Inadmissibility of cassation appeal against final order lifting preventive seizure based on Art. 956 CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Timişoara şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în principal, obligarea pârâtei de rang 1 la exprimarea printr-o ordonanţă anume emisă în acest scop, a unui acord expres având ca obiect radierea înscrierii cu nr. X/26.01.2012 prin care s-a notat în CF nr. x Timişoara, sub X, ordonanţa nr. X/P/2011 şi ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în jud. Timiş înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top. x. În subsidiar, reclamantul a solicitat instanţei, în calitate de instituţie care a menţinut măsura asigurătorie, să exprime un acord expres în sensul celor de mai sus sau să dispună radierea înscrierii şi ridicarea sechestrului asigurător.

Prin Sentinţa civilă nr. 36 din 16 ianuarie 2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timiş; a respins acţiunea civilă formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timiş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Structură Centrală; a respins acţiunea civilă formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Structură Centrală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin DGRFP Timişoara ca neîntemeiată; pe fond, a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi modificată de către reclamantul A., în sensul că a dispus radierea înscrierii nr. X/26.01.2012 prin care s-a notat în CF nr. X Timişoara, sub X, ordonanţa cu nr. X/2011 din data de 24.01.2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casaţie şi Justiţie - Departamentul Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - DGFP Timişoara.

Prin Decizia civilă nr. 173 din 26 octombrie 2017 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - DGFP Timişoara, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - DGFP Timişoara, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17 ianuarie 2018, fiind repartizat aleatoriu completului C4.

Învestit cu soluţionarea căii de atac, completul de filtru C4 a dispus comunicarea cererii de recurs.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data 6 martie 2018, prin care a invocat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea recursului ca rămas fără obiect, faţă de împrejurarea că prin încheierea nr. 21130 pronunţată în dosar nr. X/01.02.2018 s-a dispus radierea înscrierii cu nr. 11661/26.01.2012, prin care s-a notat în CF nr. X Timişoara, sub X, ordonanţa nr. X/2011.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la data de 29 martie 2018, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, iar în ce priveşte excepţia lipsei de obiect a recursului, susţine că are interes în soluţionarea recursului, în ce priveşte cheltuielile de judecată la care a fost obligat.

La data de 28 martie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La aceeaşi dată, completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, cu menţiunea de a formula punct de vedere asupra raportului, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au formulat punct de vedere asupra raportului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 3 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Pretenţia principală a prezentului litigiu vizează ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului reclamantului, cu consecinţa radierii înscrierii în cartea funciară, această din urmă cerere având caracter accesoriu solicitării privind ridicarea sechestrului asigurator.

Faţă de cadrul procesual dedus judecăţii, devin incidente dispoziţiile art. 956 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 168 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, după soluţionarea definitivă a procesului penal, cererile vizând măsurile asigurătorii se soluţionează potrivit legii civile. (aceeaşi prevedere este prevăzută în art. 250 alin. (8) din Noul C. proc. pen..)

Art. 956 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de ridicare a sechestrului asigurător se soluţionează prin încheiere supusă numai apelului, astfel că aceasta are caracter definitiv, faţă de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse recursului.

Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că Decizia civilă nr. 173 din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, recurată în prezenta cauză, pronunţată în soluţionarea apelului într-un litigiu având ca obiect ridicarea sechestrului asigurător, nu este supusă căii de atac a recursului.

În consecinţă, faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în reprezentarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 173 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.

Procesat de GGC - CL