Jurisdiction for pension calculation disputes: exclusive competence of tribunals under Law No. 19/2000
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's determination of lack of material jurisdiction and ordering that the case be tried by the Bucharest Tribunal, Civil Section VIII, rather than the Court of Appeal. The dispute concerned a pensioner's attempt to compel the social insurance house to recalculate their pension in compliance with a prior civil judgment and specific government emergency ordinance, with the appellant arguing the appellate court was competent. The court ruled that under Article 155(a) of Law No. 19/2000 and Article 2(c) of the Code of Civil Procedure, disputes regarding the calculation and payment of social insurance contributions and pension amounts fall exclusively within the competence of the tribunals, not the Court of Appeal, thereby affirming the declination of jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 din Legea nr. 29/1990, art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ, art. 155 lit. a) din Legea nr. 19/2000, art. 2 lit. c) C. proc. civ; Jurisdiction for pension calculation disputes: exclusive competence of tribunals under Law No. 19/2000: Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi calificată ca o contestație la titlu și nici ca o cerere de daune, întemeiată pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, în cauză nefiind competentă Curtea de Apel București în primă instanță, ci Tribunalul București, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea acesteia să respecte sentința civilă nr. 217 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă și să aplice la pensia stabilită la 1 iulie 1999, prevederile O.U.G. nr. 102/1999, cu toate indexările la zi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta i-a calculat greșit cuantumul pensiei, neținând cont de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 975 din 19 iunie 2003, a admis excepția de necompetență materială, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi calificată ca o contestație la titlu și nici ca o cerere de daune, întemeiată pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, în cauză nefiind competentă Curtea de Apel București în primă instanță, ci Tribunalul București, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs P.M. care a susținut în esență că pârâta a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 102/1999, la care a fost obligat de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3730 din 3 decembrie 2002.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 155 lit. a) din Legea nr. 19/2000, litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale sunt de competența tribunalelor.
În cauză, obiectul litigiului dedus judecății constituindu-l calculul pensiei și stabilirea cuantumului acesteia, așa cum a fost stabilit prin decizia nr. 197088 din 20 februarie 2003, emisă de pârâtă, dispozițiile aplicabile sunt cele ale art. 155 lit. a) din Legea nr. 19/2000 și cele ale art. 2 lit. c) C. proc. civ., iar nu cele ale art. 3 din același cod. În acest sens s-a pronunțat, de altfel și instanța de fond.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.M. și continuat prin moștenitori, împotriva sentinței civile nr. 975 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2004.