Pension recalculation dispute: untimely cassation against perished appeal exceeds statutory five-day limit

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2015, reclamantul A., împuternicit de B., urmaş al susţinătorului decedat C. prin procura judiciară autentificată sub nr. x/25.06.2014, în numele şi pentru B., urmaş al susţinătorului decedat, B. şi A., moştenitori, ca urmare a deciziei de recalculare a pensiei de urmaş nr. x/18.05.2015, comunicată tardiv la data de 25.05.2015, în temeiul art. 154 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei mai sus menţionate, respectarea Constituţiei în sensul respectării Legii nr. 263/2010 cu privire la eliberarea în termenul prevăzut de lege a deciziilor de pensionare şi a deciziilor de recalculare a pensiilor, respectarea următoarelor principii fundamentale ale Legii nr. 263/2010: principiul contributivităţii, al imprescriptibilităţii, unicităţii şi egalităţii; aplicarea metodologiei de calculare şi recalculare a pensiilor cu programul informatic omologat şi autorizat de CNPP în sensul respectării principiului contributivităţii; obligarea la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei de urmaş cu diferenţele băneşti cuvenite şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul art. 149 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 260/2010, în termenul prevăzut de lege a contestat decizia de recalculare a pensiei de urmaş, iar Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP nu a răspuns în termenul prevăzut de lege.

În drept, s-au invocat disp. art. 149 alin. (1) şi (3), art. 154 alin. (1) din Legea nr. 260/2013, raportate ia disp. Legilor nr. 19/2000, 164/2001 şi 263/2010.

Tribunalul Dâmboviţa, prin Sentinţa civilă nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A.

Prin Decizia civilă nr. 1730 din data de 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost admisă excepţia perimării apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2034 pronunţată la 16 decembrie 2015 de Tribunalul Dâmboviţa şi a fost constatată perimată cererea de apel.

Împotriva Deciziei civile nr. 1730 din data de 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant se referă la fondul cauzei, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate, conexarea cauzei de faţă la dosarul nr. x/2012 şi rejudecarea fondului, iar nu la soluţia de perimare pronunţată în cauză.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimatele-pârâte Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Intimatele-pârâte nu au depus întâmpinare.

La data de 15 februarie 2018 a fost întocmit raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recurentul are deschisă calea de atac, recursul este tardiv formulat, iar motivele de recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 7, la data de 19 februarie 2018, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 4 mai 2018, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate faţă de excepţia nulităţii, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Se observă că, recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apei Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost constatată ca perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi peremptoriu, prevăzut de art. 421 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din aceiaşi act normativ, când termenul se socoteşte pe zile, nu întră în calcul ziua de Ia care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesuală civilă reglementează şi situaţia în care, partea, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 186 potrivit cărora "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Coroborând dispoziţiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost constatată perimarea cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, reprezintă un termen procedural de 5 zile, care începe să curgă de la pronunţare.

Din verificarea lucrărilor dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, se constată ca decizia recurată a fost pronunţată la data de 27 septembrie 2017.

În aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei de perimare, s-a împlinit la data de 3 octombrie 2017.

Conform datei de pe plicul poştal, aflat la dosar recurs, reiese că recursul a fost exercitat şi motivat la data de 5 octombrie 2017.

Prin urmare, se reţine că recursul reclamantului A. împotriva hotărârii de perimare a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunţare, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 421 alin. (2) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost constatată ca perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2034 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1730 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2018.

Procesat de GGC - CL