Auxiliary intervention limited to interest in original parties' positions; stamp duty obligation for recurrences
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of the majority of voluntary auxiliary interveners and annulled the appeals of a subset for failure to pay the stamp duty, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject all auxiliary intervention requests as inadmissible. The dispute involved a challenge to a procedural ruling where the appellate court had refused the interveners' request to join the proceedings in favor of an existing auxiliary intervener, rather than the original parties (plaintiff or defendant), in a civil litigation matter. The Court held that under Article 61(1) of the Code of Civil Procedure, auxiliary intervention must be formulated in the interest of an original party, not a third-party intervener, and ruled that the oral argument claiming support for the original party was invalid as the representative lacked a power of attorney to expand the scope of the written petition; additionally, the appeals of the first group were annulled under Articles 148 and 197 of the Code of Civil Procedure and Article 24 of O.U.G. No. 80/2013 due to the lack of proof of payment for the judicial stamp duty.
Legislator headnote
AI generatedart. 61 alin. (1) C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 49 alin. (3) C. proc. civ, art. 148 alin. (6) C. proc. civ, art. 197 C. proc. civ, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; Auxiliary intervention limited to interest in original parties' positions; stamp duty obligation for recurrences: Conform dispoziţiilor art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel, iar netimbrarea atrage anularea cererii de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin încheierea din 16 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ. şi KKK., în favoarea apelantului intervenient LLL., reţinând în motivarea acestei soluţii că cererile de intervenţie au fost formulate în favoarea unui intervenient, iar nu în favoarea părţilor originare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs intervenienţii, care au formulat următoarele susţineri:
Ţinând seama de dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, în faţa instanţei de judecată, reprezentantul convenţional al intervenientilor a arătat ca "cererile de intervenţie vin să sprijine MMM.", ceea ce înseamnă că a susţinut poziţia procesuală a părţii originare, respectiv UNPR.
Întrucât este o simplă apărare, cererea de intervenţie voluntară accesorie nu trebuie să cuprindă menţiunile unei cereri de chemare în judecată, ci este suficient să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, adresa sau reşedinţa părţilor, ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentanţilor, obiectul şi semnătura.
Intervenţia accesorie poate fi făcută în orice stadiu al procedurii, inclusiv în căile extraordinare de atac, deci cu atât mai mult direct în singura cale ordinară de atac, apelul.
Prezenţa unei persoane, intervenientul accesoriu, care prezintă argumente în favoarea reclamantului sau pârâtului, direct în apel, nu este de natură să perturbe bunul mers al procedurii judiciare, ci dimpotrivă contribuie la temeinicia hotărârii definitive care urmează să fie pronunţată, prin permisiunea prezentării cât mai multor argumente în favoarea unei din soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa.
Recurenţii susţin că cererea de intervenţie accesorie respectă cerinţele art. 33 C. proc. civ., în sensul că intervenientii au un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Persoanele care au participat, respectiv care trebuiau să participe la judecata în primă instanţă - reclamantul, pârâtul, intervenientul principal, indiferent că intervine voluntar sau este forţat să o facă, pot formula apel, în măsura în care sunt nemulţumite de hotărârea pronunţată, urmărind reformarea sau modificarea acesteia.
Din dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. se poate desprinde concluzia că intervenţia voluntară accesorie este cererea prin care un terţ care justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, pentru a apăra drepturile uneia dintre părţile iniţiale.
Doctrina juridică consideră în mod constant că intervenţia voluntară accesorie este admisibilă în orice materie, întrucât nici o dispoziţie procedurală nu o limitează în mod expres, astfel că recurenţii consideră că respingerea cererii de intervenţie accesorie este neîntemeiată.
Susţin recurenţii că au justificat un interes propriu şi chiar dacă în cadrul procesului în care au intervenit nu pretind un drept propriu, urmăresc obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţin.
Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
1. În ce priveşte recursul declarat de recursul declarat de intervenienţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.:
Conform dispoziţiilor art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel, iar netimbrarea atrage anularea cererii de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute expres de lege, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
În situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată, reclamantului i se va pune in vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., că are obligaţia de a timbra cererea, în cuantumul stabilit de instanţa de judecată, şi de a transmite acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În cauza de faţă, la termenul din 3 mai 2018, instanţa a constatat că recurenţii au obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON pentru fiecare dintre ei, în raport de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, sens în care a dispus amânarea cauzei la 17 mai 2018 şi citarea recurenţilor cu această menţiune, precum şi cu menţiunea că au dreptul de a formula cerere de ajutor public judiciar, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008.
Cu toate că această obligaţie a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor, Înalta Curte constată că o parte dintre ei, respectiv cei indicaţi la pct. 1 - A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. nu au înţeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, nu au formulat cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici cerere de ajutor public judiciar, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008.
Având în vedere că excepţia netimbrării reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la analiza pe fond a acesteia, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 197 C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.
2. Cu privire la recursurile declarate de intervenienţii R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ. şi KKK.:
Criticile formulate prin cererile de recurs vizează două aspecte.
Sub un prim aspect, recurenţii susţin că, în mod greşit, a reţinut instanţa de apel că nu au fost respectate dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în faţa instanţei de judecată reprezentantul convenţional al intervenientilor a arătat că cererile de intervenţie sunt formulate şi în favoarea intimatului MMM., ceea ce înseamnă că a susţinut poziţia procesuală a părţii originare, respectiv UNPR, pe lângă cea a apelantului intervenient LLL.
Art. 63 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător."
În cauza dedusă judecăţii, prin cererile de intervenţie cu care au învestit instanţa, intervenienţii au susţinut că acestea sunt formulate în interesul apelantului intervenient LLL.
Este adevărat că în susţinerile orale ale reprezentantului convenţional al intervenienţilor, în faţa instanţei de apel, acesta a menţionat că cererile sunt formulate şi în interesul intimatului MMM., numai că, aceste susţineri nu puteau fi avute în vedere de instanţă, atâta vreme cât apărătorul intervenienţilor nu deţinea mandat pentru completarea obiectului cererii iniţiale, în care se susţinea intervenţia în interesului apelantului intervenient LLL.
Aşa fiind, critica apare ca nefondată şi nu poate fi primită.
A doua critică formulată prin cererile de recurs se referă la justificarea interesului în formularea cererilor de intervenţie.
Relativ la acest aspect, Înalta Curte reţine faptul că singurul argument pentru care instanţa de apel a dispus respingerea cererilor de intervenţie a fost că acestea nu au fost formulate în interesul părţilor originare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivul de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, a dezvolta motivul de recurs, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.
În cuprinsul cererilor de recurs deduse judecăţii nu pot fi identificate critici la adresa încheierii recurate, întrucât recurenţii nu demonstrează în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.
Astfel, susţinerile recurenţilor referitoare la justificarea interesului în formularea cererilor de intervenţie nu au legătură cu motivarea instanţei din apel, care a dispus respingerea cererilor de intervenţie, întrucât acestea nu au fost formulate în interesul părţilor originare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel şi constatând că susţinerile recurenţilor privind justificarea interesului în formularea cererilor de intervenţie nu vizază argumentele instanţei de apel în pronunţarea încheierii recurate, acestea nu pot fi primite.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienţii R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ. şi KKK. împotriva încheierii din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pronunţată în dosar nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., împotriva încheierii din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pronunţată în dosar nr. x/2016.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienţii R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ. şi KKK. împotriva încheierii din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pronunţată în dosar nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.05.2018.