Pension correction index claim revived: unlawful ex officio suspension quashed, case remanded.

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea formulată la data de 15.12.2016, înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei să aplice indicele de corecţie prevăzut la art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu plata diferenţelor de drepturi de pensie pe 3 ani anterior introducerii acţiunii, precum şi dobânda legală aferentă la data plăţii efective.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1265/6.04.2017, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, şi a obligat pârâta să aplice indicele de corecţie prev. de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la punctajul mediu anual stabilit prin decizia nr. 157517/09.10.2013, în beneficiul reclamantei, precum şi la plata diferenţelor rezultate începând cu data de 15.12.2013 şi dobânda legală aferentă, la data plăţii efective.

3. Procedura derulată în apel:

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş a declarat apel.

Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, din oficiu, s-a constatat că se impune suspendarea judecăţii cauzei până la publicarea motivării deciziei nr. 71/2017, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie civilă al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

4. Cererea de recurs:

Împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2017, a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecinţa soluţionării cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 71/2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, la data de 16 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016 şi, în consecinţă, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii".

La data de 24.10.2017, când judecata cauzei sale a fost suspendată. decizia nr. 71/16 octombrie 2017, indiferent în ce sens ar fi fost motivarea acesteia, era obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., doar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea chestiunii de drept, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru Curtea de Apel Piteşti dezlegarea dată prin această decizie era obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În acest sens, recurenta a susţinut că instanţa de apel trebuia să soluţioneze apelul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Argeş la data de 24.10.2017, şi nu să suspende judecata cauzei, fără temei, până la publicarea motivării deciziei nr. 71/2017.

Întrucât, la data de 24.10.2017, decizia nr. 71/2017 era pronunţată, recurenta a susţinut că nu mai putea fi suspendată judecata, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

În acelaşi sens, recurenta a menţionat că persoane aflate în situaţii similare, având cauze în zilele următoare, respectiv 25 octombrie 2017, au primit o soluţie definitivă, prin respingerea apelului declarat, fără ca aceste cauze să fie suspendate.

6. Procedura derulată în recurs:

Recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a I civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 13 noiembrie 2017.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Argeş, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar. Aceasta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului, considerând că au fost respectate dispoziţiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 27 februarie 2018, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a prezentului recurs. În conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au formulat puncte de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 18 aprilie 2018, constatându-se îndeplinită procedura de comunicare a raportului întocmit în cauză, s-a stabilit termen la data de 25 aprilie 2018, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu, pronunţată la data de 25 aprilie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016, fixându-se termen la 23 mai 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând criticile formulate, prin prisma dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor succede:

În drept, Capitolul II, art. 519 - 521 al C. proc. civ. reglementează mecanismul a priori de unificare a jurisprudenţei constând în pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept şi modul de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei asemenea hotărâri.

Articolul 519 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează următoarele:

"Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Potrivit art. 520 alin. (2) C. proc. civ., prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Conform dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., "Cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării".

Astfel, prin noile dispoziţii procesual civile, se instituie un caz de suspendare judecătorească, facultativă, ceea ce înseamnă că instanţa poate aprecia, în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei deduse judecăţii, dacă se impune sau nu suspendarea cursului unui proces aflat în desfăşurare.

În ipoteza speţei deduse judecăţii, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă nu era instanţă de trimitere pentru declanşarea unui asemenea mecanism, ci instanţă care avea pe rol, la epoca faptelor, o cauză similară cu cea pentru care se solicitase o asemenea dezlegare.

În cauză, ceea ce se dispută şi se critică în mod expres prin motivele de recurs este modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să dispună suspendarea judecării unui litigiu, despre care recurenta afirmă că ar fi putut fi soluţionat la termenul din 24 octombrie 2017, când acesta a fost suspendat.

Având în vedere că instanţa de apel, în conţinutul încheierii de suspendare a judecării cauzei, pronunţată la data de 24 octombrie 2017, ce formează obiect al recursului, nu expune argumentele de fapt şi de drept pentru care a dispus o asemenea măsură, este dificil de realizat un control de legalitate de către instanţa de recurs, fiind incident un prim motiv de casare al încheierii recurate, motiv reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, obligaţiei de motivare a hotărârilor pe care le pronunţă, instituită atât de dispoziţiile interne - art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., cât şi de cele convenţionale - art. 6 par. al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, i se supun atât hotărârile, cât şi încheierile judecătoreşti, în sensul art. 424 alin. (5) C. proc. civ., obligaţie, respectiv garanţie procesuală care, în cauză, nu a fost respectată.

În acelaşi sens, trebuie reţinut că, prin Decizia nr. 71/2017, pronunţată la data de 16 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, şi, în consecinţă, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii".

Reţinând că, la data de 24 octombrie 2017, atunci când s-a pronunţat încheierea de suspendare a judecării cauzei, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia fusese deja soluţionată prin decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, judecata cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, nu mai putea fi suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., întrucât lipsea situaţia premisă ce ar fi putut determina suspendarea judecării - existenţa pe rolul instanţei supreme a unei asemenea sesizări, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii).

Astfel, nesocotind dispoziţiile legale care reglementează posibilitatea suspendării judecării unei cauze în ipoteza existenţei unei sesizări a instanţei supreme cu dezlegarea unei probleme de drept, Curtea de Apel Piteşti a determinat o vătămare procesuală reclamantei, prin prelungirea nejustificată a cursului procesului, după momentul pronunţării hotărârii prealabile, nerespectând principiul celerităţii, ca o garanţie a procesului echitabil reglementat de art. 6 par. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, vătămare care, în recurs, nu poate fi remediată decât prin casarea încheierii şi dispunerea continuării judecării apelului.

Văzând momentul până la care s-a dispus suspendarea judecării apelului - până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 71/16 oct. 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa de recurs consideră că este nevoie să se facă o distincţie clară între cauzele de suspendare a judecării unor litigii, reglementate, după caz, de art. 520 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., şi efectele hotărârii prealabile reglementate de art. 521 alin. (3) C. proc. civ., care statuează că dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, dispoziţiile art. 521 alin. (3), care reglementează efectele obligatorii ale hotărârilor prealabile şi momentul de la care dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe, sunt legate de modalitatea în care acestea devine opozabile instanţei de trimitere şi celorlalte instanţe şi ele nu pot întemeia suspendarea judecării unei cauze similare, după momentul în care instanţa supremă a dezlegat deja chestiunea de drept cu care a fost învestită, pronunţând hotărârea prealabilă.

Pentru argumentele expuse, constatând că instanţa de apel a pronunţat o încheiere cu nerespectarea dispoziţiilor procesuale privind motivarea încheierilor, precum şi a celor prevăzute de art. 520 alin. (4) C. proc. civ., fiind operante motivele de casare reglementate de art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016; va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi curte de apel.

Decizia este definitivă şi se va comunica părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23.05.2018.