunţa în limitele învestirii sale, în aplicarea principiului disponibilităţii.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 1/2016, stipulează în sensul că, "în termen de maximum 3 zile de Ia înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, debitorul C., împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită, are domiciliul în Germania, Halstenbek, Dockenhudener, Chaussee 110.

Faţă de această împrejurare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. teza a II-a care atribuie competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, în situaţia în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, Înalta Curte constată că, potrivit menţiunilor din cererea de executare silită, la data sesizării organului de executare creditoarea D. avea sediul în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite a debitorului C.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare silită în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2018.

Procesat de GGC - CL