Validity of simplified sanitary authorization for commercial activities under administrative delegation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 574/CA/2002 – P pronunțată la data de 11 noiembrie 2002 în dosarul nr. 3702/CA/2002, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții Cabinetul Individual Medical M.Z. Oradea și Z.M. împotriva Guvernului României și a dispus anularea Anexei 2.1 pct. I a H.G. nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcționării comercianților și suspendarea executării acesteia.

Totodată, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin H.G. nr. 573/2002, Anexa 2, se produce o îngrădire a exercitării profesiei de medic, specializarea igienă și este pusă în pericol sănătatea populației, prin aceea că pentru o serie de activități comerciale este introdusă procedura autorizării sanitare pe baza declarației pe proprie răspundere, anume pentru activitățile din Anexa 2.1 pct. I ori autorizarea sanitară prin procedura de evaluare pentru activitățile cuprinse în Anexa 2.1 pct. II.

Pentru a respinge excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamanților, invocată de pârât, instanța de fond a motivat că reclamantul este medic primar de specialitate igienă și, totodată, este titularul Cabinetului Individual Medical cu aceeași denumire, are calitate procesuală activă, atât în nume propriu, în calitate de medic igienist, cât și ca titular al cabinetului medical pe care îl conduce.

A mai motivat că în calitate de titular al unei unități medicale private are dreptul recunoscut de lege de a asigura sănătatea publică, iar în calitate de persoană fizică are un drept la ocrotirea sănătății garantat de art. 33 din Constituție.

Pe fond, curtea de apel a motivat că prin H.G. nr. 573/2002, Anexa 2.1 pct. I cuprinde lista activităților supuse autorizării sanitare pe baza declarației pe propria răspundere și unde a fost prevăzută această procedură simplificată pentru producția alimentelor pe bază de carne, prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor, fabricarea margarinei și produselor comestibile similare, fabricarea altor produse alimentare, comerț cu amănuntul al cărnii și a produselor din carne, a peștelui, crustaceelor și moluștelor, precum și activități de consum din cafenele și baruri, activități de asistență socială fără cazare, activități de salubritate și similare, alte activități recreative, ș.a.

A considerat instanța de fond că prin introducerea acestei proceduri simplificate în ceea ce privește obținerea autorizației sanitare pentru activitățile prevăzute în Anexa 2.1 pct. I din H.G. nr. 573/2002, se pune în pericol sănătatea publică.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Guvernul României care a susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a aplicării greșite a legii, reținând că H.G. nr. 573/2002, Anexa 2.1 pct. I, ar încălca drepturi legale ale reclamanților, limitând exercitarea profesiei de medic, specialitatea igienă și punând în pericol sănătatea populației.

Recursul este întemeiat.

H.G. nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcționării comercianților (M. Of. nr. 414/14.06.2002), a fost adoptată în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților, republicată.

Într-adevăr, prin O.U.G. nr. 76/2001 a fost instituită o procedură unică de înregistrare și de autorizare a funcționării comercianților, în scopul simplificării unor formalități administrative.

Prin art. 9 din această ordonanță de urgență, Guvernul a fost obligat ca la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcționează autoritățile publice menționate la art. 3 alin. (5), cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, să stabilească procedurile, documentele necesare și formularistica tip pentru autorizarea funcționării comercianților.

Este adevărat că intimații-reclamanți, ca medic primar de igienă și cabinet medical individual, desfășoară activități de asistență de sănătate publică, dar instanța de fond a reținut în mod greșit că prin actul administrativ atacat ar fi fost încălcate drepturile recunoscute de lege în favoarea intimaților-reclamanți, considerentele hotărârii pronunțate rămânând la nivelul unor afirmații nesusținute de argumente.

Astfel, actul administrativ atacat, H.G. nr. 573/2002, a fost adoptat de Guvern, în temeiul și în limitele stabilite printr-un act normativ cu putere de lege și a avut ca rezultat simplificarea unor formalități administrative, iar în dosar nu există nici o dovadă că această reglementare ar fi afectat în vreun fel drepturile invocate de intimații-reclamanți, exercitarea profesiei de medic în specialitatea igienă și la ocrotirea sănătății.

În concluzie, motivele de recurs sunt întemeiate, actul administrativ atacat fiind emis în baza și pentru organizarea executării legii, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 76/2001, urmând ca recursul să fie admis și, rejudecând cauza, acțiunea să fie respinsă pentru considerentele de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 574/CA/2002 – P din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2004.