Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2138/2018 AI generated

Territorial jurisdiction for labor conflicts: precedence of plaintiff's legal entity seat over representative's location under exclusive competence rules

Case Number Decizia nr. 2138/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Tribunal of Bacău, establishing that this court holds exclusive territorial competence for the dispute. The case involved a civil claim filed by a public water administration agency against a former employee to recover unpaid salary adjustments resulting from a recalculation of labor rights; two lower tribunals (Suceava and Bacău) both declined jurisdiction, leading to the referral to the High Court. The decisive legal basis relied on the Labor Code provision granting exclusive territorial jurisdiction to the court where the plaintiff has its seat or domicile, combined with the legal status of the plaintiff as a legal entity under the Public Waters Law; the Court held that the administrative subunit acting as the plaintiff's legal representative did not have standing to be considered the plaintiff, nor could it alter the exclusive jurisdictional rule based on where the employment relationship was performed or the representative's location.

Legislator headnote

AI generated

art. 61 din Legea nr. 107/1996, art. 56 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 194 C. proc. civ, art. 126 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for labor conflicts: precedence of plaintiff's legal entity seat over representative's location under exclusive competence rules: The case involved a civil claim filed by a public water administration agency against a former employee to recover unpaid salary adjustments resulting from a recalculation of labor rights; two lower tribunals (Suceava and Bacău) both declined jurisdiction, leading to the referral to the High Court. The decisive legal basis relied on the Labor Code provision granting exclusive territorial jurisdiction to the court where the plaintiff has its seat or domicile, combined with the legal status of the plaintiff as a legal entity under the Public Waters Law; the Court held that the administrative subunit acting as the plaintiff's legal representative did not have standing to be considered the plaintiff, nor could it alter the exclusive jurisdictional rule based on where the employment relationship was performed or the representative's location.

Keywords

AI generated
labor jurisdictional conflict determination of territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction public employment law legal status territorial waters

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

The provision cited in the dispositive section that grants the High Court the competence to resolve the negative conflict of jurisdiction by determining which court is competent to hear the case.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 27.09.2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta A.N. "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret - prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 813 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administraţia Naţionala Apele Romane/Administraţia Bazinală de Apă Siret - prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispoziţiilor Deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816/14.12.2015 şi a Notei ANAR nr. 24484/14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 266 si 269 alin. (1), (2) din Codul Muncii, precum şi art. 92 şi 194 C. proc. civ., art. 253. 256 din Codul Muncii, coroborat cu art. 1341. 1470 si 1635 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1404/2017 din 11 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret are sediul în municipiul Bacău, iar, în materia conflictelor de drepturi, cum este litigiul dedus judecăţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, competenţa teritorială în cauză fiind exclusivă şi neputând fi înlăturată de părţi.

Instanţa a reţinut şi aplicabilitatea art. 61 din Legea nr. 107/1996, conform căruia: (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică, constatând că Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind şi titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâta.

Ca urmare, instanţa a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 05.01.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 254/21.03.2018 Tribunalul Bacău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a constatat că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. În speţă, în opinia acestei instanţe, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, iar sediul acesteia se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava. Lipsa personalităţii juridice nu interesează în această fază procesuală, acest aspect urmând a fi analizat ulterior, şi în raport de art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând conflictul de competenţă cu a cărui soluţionare a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.N. "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în contradictoriu cu pârâta A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În acest punct, se poate constata că instanţele aflate în conflict nu sunt în divergenţă de opinie cu privire la normele de competenţă aplicabile în cauză, ci interpretările diferite se raportează la calitatea de reclamant pe care ar putea să o aibă diversele unităţi menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Conform art. 61 din Legea nr. 107/1996: (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică.

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea civilă a fost promovată de A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava. Dat fiind caracterul obligatoriu al indicării elementelor oricărei cereri de chemare în judecată, prevăzute de art. 194 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la numele sau denumirea părţilor şi numele reprezentantului, menţiunile din cuprinsul cererii deduse judecăţii relevă calitatea de reclamantă a A.N. Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret.

Mai mult, în speţă, din dosarul Tribunalului Suceava, se află împuternicirea acordată de către Administraţia Bazinală de Apă Siret, cu sediul în judeţul Bacău, în favoarea Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în judeţul Suceava, pentru a reprezenta instituţia în litigiile cu agenţi economici şi persoanele fizice aflate pe aria administrativă a SGA Suceava, fapt ce demonstrează că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava acţionează ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală de Apă Siret şi nu poate întruni concomitent calitatea de reclamant si aceea de mandatar.

Astfel, în determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial, este important sediul unităţii ce are calitatea de reclamantă, iar nu sediul unităţii fără personalitate juridică, care acţionează ca mandatar al reclamantei, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la aceasta din urmă. În plus, în această ipoteză, nu operează nici o eventuală alegere a instanţei de judecată de către reclamant, deoarece dispoziţiile art. 116 şi art. 126 C. proc. civ. sunt incidente numai în cazul unei necompetenţe relative sau de ordine privată, competenţa teritorială reglementată de art. 269 alin. (2) Codul muncii fiind una exclusivă, ce nu poate fi înlăturată de părţile litigante.

Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona litigiul dedus judecăţii este instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii reclamante.

Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29.05.2018.