Patent annulled for lacking inventive step over non-confidential project disclosure; appeal rejected and costs awarded.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 925A din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-au admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de apelanta-intervenientă S.C. B. S.A., societate în insolvenţă, prin administrator judiciar C. şi prin administrator judiciar D. împotriva sentinţei civile nr. 2229/11.12.2012 şi a încheierii de şedinţă din data de 25.10.2011, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi E., F., G. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi cu apelanţii-pârâţi H., I. şi J., dispunându-se după cum urmează:

A fost schimbată în tot sentinţa apelantă, în sensul că au fost admise acţiunea şi cererea de intervenţie accesorie, fiind anulat brevetul de invenţie x.

S-a înlăturat dispoziţia privind obligarea reclamantei şi a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată către pârât şi au fost obligaţi intimaţii-pârâţi H., I. şi J. să plătească reclamantei-apelante suma de 26.235 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 23.11.2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii H., I., J., E., F., G. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că obiectul brevetului x "Procedeu şi instalaţie pentru tratarea deşeurilor organice" nu este brevetabil, potrivit dispoziţiilor art. 7 - 10 şi art. 12 din Legea nr. 64/1991, să se dispună anularea brevetului sus menţionat, conform art. 54 din Legea nr. 64/1991 şi înregistrarea la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a hotărârii de anulare a brevetului de invenţie.

În esenţă, în motivare s-a arătat că invenţia nu este nouă şi nu implică activitatea inventivă - astfel cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege şi art. 45 din Regulamentul din 21.05.2008 de aplicare a Legii nr. nr. 64/1991, în sensul în care, la data de depozit, soluţia tehnică - instalaţia, cât şi procedeul erau cunoscute şi folosite.

SC B. S.A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, cerere admisă în principiu de tribunal prin încheierea de şedinţă de la termenul din 04.10.2011 cu motivarea că intervenienta justifică un interes ca parte în litigiul în care se solicită despăgubiri pentru exploatarea brevetului, iar cauzele de nulitate se circumscriu neîndeplinirii condiţiilor de brevetabilitate.

Prin sentinţa civilă nr. 2229/11.12.2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiate acţiunea şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul accesoriu S.C. B. S.A.

Prima instanţă a reţinut că cererea de brevet de invenţie cu nr. x a fost depusă la data de 11.07.2007 de S.C. B. S.A. în temeiul dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 64/1991 şi a avut ca obiect "Procedeu şi instalaţia pentru tratarea deşeurilor organice", inventatorii H., F., G., I., J. şi E. cesionând dreptul la eliberarea brevetului societăţii.

La data de 24 iunie 2009, prin adresa înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cu nr. x, S.C. B. S.A. a renunţat în tot la drepturile conferite de brevetul de invenţie, fiind de acord ca inventatorii să preia brevetul, modificarea de titular fiind publicată în BOPI nr. 9/2009.

La data de 30.07.2010 a fost înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cesiunea drepturilor inventatorilor F. şi G. către H., menţiune publicată în BOPI nr. 8 din 30.08.2010, titularii brevetului fiind H., I., J. şi E.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 64/1991 o invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, acest cuprinzând toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosirea sau prin orice alte mod până la data depozitului cererii de brevet.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 45 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, la determinarea noutăţii se va lua în considerare un singur document din stadiul tehnicii - cel mai apropriat, invenţia îndeplinind condiţia noutăţii dacă diferă prin cel puţin o caracteristică tehnică esenţială de soluţia tehnică din documentul selectat.

Brevetul contestat conţine două revendicări independente - procedeu pentru tratarea deşeurilor organice şi instalaţie de aplicare a procedeului.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (9) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, cunoştinţele care au devenit accesibile publicului, pe cale orală, prin folosire sau prin orice alt mod, sunt considerate ca făcând parte din stadiul tehnicii numai în măsura în care sunt confirmate printr-un document care să le conţină, şi care să poarte dată certă - care să dovedească momentul în care acestea au devenit accesibile publicului.

În acest context, instanţa de fond a apreciat că proiectul K. S.R.L. nu constituie un material distructiv de noutate din perspectiva legii şi nu constituie un document ce face parte din stadiul tehnicii, având în vedere caracterul confidenţial al acestuia, inaccesibil publicului, proiectul fiind de uz intern şi neavând caracter general. Proiectul nu conţine date tehnice concrete la procedeul şi instalaţia revendicate în brevet. În mod asemănător, punerea în funcţiune a instalaţiei la data de 15.03.2007, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de constatare din 5 iulie 2007, nu relevă faptul că soluţia tehnică protejată prin brevetul de invenţie contestat ar fi fost adusă la cunoştinţa publicului anterior depunerii cererii de brevet.

Înscrisurile depuse la dosar - contract colectiv de muncă, contract individual de muncă încheiate între societatea K. S.R.L. şi L. - proiectantul ce a întocmit documentaţiile depuse la DSVSA şi DSP Vâlcea pentru obţinerea avizelor necesare punerii în funcţiune a noii instalaţii, contractul de proiectare nr. 37/2006 semnat între S.C. B. S.A. şi S.C. K. S.R.L., fişa postului unui angajat, atestă caracterul nepublic confidenţial al documentaţiei pretins a fi distructive de noutate de către reclamantă.

Astfel, toate aceste înscrisuri conţin prevederi clare prin care persoanele implicate în proiect sunt obligate să păstreze confidenţialitatea asupra informaţiilor conţinute de proiect, atestând aşadar caracterul nepublic al informaţiilor conţinute.

În mod asemănător, din clauzele contractului colectiv de muncă semnat de salariaţii S.C. B. S.A., inclusiv de cei implicaţi în faza probelor tehnologice privind punerea în funcţiune a instalaţiei anterior depunerii cererii de brevet, ce se coroborează şi cu prevederile Regulamentului de Ordine Interioară din S.C. B. S.A., în vigoare în perioada de referinţă (anii 2006 - 2007) a rezultat că toţi salariaţii aveau obligaţia de a nu transmite informaţii din societate despre care au luat cunoştinţă în timpul serviciului, obligaţia de a păstra confidenţialitatea asupra informaţiilor, datelor şi documentelor despre care au luat cunoştinţă, de a păstra secretul asupra documentelor, datelor şi informaţiilor privind societatea care sunt destinate publicului.

Mai mult, anexa 14 din contract, enumeră în cadrul datelor şi documentele despre care salariatul a luat cunoştinţă la locul de muncă sau incidental, procedeele şi tehnologiile de fabricaţie, proiectele şi programele de lucrări şi afaceri, instalaţiile şi rezultate activităţii de cercetare, proiectare etc.

Având în vedere regimul special al proiectelor de cercetare derulate în cadrul societăţii B. S.A., astfel cum a reieşit din documentele menţionate mai sus, regim impus prin reglementări interne în cadrul societăţii şi instituit totodată, prin contractele încheiate între societate şi salariaţi - informaţiile din proiectul K. şi cele din S.C. B. S.A. nu îndeplinesc condiţiile documentelor distructive de noutate, astfel cum susţine reclamanta.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea material opozabil, reprezentat de instalaţia de făină furajeră al cărei proiectant a fost S.C. M. S.A., ce a funcţionat în cadrul S.C. B. S.A. anterior depunerii cererii de brevet, în urma analizei comparative efectuată, expertiza tehnică a concluzionat că cele două instalaţii sunt diferite, au arhitectura complet diferită, instalaţia brevetată având ca element de noutate - cuva cu fund dublu, deshidratorul, coşul legat de deshidrator, cuva de stocare a deşeurilor uscate şi tratate.

Expertiza a concluzionat că instalaţia brevetată constituie un produs industrial - având obiect determinat, forma şi caractere speciale, ce o deosebesc de instalaţiile anterioare. O invenţie de produs se deosebeşte de alta prin compoziţie, structură sau construcţie. Orice modificare în compoziţia sau structura unui produs este brevetabilă, atât timp cât produce un rezultat industrial diferit.

Analizând comparativ cele două instalaţii opozabile, expertiza a subliniat atât diferenţele structurale, de construcţie, cât şi rezultatul industrial diferit urmărit de inventatori la realizarea ei.

În ceea ce priveşte invenţia de mijloace - circumscrisă procedeului brevetat, analiza condiţiei noutăţii a fost efectuată prin aplicarea criteriilor prevăzute de lege şi regulamentului de aplicare.

Astfel, invenţiile de mijloace sau procedeele trebuie să fie noi, în forma sau structura lor, şi orice modificare de formă sau structură trebuie să antreneze o modificare de rezultat.

Analiza comparativă a celor două procedee a condus la concluzia că acestea sunt diferite, având în vedere atât rezultatul diferit urmărit: procedeu pentru fabricarea făinii furajere faţă de procedeu pentru tratarea deşeurilor organice, materia primă diferită folosită în cadrul celor două procedee, faze de lucru diferite, parametrii de lucru diferiţi.

În ceea ce priveşte activitatea inventivă, expertiza a determinat că invenţia brevetată îndeplineşte această condiţie raportat la procedeul şi instalaţia utilizate de intervenientă anterior datei depozitului reglementar al invenţiei.

Concluzia expertizei este pertinentă, analiza condiţiei activităţii inventive fiind efectuată în mod corect, conform criteriilor prevăzute de Legea nr. 64/1991 şi a Regulamentul de aplicare a legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1991, o invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.

Conform art. 47 din Regulamentul de aplicare, pentru aprecierea activităţii inventive se pot combina în sistem mozaic mai multe documente, fie părţi din documente, fie părţi diferite de aceleaşi documente din stadiul tehnicii şi compararea lor cu invenţia revendicată cu condiţia ca această combinaţie să fie evidentă pentru un specialist din domeniu.

Procedând la o astfel de analiză comparativă a invenţiei brevetate cu materialul opozabil pretins de reclamantă, expertiza de specialitate efectuată a concluzionat că atât instalaţia, cât şi procedeul din instalaţie nu rezultă în mod evident, acestea fiind în mod esenţial diferite de instalaţiile existente până la data depunerii cererii de brevet.

Prin sentinţa civilă nr. 1513/01.08.2013, aceeaşi instanţă a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 2229/2012 cu menţiunea obligării reclamantei şi intervenientei la 3000 RON onorariu expert şi a îndreptat eroarea materială conţinută în dispozitiv în sensul că pârâtul E. nu este beneficiar al cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 2229/11.12.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat apeluri principale reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intervenienta S.C. B. S.A. şi apel provocat pârâţii H., I. şi J., care au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 543 din 11 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 930 din 19 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intervenienta S.C. B. S.A., prin administrator special, împotriva deciziei de apel. S-a casat, în parte, decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă şi intervenientă. S-au menţinut dispoziţiile privind soluţionarea apelului declarat de pârâţi şi a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii H., I., J. împotriva aceleaşi decizii.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut, în ceea ce priveşte recursul reclamantei, că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 coroborate cu art. 38 alin. (6) din Regulament.

O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, ce include toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori în orice mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie, în noţiunea de public intrând persoanele, nu neapărat de specialitate, neconstrânse la confidenţialitate, care să fi avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de informaţie şi care ar fi putut divulga respectivele informaţii.

Instanţa de apel a interpretat greşit sintagma "persoane neconstrânse la confidenţialitate", apreciind că toţi salariaţii S.C. B. S.A. erau ţinuţi de obligaţia de confidenţialitate cuprinsă în contractul colectiv de muncă şi regulamentul de ordine interioară, iar salariaţii proiectantului, de clauzele din propriul lor contract de muncă, instalaţia fiind inaccesibilă terţelor persoane care, de altfel, nu ar înţelege procesul tehnologic prin simpla sa vizualizare.

O astfel de interpretare extinde, într-o modalitate neavută în vedere de textul de lege menţionat, sfera persoanelor constrânse, în această situaţie, de o astfel de obligaţie. După cum corect a observat reclamanta, în cauză nu există identitate între proiectant, titularul de brevet şi persoanele recunoscute ca inventatori în brevet. Astfel, dacă inventatorii au remis proiectantului soluţiile tehnice novatoare pe baza cărora acesta a întocmit proiectul, în lipsa unei clauze de confidenţialitate în contractul de proiectare, atunci acesta este publicul.

Dacă proiectul conţinea respectivele elemente de noutate, atunci, faţă de proiect, salariaţii S.C. B. S.A. nu aveau o obligaţie expresă de confidenţialitate, iar dacă elementele noi au fost imaginate de inventatori după punerea în funcţiune a instalaţiei conform proiectului, atunci acest proiect este un document primar, iar instalaţia reprezenta un stadiu al tehnicii de la care trebuie să se pornească în analiza condiţiilor de brevetabilitate, respectiv noutatea şi activitatea inventivă.

Deşi reclamanta a afirmat că instalaţia brevetată a funcţionat şi a fost cunoscută publicului, fără modificări esenţiale, încă de la proiectarea abatorului, din anii 1980, proiectul S.C. K. S.R.L. fiind întocmit în vederea schimbării amplasamentului acestei instalaţii, acest aspect nu a fost analizat din perspectiva considerării proiectului sau a instalaţiei propriu-zise, ca stadiu al tehnicii, instanţa de apel limitându-se la verificarea accesibilităţii la instalaţie a unor terţe persoane în perioada cuprinsă între momentul predării proiectului şi data depozitului cererii de brevet. Or, dacă proiectul propunea aceeaşi soluţie tehnică ca cea a instalaţiei anterioare, fiind cunoscută publicului, atunci el poate constitui stadiu al tehnicii.

Pe de altă parte, instanţa a plecat de la prezumţia simplă a caracterului nepublic al informaţiei, rezumându-se la a constata situaţia scriptică potrivit căreia salariaţii erau ţinuţi de clauza de confidenţialitate specifică raportului de muncă pe care îl derulau cu S.C. B. S.A., iar proiectantul de o eventuală răspundere contractuală izvorâtă din contractul comercial. Or, după cum s-a arătat, simpla existenţă a unei clauze de confidenţialitate în contractul de muncă nu conferă unei informaţii tehnologice un caracter nepublic, în condiţiile în care aceasta nu a fost clasificată, din punct de vedere informativ, drept secret de serviciu, iar în contractul comercial nu există o clauză care să asigure confidenţialitatea proiectului.

Prin urmare, constrângerea de confidenţialitate la care se referă norma din Regulament vizează explicit informaţia respectivă şi nu poate fi asimilată cu o obligaţie de diligenţă, asumată cu titlu general, la momentul încheierii unui raport juridic de muncă.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte a considerat că instanţa de apel, limitându-se la interpretarea unei clauze din contractul de muncă, nu a verificat, sub toate aspectele, accesibilitatea publicului la informaţia cu caracter de noutate conţinută în brevetul contestat, în raport de momentul la care se putea constata existenţa elementului de noutate, astfel că se impune a relua analiza probatoriului administrat cu privire la această condiţie de brevetabilitate.

După lămurirea acestui aspect, dacă se va constata că proiectul şi expunerea instalaţiei aparţin stadiului tehnicii, vor putea fi avute în vedere şi celelalte critici referitoare la ponderea elementelor de noutate în brevet faţă de proiect şi îndeplinirea condiţiei activităţii inventive a elementelor noi, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.

În consecinţă, cum decizia recurată nu a stabilit toate elementele situaţiei de fapt pentru a putea califica existenţa proiectului şi a instalaţiei ca fapte distructive de noutate, aspecte criticate atât în recursul reclamantei cât şi în cel al intervenientei, în baza art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte a admis ambele recursuri, a casat, în parte, decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă şi intervenientă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâţii persoane fizice, aceştia au invocat generic dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a încadra motivele de recurs în textele de lege menţionate, iar cum în recurs se invocă aspecte referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii, ele au fost analizate prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi au criticat în primul rând faptul că, în mod greşit, a fost admisă în principiu, la judecata în primă instanţă, cererea de intervenţie a S.C. B. S.A., care nu justifică un interes în cauză, fiind cedent al dreptului de proprietate industrială, obligat prin contractul de cesiune să garanteze pentru evicţiune pe cesionari.

Instanţa de apel a răspuns acestui argument în sensul că intervenienta a justificat un folos practic, fiind ţinută de obligaţia de garanţie pentru evicţiune izvorâtă din contractul de vânzare a instalaţiei către reclamantă, aceasta având calitatea de parte în litigiile în care actualii pârâţi solicită despăgubiri pentru încălcarea drepturilor asupra brevetului. Instanţa a apreciat, totodată, că răspunderea pentru încălcarea unei obligaţii contractuale din contractul de cesiune încheiat cu pârâţii excede actualului cadru procesual.

Având în vedere că recurenţii nu au combătut cele dezlegate în decizia recurată, în care instanţa de apel a analizat condiţia existenţei unui interes actual şi legitim, mulţumindu-se să reia susţinerile din apel, Înalta Curte nu a putut califica respectiva aserţiune ca o critică de nelegalitate a deciziei, de natură a permite efectuarea unui control judiciar asupra raţionamentului dezvoltat în apel.

Pârâţii au mai susţinut că instanţa de apel nu a analizat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a interesului legitim în ceea ce priveşte pe reclamanta S.C. A. S.R.L., considerându-le inadmisibil a fi invocate direct în faţa instanţei de apel, câtă vreme nu au declarat apel.

Pârâţii au criticat această constatare, susţinând că nu puteau declara apel principal, întrucât nu aveau interes să promoveze o astfel de cale de atac din moment ce "câştigaseră" la fond, iar excepţiile invocate, absolute, de fond şi având un caracter peremptoriu, puteau fi ridicate direct în apel.

Înalta Curte nu a reţinut nici această critică, în condiţiile în care, astfel cum a apreciat şi instanţa de apel, excepţiile respective au fost invocate la judecata în primă instanţă şi au fost soluţionate printr-o încheiere interlocutorie susceptibilă a fi atacată odată cu fondul. O reluare a judecăţii asupra acestor aspecte presupune existenţa unui cadru procesual care să deschidă calea unei verificări a soluţiei de către instanţa superioară, aceasta fiind cea a unui apel formulat în contradictoriu cu reclamanta, apelul provocat declarat de pârâţi împotriva intervenientei nepermiţând o astfel de judecată.

Chiar dacă excepţiile sunt de ordine publică, odată ce au făcut obiectul unei judecăţi de primă instanţă, ele nu mai pot fi reiterate decât într-o cale de atac care să aibă ca obiect soluţia pronunţată cu privire la respectivele excepţii.

Prin urmare, corect a apreciat instanţa de apel că nu este învestită cu judecata asupra excepţiilor, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea deciziei cu privire la această dezlegare.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii H., I. şi J.

Rejuducând cauza, instanţa de apel a reţinut că, faţă de soluţia dată de instanţa supremă cererii de recurs formulată de pârâţi, în sensul menţinerii deciziei instanţei de apel cu privire la apelul declarat de aceştia, în privinţa acestei căi de atac soluţia a devenit irevocabilă, astfel că cererea acestora de apel nu a mai făcut obiectul rejudecării.

Înlăturând susţinerile reclamantei din cuprinsul cererii de recurs referitoare la nulitatea brevetului pentru depăşirea limitelor dezvăluirii invenţiei (ce nu a fost invocată în faţa primei instanţe), instanţa de recurs a stabilit limitele rejudecării la examinarea motivelor de nulitate constând în lipsa noutăţii şi a activităţii inventive, cum s-a arătat în cele ce preced.

Totodată, analiza instanţei de apel cu privire la probatoriul administrat sub acest aspect trebuie să plece de la statuările Înaltei Curţi referitoare la calitatea de înscris distructiv de noutate a proiectului întocmit de S.C. K. şi la obligaţia de confidenţialitate de care erau ţinuţi cei care au avut cunoştinţă despre conţinutul proiectului amintit.

Astfel, s-a constatat de către instanţa de recurs că, "faţă de proiect, salariaţii S.C. B. S.A. nu aveau o obligaţie expresă de confidenţialitate", precum şi că "simpla existenţă a unei clauze de confidenţialitate în contractul de muncă nu conferă unei informaţii tehnologice un caracter nepublic, în condiţiile în care aceasta nu a fost clasificată, din punct de vedere informativ, drept secret de serviciu iar în contractul comercial nu există o clauză care să asigure confidenţialitatea proiectului. Prin urmare, constrângerea de confidenţialitate la care se referă norma din Regulament vizează explicit informaţia respectivă şi nu poate fi asimilată cu o obligaţie de diligenţă, asumată cu titlu general, la momentul încheierii unui raport juridic de muncă."

În acest context, instanţa de recurs a statuat că, dacă elementele de noutate cuprinse în brevet erau incluse în proiectul redactat de S.C. K., iar soluţia tehnică a fost remisă proiectantului de inventatori, atunci proiectantul reprezintă publicul în privinţa respectivelor soluţii tehnice, în lipsa unei clauze de confidenţialitate în contractul de proiectare.

Contrar, dacă aceste elemente nu se regăsesc în proiect, atunci documentul reprezintă stadiul tehnicii şi se impune verificarea îndeplinirii cerinţei activităţii inventive.

Faţă de aceste aspecte, Curtea a constatat că, pentru verificarea îndeplinirii cerinţei noutăţii, se impune examinarea aspectelor de fapt referitoare la cuprinderea în proiectul menţionat a soluţiei tehnice ce face obiectul protecţiei prin revendicările brevetului a cărui anulare se cere.

Revendicarea 1 din brevetul x se referă la procedeul de tratare a deşeurilor organice de abatorizare a păsărilor, ce constă în colectarea deşeurilor organice rezultate din fluxul de abatorizare, amestecare cu apă, preluarea amestecului cu o pompă cu tocător cu un debit de 6-15 mc/h, supunerea sa unei deshidratări prin separarea apei, apoi unei deshidratări şi sterilizări cu abur la presiunea de 2-8 bari şi temperatura de 120-180 grade C, după care apele filtrate sunt dirijate în altă zonă de colectare din care sunt aspirate şi redirijate în fluxul de abatorizare, iar deşeurile uscate, sterilizate, biodegradabile, cu o umiditate de 10-14%, sunt stocate, urmând a fi prelucrate.

În raportul de expertiză întocmit cu ocazia primei judecăţi în apel de expertul judiciar N. s-a arătat că în memoriul tehnic ce însoţeşte proiectul S.C. K. S.R.L., fazele principale ale procesului tehnologic al instalaţiei de deshidratat pene şi viscere sunt similare cu cele descrise în prima revendicare a brevetului, însă sunt diferiţi anumiţi parametri de lucru, şi anume: debitul pompei tocător (120 mc/h, faţă de 6-15 mc/h în brevet), presiunea aburului la sterilizare (de 4-6 bari în proiect, faţă de 2-8 bari în brevet) precum şi temperatura la sterilizare (de 132 C în proiect faţă de 120-180 C în brevet).

În aceste condiţii, expertul a arătat că prima parte din procedeul brevetat nu îndeplineşte condiţia noutăţii, deoarece conţinutul său este reprodus în proiect, iar ultima parte, ce constă în dirijarea apelor filtrate într-o altă zonă de colectare din care sunt aspirate şi recirculate către fluxul de abatorizare, apele în surplus fiind dirijate către o staţie de preepurare, iar deşeurile uscate, sterilizate, biodegradabile, cu o umiditate de 10-14%, sunt stocate, urmând a fi prelucrate, îndeplineşte condiţia noutăţii.

În privinţa revendicării nr. 2 a brevetului, ce cuprinde instalaţia necesară realizării procedeului descris în revendicarea nr. 1, expertul a reţinut că o parte dintre elementele instalaţiei sunt similare cu cele descrise în revendicare, aceasta din urmă cuprinzând şi elemente suplimentare, respectiv rezervorul (6) pentru colectarea apelor filtrate din separatorul orizontal şi din cuva cu fund dublu şi o pompă (7) pentru aspirarea şi recircularea apelor filtrate care sunt conduse pe canalele colectoare de pe fluxul de abatorizare, pentru preluarea continuă a deşeurilor rezultate în proces.

De asemenea, în privinţa deshidratorului, s-a arătat că cel inclus în revendicarea 2 a brevetului este prevăzut cu amestecător şi o manta cu abur, în timp ce în proiect este menţionat un distructor cu manta dublă şi un sistem de agitare în interior (melc), acestea îndeplinind aceeaşi funcţie, de deshidratare, alături de funcţia principală, de măcinare, sterilizare şi uscarea materialului.

Pentru aceste trei elemente ale instalaţiei, expertul a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia noutăţii.

Pentru a evalua conţinutul acestor constatări, curtea a reţinut în primul rând că, raportat la dezlegările obligatorii ale instanţei de recurs, proiectul S.C. K. ar putea fi distructiv de noutate dacă el ar cuprinde soluţia tehnică revendicată, deoarece salariaţii B. nu aveau o obligaţie de confidenţialitate expresă faţă de acest document.

Or, expertul a constatat şi curtea, realizând propria examinare comparativă a revendicărilor şi a conţinutului proiectului, a apreciat această constatare drept corectă, că cele două procedee sunt similare, cu excepţia părţii din revendicarea nr. 1 care se referă la dirijarea apelor filtrate către fluxul de abatorizare şi a apelor în surplus către staţia de preepurare, precum şi la stocarea deşeurilor sterilizate pentru prelucrare.

Pentru aceste două etape ale procedeului există, deci, noutate. Cu toate că expertul a observat în mod corect că obiectul brevetului nu îl constituie colectarea şi tratarea apelor rezultate în urma tratării deşeurilor organice, acesta este o parte a procedeului cuprins în revendicare şi se cuvine a fi tratat ca atare.

De asemenea, în privinţa rezervorului (6) şi a pompei (7) şi a deshidratorului, ce nu sunt cuprinse în proiect, este întrunită cerinţa noutăţii.

Dimpotrivă, pentru restul elementelor celor două revendicări din brevet lipseşte noutatea pentru că ele sunt menţionate în proiectul S.C. K., iar instanţa de recurs a constatat că, dacă inventatorii au remis proiectantului soluţia tehnică brevetată ulterior, atunci proiectantul reprezintă publicul în privinţa acestei soluţii, astfel că se poate reţine că aceste cunoştinţe au devenit accesibile publicului.

Totodată, salariaţii B., deşi erau ţinuţi de obligaţia de confidenţialitate la care se referă pârâţii în apărările lor, nu aveau această obligaţie faţă de proiectul unui terţ, cum este S.C. K., aspect reţinut, de asemenea, de instanţa de recurs, documentul (proiectul) având caracter distructiv de noutate şi în acest mod, deoarece a ajuns la cunoştinţa unor persoane care puteau divulga conţinutul său.

Consecutiv acestor aprecieri, se impune verificarea valabilităţii brevetului şi prin prisma cerinţei activităţii inventive, a cărei lipsă a fost invocată prin acţiunea introductivă.

Astfel cum a subliniat şi expertul din apel, nu există activitate inventivă în privinţa elementelor din brevet pentru care există noutate, deoarece soluţia conţinută în revendicările brevetului nu diferă faţă de caracteristicile esenţiale ale proiectului decât prin utilizarea, pentru deshidratarea deşeurilor, a unui mijloc echivalent deja cunoscut, respectiv deshidratorul.

Totodată, în privinţa diferenţelor dintre parametrii utilizaţi în brevet, respectiv din proiect, Curtea a observat, ca şi expertul, că limitele de temperatură stabilite prin brevet pentru aplicarea tratamentului termic de sterilizare sunt foarte largi (120-180 grade C), iar proiectul menţionează o temperatură încadrată în aceste limite - 132 grade C. Or, în lipsa unor precizări cu privire la beneficiile oricărei alte temperaturi din intervalul cuprins în brevet (alta decât 132 grade C), indicarea limitelor amintite nu prezintă activitate inventivă, deoarece dacă sterilizarea are loc la 132 grade, atunci cu siguranţă se va realiza şi la temperaturi superioare, până la 180 grade C. De asemenea, având în vedere principiile generale ale chimiei organice, cunoscute persoanei de specialitate în domeniu, este suficient de clar că acelaşi efect de sterilizare se obţine şi la 120 grade C.

Similar, şi presiunea aburului utilizată conform proiectului (4-6 bari) este inclusă în intervalul menţionat în brevet (2-8 bari), nefiind relevat un rezultat diferit pentru valorile de presiune ce depăşesc limita maximă şi cea minimă din proiect, pentru a se putea reţine că această soluţie nu era evidentă pentru o persoană de specialitate în domeniu.

Singurul parametru care este diferit în mod considerabil este debitul tocătorului, însă acest aspect nu poate conferi activitate inventivă alegerii unui asemenea debit, deoarece aceasta este o chestiune care ţine de dimensiunea concretă a activităţii de tratare a deşeurilor, ce poate varia în funcţie de nevoile celui care utilizează procedeul, nimic din revendicare sau din descrierea brevetului nejustificând alegerea debitului ca soluţie tehnică, ca problemă rezolvată de brevet.

În plus faţă de aceste argumente, curtea reţine şi invocarea de către expert a dispoziţiilor art. 47 alin. (10) lit. h) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin H.G. nr. 547/2008, potrivit cărora "se consideră că o invenţie nu implică activitate inventivă dacă invenţia constă în alegerea unor dimensiuni, intervale de temperatură sau parametri dintr-un domeniu limitat, care ar fi putut fi obţinuţi prin încercări succesive sau prin folosirea metodelor cunoscute de proiectare", astfel că rezultă că aceşti parametri nu pot reprezenta ei înşişi obiectul invenţiei.

Sunt nefondate apărările formulate de pârâţi, reluate în cadrul notelor scrise depuse la dosar cu ocazia rejudecării.

Astfel, pârâţii trag concluzia necesităţii publicării proiectului S.C. K. din art. 38 alin. (9) al Regulamentului de aplicare a legii, însă, aşa cum a subliniat şi Înalta Curte, faptul că invenţia a devenit accesibilă publicului nu presupune publicarea sa (într-o revistă destinată publicului, cum susţin pârâţii), ci norma se referă la consemnarea într-un document a punerii informaţiei la dispoziţia publicului.

Or, în speţă, predarea de către proiectant a lucrării (consemnate într-un document scris, proiectul în discuţie) către beneficiar îndeplineşte cerinţa publicităţii, cum s-a reţinut în decizia instanţei de recurs, cât timp angajaţii B. nu aveau vreo obligaţie de confidenţialitate faţă de acest document.

De asemenea, s-a arătat deja că, dacă inventatorii au pus la dispoziţia proiectantului invenţia pentru întocmirea proiectului, acesta din urmă are calitatea de public în sensul legii.

Apărările legate de confidenţialitatea proiectului nu mai fac obiectul analizei ca urmare a dezlegărilor obligatorii cuprinse în decizia instanţei de recurs.

Faptul că, la momentul acordării brevetului, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a luat în considerare ca cel mai apropiat document din stadiul tehnicii un alt înscris nu împiedică instanţa ca, la examinarea valabilităţii brevetului în cadrul procesului de faţă, să aibă în vedere un alt document, deoarece titularul acţiunii în anulare care invocă lipsa noutăţii este ţinut a furniza un înscris distructiv de noutate, ce poate fi altul decât cel indicat de titularul cererii de brevet.

Regula invocată de pârâţi, ce interzice folosirea a două documente ca cele mai apropriate din stadiul tehnicii priveşte aceeaşi examinare; or, analiza instanţei învestită cu cererea de anulare este distinctă de cea realizată de examinator la momentul acordării brevetului.

În considerarea argumentelor expuse şi având în vedere cele statuate de instanţa de recurs prin hotărâre irevocabilă, Curtea a constatat că brevetul x este afectat de nulitate pentru lipsa noutăţii şi a activităţii inventive, cu precizările mai sus arătate şi a admis apelul, a schimbat sentinţa în tot, în sensul admiterii acţiunii şi cererii de intervenţie accesorie. A anulat brevetul de invenţie x şi a înlăturat obligarea reclamantei şi a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată către pârât.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., au fost obligaţi intimaţii-pârâţi H., I. şi J. să plătească reclamantei-apelante suma de 26.235 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii H. şi J., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

1. S-au încălcat dispoziţiile legale în ceea ce priveşte obligaţia de confidenţialitate faţă de informaţiile cuprinse de proiect.

A avut loc o nelegală analiză a contractelor, a obligaţiilor asumate de angajaţi cu privire la informaţiile tehnologice şi s-a omis obligaţia legală de confidenţialitate ce incumbă ex re din lege pentru toţi proiectanţii şi arhitecţii.

În contractul de proiectare nr. 37/2006 dintre S.C. B. S.A. şi S.C. K., depus la dosar, este cuprinsă o clauză care asigură confidenţialitatea proiectului. Astfel, în art. 5-referitor la obligaţiile părţilor, în alin. (2) se arată că "Beneficiarul se obligă să pună la dispoziţia proiectantului toate informaţiile şi documentele pe care proiectantul le solicită şi le consideră necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin", în vreme ce în alin. (1) că "Proiectantul se obligă să execute în întregime lucrările solicitate de beneficiar la nivelul de calitate corespunzător cerinţelor, cu respectarea reglementarilor legale şi tehnice în vigoare. Deci, prin contract, proiectantul a garantat că va respecta loialitatea şi confidenţialitatea faţă de proiect şi faţă de toate datele şi informaţiile primite de la beneficiar.

Sunt reglementate şi prin lege obligaţii de confidenţialitate pentru datele şi informaţiile primite de proiectanţi de la clienţii lor.

Legea 544/2001 a informaţiilor de interes public, la art. 2 lit. a) include şi societăţile comerciale cu capital majoritar al statului (cum este S.C. B. S.A.) la respectarea prevederilor acestei legi, iar la art. 12 alin. (1) lit. c) stabileşte că nu sunt de interes public "informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industrială, precum şi principiului concurentei loiale, potrivit legii".

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, la art. 1 alin. (1) şi (2) dispune "respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului general al bunei - credinţe, în interesul celor implicaţi", prevederi care se aplică potrivit alin. (3) atât persoanelor fizice, cât şi juridice, aflate în relaţii comerciale.

Legea nr. 184/2001 a arhitecţilor stabileşte la art. 17 obligaţia legală, iar Codul deontologic din 2005 obligă arhitecţii şi proiectanţii prin art. 13- 15, art. 45 şi art. 53 la respectarea confidenţialităţii asupra proiectelor, a datelor şi informaţiilor primite de la clienţi.

În concluzie, proiectantul nu constituie public având în vedere obligaţiile legale ca profesionist, dar prevăzute şi în contract.

Sub acest aspect, cu ocazia rejudecării apelurilor nu au fost respectate nici dispoziţiile Înaltei Curţi din decizia nr. 930/19.04.2016 care solicitase să se verifice sub toate aspectele accesibilitatea publicului la informaţia cu caracter de noutate conţinută în brevetul contestat, în raport de momentul la care se putea constata existenţa elementului de noutate, astfel că se impune a relua analiza probatoriului administrat cu privire la aceasta condiţie de brevetabilitate.

Instanţa de rejudecare a prezumat că proiectul nr. 37/2006 a fost accesibil publicului, neexistând la dosar nicio probă care să dovedească faptul că proiectul nr. 37/2006 a fost accesibil publicului.

Inclusiv Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, prin concluziile scrise depuse cu nr. x/23.09.2011 pentru termenul din 27.09.2011 la Tribunalul Bucureşti, a arătat că "documentele depuse de reclamantă nu fac parte din stadiul tehnicii, ele fiind acte cu caracter intern, nepublice, care nu dovedesc faptul că procedeul şi instalaţia revendicate prin brevetul de invenţie nr. x au fost accesibile publicului anterior datei de depozit".

Considerarea că proiectul K. a fost accesibil publicului prin trimitere la hotărârea anterioară a Înaltei Curţi este astfel eronată, dar aceasta nu ar fi nici obligatorie în acest nou recurs, întrucât dispoziţia de la art. 315 C. proc. civ. se referă la judecătorii fondului.

Analiza sintagmei "persoane neconstrânse la confidenţialitate" este nelegală cu privire la informaţiile cuprinse de proiectul K.

Referitor la public şi confidenţialitate, Legea nr. 64/1991 a brevetelor de invenţie dispune prin art. 38 alin. (6) din Regulamentul de aplicare că "Prin public, în sensul art. 10. alin. (2) din lege, se înţelege una sau mai multe persoane neconstrânse la confidenţialitate şi care ar putea difuza informaţii".

Nu poate constitui public un proiectant, fiind suficientă în litera şi spiritul legii recunoaşterea din declaraţia depusă la dosar a proiectantului L. (salariat la S.C. K.), în care se arată că toţi proiectanţii au fost constrânşi la confidenţialitate pentru toate informaţiile primite de la S.C. B. S.A. pentru realizarea proiectului de către şeful de proiect din partea S.C. B. S.A., în persoana recurentului H.

Din momentul în care se recunoaşte ca le-a fost impusă această constrângere, proiectanţii nu mai constituie public.

Doctrina a confirmat că şi o persoană căreia i-a fost încredinţată o informaţie confidenţială sau care a solicitat o consultaţie tehnică este considerată a fi ţinută de o clauză de confidenţialitate.

Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic supus (dedus) judecaţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit al acestuia, prin considerentul că salariaţii B., deşi erau ţinuţi de obligaţia la confidenţialitate la care se referă pârâţii în apărările lor, nu aveau această obligaţie faţă de proiectul unui terţ, cum este S.C. K.

După ce a fost plătit şi recepţionat, proiectul nu rămâne un bun al terţului, ci devine un bun privat al S.C. B. S.A., faţă de care toţi salariaţii au obligaţia de confidenţialitate.

Considerentul instanţei este urmarea schimbării complete a înţelesului următoarelor înscrisuri analizate din dosar, respectiv Anexa 14 din CCM B., care la art. 2 lit. c), h), i, j arată că "Sunt confidenţiale următoarele informaţii, date şi documente de care salariatul a luat cunoştinţa şi incidental: (.…) Procedee şi tehnologii de fabricaţie, contracte de instalaţii şi tehnologii, licenţele sau brevetele de invenţie, rezultatele activităţii de proiectare".

Contractul Colectiv de Muncă al S.C. B. S.A. la art. 4 alin. (1) prevede că "Prezentul CCM se aplica tuturor salariaţilor B., precum şi salariaţilor aferenţi activităţilor externalizate din S.C. B. către terţe societăţi", deci şi proiectanţilor S.C. K., prin reprezentantul B.

Din aceste clauze rezultă că pentru toţi salariaţii S.C. B. S.A., precum şi pentru proiectanţi, sunt confidenţiale toate informaţiile aflate chiar incidental despre proiecte, procedee şi tehnologii de fabricaţie, despre brevetele de invenţie, etc.

Greşit s-a interpretat că predarea de către proiectant a lucrării consemnate într-un document scris (proiectul în discuţie) către beneficiar îndeplineşte cerinţa publicităţii cât timp angajaţii B. nu aveau vreo obligaţie de confidenţialitate faţă de acest document, acest considerent denaturând înţelesul clar şi lămurit al probelor.

Astfel, contractul de proiectare nr. 37/2006 semnat între S.C. B. S.A. şi S.C. K. S.R.L, prevede la art. 5- obligaţiile părţilor, alin. (4) că lucrările de proiectare se predau la sediul beneficiarului, iar la predarea efectivă a lucrărilor de proiectare-consultanţă, beneficiarul şi proiectantul verifică executarea lucrărilor prevăzute prin contract, consemnând într-un proces-verbal de predare-primire.

Predarea s-a făcut la sediul beneficiarului şi nu în spaţiu public - recunoscută fiind predarea documentaţiei cu PV nr. x/10.10.2006 de către reclamantă în cererea de apel.

Primitorul şi păstrătorul acestui proiect a fost şeful de proiect numit prin decizia B. nr. 762/16.10.2006 - recurentul H. până în anul 2008 când l-a predat noului proprietar al abatorului - S.C. A. S.R.L., tot cu proces-verbal de predare/primire.

Toate aceste documente sunt în dosar dar au fost analizate greşit, întrucât din anul 2006 şi până la predarea lui către A., acest proiect nu a fost niciodată la dispoziţia publicului - nici reclamanta şi nici intervenienta neprezentând vreo probă contrară.

Apelanta S.C. A. S.R.L. a făcut o mărturisire judiciara în apel, arătând că prevederile contractului colectiv de muncă, ale CIM şi fişei de post stabilesc în sarcina salariaţilor obligaţia la confidenţialitate. Cu alte cuvinte, confirmă existenţa acestei obligaţii, însă o atribuie doar documentelor clasificate ori secret de serviciu, ceea ce însă legea nu prevede.

S-a mai reţinut greşit în decizie că pentru a deveni accesibilă publicului, invenţia nu presupune publicarea sa (într-o revista destinată publicului, cum susţin pârâţii), norma legală referindu-se la consemnarea într-un document a punerii informaţiei la dispoziţia publicului, în condiţiile în care art. 38 alin. (9) din Regulament prevede clar "confirmate printr-un document care sa le conţină", deci chiar documentul trebuie sa le conţină.

Referindu-se la această chestiune, reclamanta recunoaşte prin notele de şedinţa depuse pentru termenul din 24.05.2011 la prima instanţă că nu au susţinut că S.C. K. S.R.L este cea care a conceput procedeul şi instalaţia, ci că această societate a publicat schiţe şi modul de funcţionare al instalaţiei brevetate cu 18 luni înainte de data de depozit a brevetului, fapt ce a fost distructiv de noutate.

Reclamanta nu a adus însă nicio dovadă cu care să demonstreze că proiectul nr. 37 a fost adus la cunoştinţa publicului de către proiectant, astfel cum o obligau dispoziţiile art. 1169 C. civ.

Oricare dintre aceste dovezi arată că proiectantul nu constituie public şi proiectul nu a fost accesibil publicului.

2. S-au încălcat dispoziţiile legale cu privire la procedura de verificare a noutăţii unui brevet de invenţie.

Curtea de apel a considerat că pentru verificarea îndeplinirii cerinţei noutăţii se impune examinarea aspectelor de fapt referitoare la cuprinderea în proiectul menţionat a soluţiei tehnice ce face obiectul protecţiei prin revendicările brevetului a cărui anulare se cere.

Răspunsul la această problemă, în sensul că proiectul K. şi brevetul nu ar fi acelaşi lucru, l-a dat intervenienta S.C. B. S.A. în obiecţiunile la raportul de expertiză trimise cu nr. x/22.06.2012, depuse la pentru termenul din 26.06.2012, în care s-au arătat următoarele: micile completări care apar la fluxul tehnologic şi modificările constructive ale utilajelor din instalaţia industrială faţă de proiect sunt determinate de decizia conducerii B.S.A. de a se realiza instalaţia industrială cu utilaje vechi recondiţionate şi adaptarea acestora pentru a corespunde rolului tehnologic din proiect; recurentul H. a fost responsabil de proiect şi a fost implicat în toate fazele de realizare a instalaţiei industriale; ca urmare, cererea de brevet de invenţie, depusă în 11.07.2007, cuprinde toate micile modificări de flux tehnologic şi de construcţie a utilajelor care apar în instalaţia industriala brevetată comparativ cu proiectul.

Această mărturie dovedeşte faptul că după punerea în funcţiune a instalaţiei de deshidratat deşeuri, aşa cum a proiectat-o K., inventatorii au intervenit asupra ei înaintea depunerii cererii de acordare a brevetului la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, modificând fluxul tehnologic şi utilaje, completând instalaţia cu alte utilaje concepute de ei, stabilind parametrii noi de lucru, pentru a realiza instalaţia şi procedeul pentru tratarea deşeurilor organice care a fost brevetată, despre care proiectanţii nu au fost informaţi. S-a intervenit ulterior asupra proiectului şi tocmai de aceea două expertize au găsit că brevetul îndeplineşte condiţia noutăţii în comparaţie cu proiectul instalaţiei de deshidratat.

S.C. B. S.A. a contractat numai un proiect pentru o instalaţie de deshidratare, fără sa ceară în proiect şi un procedeu sau o tehnologie pentru deshidratare, pentru că nu avea nevoie, nedezvăluind proiectantului scopul final al acestei instalaţii. Proiectul întocmit de S.C. K. nu este şi un proiect pentru procedeu.

În analiza noutăţii brevetului comparativ cu proiectul K., instanţa de apel a încălcat prevederile art. 45 alin. (1) din Regulament, care prevede că "Noutatea, în sensul prevederilor art. 10 din lege, se determină în raport cu conţinutul revendicărilor pe baza caracteristicilor esenţiale necesare pentru definirea invenţiei revendicate şi cu stadiul tehnicii definit la art. 38", alin. (2) că "În aplicarea alin. (1), la determinarea noutăţii, problema tehnică pe care o rezolvă invenţia nu este luată în considerare", iar în alin. (9) că "Se consideră că invenţia revendicată îndeplineşte condiţia noutăţii dacă diferă prin cel puţin o caracteristică tehnică esenţială de soluţia tehnică din documentul selectat conform prevederilor alin. (8)".

În doctrină s-a susţinut că pentru ca invenţia să fie cuprinsă în stadiul tehnicii, invenţia trebuie să se regăsească ca atare şi în întregime într-o singură anterioritate, jurisprudenţa stabilind că obiectul unei revendicări care nu se regăseşte identic în stadiul tehnicii trebuie considerat nou, iar (pentru un procedeu ca cel din brevetul de tratare a deşeurilor organice cum este în speţă) în situaţia unui procedeu complex care presupune mai multe trepte conexate din punct de vedere tehnologic, se are în vedere noutatea procedeului în ansamblu, chiar dacă una din trepte este cunoscută din stadiul tehnicii.

Astfel, pentru revendicările 1 şi 2, instanţa de apel constată că revendicarea nu este cuprinsă în întregime în proiect, dar nu analizează procedeul în ansamblu cum obligă legea, deoarece verificarea se face pentru tot conţinutul revendicării şi nu se brevetează niciodată părţi sau elemente dintr-o revendicare, ci revendicările în întregul lor.

3. S-au încălcat dispoziţiile legale cu privire la procedura de verificare a activităţii inventive a unui brevet de invenţie.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, "în aplicarea prevederilor art. 12 din lege, activitatea inventivă a unei invenţii se apreciază în raport cu problema tehnică pe care ea o rezolvă şi cu invenţia revendicată luată ca un tot" cu precizarea că "analiza activităţii inventive se face numai pentru revendicările care îndeplinesc condiţia de noutate".

Legea impune verificarea activităţii inventive pe revendicări luate în întregul lor şi nu pe elementele componente ale fiecărei revendicări, iar motivarea instanţei de apel că nu există activitate inventivă în privinţa elementelor din brevet pentru care există noutate, se situează în afara cadrului legal.

Este vădit neîntemeiată soluţia de considerare a lipsei activităţii inventive prin trimiterea la o probă, expertiza N., care arată în răspunsul la obiecţiuni şi completare raport de expertiză tehnică judiciară că în analiza condiţiei de activitate inventivă s-au avut în vedere doar deshidratorul, rezervorul pentru colectarea apelor filtrate şi pompa pentru aspirarea şi recircularea apelor filtrate prin raportare la proiectul nr. 37.

Au făcut obiecţiuni încă din faţă primei instanţe de apel cu privire la expertiza N., dispusă de instanţa de apel, în sensul că este făcută cu încălcarea procedurii cu privire la verificarea activităţii inventive, iar în rejudecare nu s-a făcut nicio altă expertiză şi nici nu s-a depus vreo alta probă ori înscris care să probeze simplele afirmaţii ale reclamanţilor.

În cererea de acordare a brevetului nu s-a cerut brevetarea deshidratorului, a rezervorului sau a altor utilaje, ci tratarea deşeurilor organice.

A efectua verificarea activităţii inventive numai pentru câteva elemente dintr-o revendicare, neglijând cu totul problema tehnică pe care invenţia o rezolvă, încalcă art. 47 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii 64/1991 privind brevetul de invenţie.

Se încalcă şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, în care se încadrează şi brevetul în cauză, care "formează un singur concept inventiv general" format dintr-un procedeu şi o instalaţie care împreună rezolvă aceeaşi problemă, de tratare a deşeurilor organice.

Problema rezolvată de proiectul nr. 37/2006 întocmit de S.C. K. este descrisă foarte precis în proiect, iar în brevet problema tehnică pe care o rezolvă invenţia, pentru aceasta precizându-se ca avantaj faptul că se transformă deşeurile organice, periculoase din punct de vedere al biosecurităţii, în deşeuri pasive şi că procedeul şi instalaţia brevetată pentru tratarea deşeurilor organice rezolvă o problemă cu totul nouă, a garantării biosecurităţii cărnii de pasare, de a evita orice pandemie sau epidemie la populaţia care consumă această carne posibil infestată (dacă nu se tratează deşeurile) cu agenţi patogeni sau bacterii - detaliindu-se parametrii care susţin soluţia tehnică din brevet, referitori la tratamentul termic la temperaturi cuprinse între 120 - 180 gr. C a deşeurilor organice de abatorizare (cu confirmarea din anul 2014 la Târgul internaţional de medicină şi farmacie O., prin acte depuse la dosar) şi condiţionarea de o anumită umiditate. Procedeul şi instalaţia brevetată au fost concepute de aşa natura încât să se poată trata în aceeaşi zi toate deşeurile rezultate din abatorizarea pasărilor, deoarece înainte de punerea în funcţiune a acestei instalaţii, deşeurile de abatorizare erau stocate pe durata mai multor zile, fapt ce ducea la intrarea lor în putrefacţie şi la emanarea unui miros insuportabil în localităţile din jur.

Verificarea parametrilor de temperatură de lucru a fost făcută cu încălcarea prevederilor legale, deoarece aşa cum a confirmat şi doctrina, trebuie să se examineze riguros dacă invenţia se regăseşte în totalitate în anterioritate şi nu dacă anterioritatea se regăseşte în invenţie. Instanţa a inversat elementele în cercetare, considerând brevetul ca stadiu al tehnicii şi proiectul 37/2006 ca invenţie.

4. Hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Analiza privind noutatea invenţiei este şi contradictorie, întrucât s-a constatat că ambele revendicări îndeplinesc condiţiile impuse de lege, dar ulterior, se reţine contrariul, că revendicările nu îndeplinesc condiţia noutăţii.

S-a constatat că cele două revendicări din brevet diferă prin cel puţin o caracteristică esenţială comparativ cu proiectul şi, astfel, că niciuna din revendicările brevetului nu se regăseşte nici în întregime şi nici identic în proiect, ceea ce, în conformitate cu prevederile din art. 45 alin. (9) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, îndeplinesc condiţia noutăţii, aşa cum au constatat şi cele două expertize independente dispuse anterior în proces.

Concluzia instanţei de apel în rejudecare se situează în afara cadrului legal atunci când reţine că nu există activitate inventivă în privinţa elementelor din brevet pentru care există noutate.

Interpretarea instanţei în ceea ce priveşte parametrii de temperatură este nefondată, fiind omise notele şi apărările făcute de recurenţi cu privire la rolul acestora, inclusiv prin notele intitulate "Comparaţie între brevetul x/2009 cu titlul Procedeu şi instalaţie pentru tratarea deşeurilor organice şi proiectul nr. 37/2006 întocmit de SC. K. S.R.L. pentru Abatorul de pasări Francesti", înscris depus la termenul din 27.05.2015, precum şi răspunsurile şi apărările formulate de intimaţii H., J. şi I., depuse la data de 1.11.2016.

Rolul parametrilor cu toate precizările necesare este arătat şi în prezentul recurs.

Motivarea referitoare la persoana de specialitate în chimie organică, relativ la parametrul termic de sterilizare, este nefondată şi omite a răspunde sau a face referire şi la apărările şi susţinerile făcute de recurenţi, prin care au arătat că tema brevetului este de tratare a deşeurilor organice, iar sterilizarea se obţine firesc suplimentar, precum şi că stadiul tehnicii de la care s-a pornit şi este consemnat în brevet este instalaţia de făină furajeră care funcţiona în ţară încă înainte de anul 1975, iar până în anul 2007 când au depus cererea de acordare a brevetului au trecut peste 30 de ani, timp în care dacă această soluţie era accesibilă unui om de specialitate ar fi rezolvat-o - lucru care face ca, aşa cum s-a subliniat în doctrină, soluţia revendicată să fie cu atât mai meritorie şi deci mai inventivă.

Folosirea a 2 documente primare la verificarea noutăţii reprezintă un alt aspect motivat deficitar sau în mod contradictoriu.

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 a brevetelor de invenţie, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 547/21.05.2008, dispune la art. 45 alin. (8) că examinarea noutăţii se face prin compararea caracteristicilor din revendicări cu cele din documentul conform alin. (3) şi care a fost selectat în acest scop în raportul de examinare.

Reclamanta a selectat din stadiul tehnicii şi a învestit prima instanţă cu verificarea noutăţii brevetului comparativ cu Proiectul instalaţiei de făină proteică sau furajeră proiectat de S.C. M. S.A. în anii 1980 şi descris de reclamantă ca document primar (prin notele de şedinţă cu nr. x/23.05.2011 precizând că nu există nicio deosebire între aceste lucrări) şi este pus în discuţie un al doilea document, considerat tot document primar, dar care nu este probat nici în momentul de faţă că ar face parte din stadiul tehnicii - proiectul nr. x/2006 întocmit de S.C. K.

Dispoziţiile legii nu permit două documente primare pentru acelaşi brevet, fiind permisă selectarea de către reclamantă tot a unui singur document pentru verificarea noutăţii ca şi la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

5. Hotărârea este nelegală în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În decizia Înaltei Curţi s-a reţinut că reclamanta a renunţat complet la solicitarea cheltuielilor de judecată şi, în consecinţă, nu mai puteau fi acordate decât cheltuielile de judecată efectuate începând cu data de 01.11.2016, când a avut loc rejudecarea la instanţa de apel, fiind astfel încălcat principiul disponibilităţii.

S-au aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. faţă de recurenţi, întrucât în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1991 a brevetelor de invenţie, art. 26.b lit. c), OSIM este singurul responsabil de examinarea contra-cost a cererilor de brevete de invenţie, în cazul constatării unei greşeli de examinare neputând fi vinovaţi cei care au propus, care nu au astfel culpă procesuală. Aceştia sunt deopotrivă prejudiciaţi de anularea brevetului, în condiţiile în care cererea a fost depusă cu buna credinţă.

În acelaşi sens este şi Legea nr. 64/1991 a brevetelor de invenţie, care prevede la art. 56 alin. (2) că "un brevet nu poate fi revocat sau anulat în tot sau în parte, fără ca titularul să aibă posibilitatea să prezinte observaţii asupra revocării sau anularii". Titularilor, proprietari ai brevetului, legea le recunoaşte dreptul de a-şi spune părerea când se solicită anularea unui brevet pe care îi au în proprietate, acest lucru fiind în concordanta cu prevederile constituţionale de a avea dreptul la aceasta proprietate, dar nicidecum nu pot fi responsabili de acordarea brevetului.

De asemenea, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în art. 8 prevede că "Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege", normă ce îi îndreptăţeşte să-şi apere drepturile de autor conferite de Legea nr. 64/1991.

Cuantumul cheltuielilor acordate este nejustificat, întrucât factura nr. x/1.7.2011 pentru onorariu avocat are greşeli de redactare cu modificări, cu privire la datarea documentelor, având anul contractului de onorariu avocat din anul 2010 modificat vizibil în 2011, fiind încălcate astfel prevederile Codul fiscal - art. 159 alin. (1) lit. a) şi b), care cer ca în cazul corectării informaţiilor înscrise în facturi, acest lucru să se facă numai emiţând un nou document cu datele corecte.

Este vădit neîntemeiată şi acordarea sumei de 3000 RON reprezentând cheltuieli extrajudiciare.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

1. Primul motiv de recurs vizează modul de aplicare a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie şi ale art. 38 alin. (2) din Regulamentul de aplicarea a acestei legi, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 547/2008, norme a căror aplicare de către prima instanţă de apel a fost sancţionată de către instanţa anterioară de recurs, care a subliniat modul de interpretare şi aplicare, lăsând în sarcina instanţei de apel la rejudecare stabilirea tuturor elementelor situaţiei de fapt.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit normelor susmenţionate, o invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, ce include toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori în orice mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie, în noţiunea de public intrând persoanele, nu neapărat de specialitate, neconstrânse la confidenţialitate, care să fi avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de informaţie şi care ar fi putut divulga respectivele informaţii.

S-a apreciat că instanţa anterioară de apel a interpretat greşit sintagma "persoane neconstrânse la confidenţialitate", reţinând că toţi salariaţii S.C. B. S.A. erau ţinuţi de obligaţia de confidenţialitate cuprinsă în contractul colectiv de muncă şi regulamentul de ordine interioară, iar salariaţii proiectantului, de clauzele din propriul lor contract de muncă, instalaţia fiind inaccesibilă terţelor persoane care, de altfel, nu ar înţelege procesul tehnologic prin simpla sa vizualizare.

În motivarea deciziei de recurs s-a arătat că o astfel de interpretare extinde, într-o modalitate neavută în vedere de textul de lege menţionat, sfera persoanelor constrânse, în această situaţie, de o astfel de obligaţie.

Prin decizia de recurs s-a subliniat că dacă inventatorii au remis proiectantului soluţiile tehnice novatoare pe baza cărora acesta a întocmit proiectul, în lipsa unei clauze de confidenţialitate în contractul de proiectare, atunci acesta este publicul. Dacă proiectul conţinea respectivele elemente de noutate, atunci, faţă de proiect, salariaţii S.C. B. S.A. nu aveau o obligaţie expresă de confidenţialitate, iar dacă elementele noi au fost imaginate de inventatori după punerea în funcţiune a instalaţiei conform proiectului, atunci acest proiect este un document primar, iar instalaţia reprezenta un stadiu al tehnicii de la care trebuie să se pornească în analiza condiţiilor de brevetabilitate, respectiv noutatea şi activitatea inventivă.

Totodată, s-a mai reţinut că instanţa anterioară de apel a plecat de la prezumţia simplă a caracterului nepublic al informaţiei, rezumându-se la a constata situaţia scriptică potrivit căreia salariaţii erau ţinuţi de clauza de confidenţialitate specifică raportului de muncă pe care îl derulau cu S.C. B. S.A., iar proiectantul de o eventuală răspundere contractuală izvorâtă din contractul comercial. Or, după cum s-a arătat, simpla existenţă a unei clauze de confidenţialitate în contractul de muncă nu conferă unei informaţii tehnologice un caracter nepublic, în condiţiile în care aceasta nu a fost clasificată, din punct de vedere informativ, drept secret de serviciu, iar în contractul comercial nu există o clauză care să asigure confidenţialitatea proiectului.

Constatând că obligaţia/constrângerea de confidenţialitate la care se referă norma din Regulament vizează explicit informaţia respectivă şi nu poate fi asimilată cu o obligaţie de diligenţă, asumată cu titlu general, la momentul încheierii unui raport juridic de muncă, Înalta Curte a considerat că instanţa de apel, limitându-se la interpretarea unei clauze din contractul de muncă, nu a verificat, sub toate aspectele, accesibilitatea publicului la informaţia cu caracter de noutate conţinută în brevetul contestat, în raport de momentul la care se putea constata existenţa elementului de noutate, astfel că se impune a relua analiza probatoriului administrat cu privire la această condiţie de brevetabilitate.

Prin primul motiv de recurs, aşa cum a reţinut de altfel şi instanţa de apel, se repun în discuţie aspecte dezlegate de instanţa de recurs anterioară, care a fixat limitele de analiză în cauză, ce intră sub incidenţa art. 315 C. proc. civ. - obligatorii pentru rejudecare, respectarea acestora fiind supusă controlului prezentei instanţe de recurs - context în care nu pot fi repuse în discuţie în analiza criticilor formulate.

În analiza stadiului tehnicii, în cercetarea elementului anterior distructiv de noutate, instanţa a respectat dispoziţiile în acest sens ale instanţei de recurs, din perspectiva aceloraşi dispoziţii ale art. 315 C. proc. civ., inclusiv în ceea ce priveşte publicul care poate avea această calitate, respectiv modalitatea de materializare a documentului de referinţă şi accesul publicului la acesta.

În acest context, s-a constatat că părţii din brevet care este similară proiectului îi lipseşte cerinţa noutăţii, deoarece, pe de o parte, a fost remisă proiectantului de inventatori, iar proiectantul reprezintă publicul în privinţa acesteia în lipsa unei clauze de confidenţialitate în contractul de proiectare, iar pe de altă parte, salariaţii B. nu aveau obligaţia de confidenţialitate faţă de proiect.

Sub primul aspect reţinut în analiza elementului distructiv de noutate a avut loc o divulgare parţială a invenţiei de către inventatori, de care în mod corect s-a ţinut cont, în condiţiile în care aceasta a intervenit la mai mult de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet, aşa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

În ceea ce priveşte noţiunea de public, cerinţa impusă a fi cercetată cu ocazia rejudecării nu vizează locul de predare/păstrare a proiectului şi nici exclusiv stabilirea acesteia în afara părţilor/angajaţilor acestora (inclusiv sub aspect probator, pentru a se pune problema în sarcina reclamantei, din perspectiva art. 1169 C. civ.), contrar celor susţinute în cadrul prezentului motiv.

Prioritare sunt aceste considerente, însă este necesar să se sublinieze că art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat coroborat cu pct. 9 al aceluiaşi articol în susţinerea primului motiv, vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, prin schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, şi nu clauze ale acestuia - ipoteză ce se circumscrie temeiniciei hotărârii, similar omiterii şi modului de interpretare a unor probe (invocate în cadrul recursului), ce nu intră în cenzura instanţei de recurs, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.

2. În susţinerea motivului de recurs referitor la cerinţa noutăţii brevetului de invenţie se susţine lipsa identităţii între proiect şi brevet, cu referire şi la poziţia procesuală a intervenientei S.C. B. S.A., deşi aceasta reprezintă un aspect confirmat prin decizia de apel.

Astfel, reţinând dezlegările obligatorii ale instanţei de recurs, potrivit cărora proiectul S.C. K. ar putea fi distructiv de noutate dacă el ar cuprinde soluţia tehnică revendicată, Curtea a realizat o proprie examinare comparativă a revendicărilor şi a conţinutului proiectului, apreciind constatarea expertului drept corectă, în sensul că cele două procedee sunt similare, cu excepţia părţii din revendicarea nr. 1 care se referă la dirijarea apelor filtrate către fluxul de abatorizare şi a apelor în surplus către staţia de preepurare, precum şi la stocarea deşeurilor sterilizate pentru prelucrare, respectiv a rezervorului, pompei şi deshidratorului din revendicarea nr. 2 ce cuprinde instalaţia necesară realizării procedeului descris în revendicarea nr. 1, ce nu sunt cuprinse în proiect, pentru care este întrunită cerinţa noutăţii.

Pentru restul elementelor celor două revendicări din brevet, instanţa de apel a constatat lipsa noutăţii, cu motivarea că ele sunt menţionate în proiectul S.C. K.

Aceste constatări ale instanţei de apel, referitoare inclusiv la componenţa proiectului şi a brevetului (şi comparativ) nu pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs, faţă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

În procedura de vetificare a acestei cerinţe de brevetabilitate, ţinând cont şi de îndrumările instanţei anterioare de recurs, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 45 din Regulamentul de punere în aplicare a legii, care prevede că noutatea se determină în raport cu conţinutul revendicărilor pe baza caracteristicilor esenţiale pentru definirea invenţiei revendicate şi cu stadiul tehnicii definit la art. 38 (alin. (1), că sunt considerate documente relevante acele documente din stadiul tehnicii al căror conţinut acoperă, parţial sau total, obiectul protecţiei solicitate (alin. (7), că examinarea noutăţii se face prin compararea caracteristicile din revendicări cu cele din documentul relevant (alin. (8), considerându-se că invenţia revendicată îndeplineşte condiţia noutăţii dacă diferă prin cel puţin o caracteristică tehnică esenţială de soluţia tehnică din documentul selectat (alin. (9), caracteristicile tehnice esenţiale fiind considerate acele caracteristici care definesc invenţia revendicată (alin. (10).

3. În verificarea cerinţei activităţii inventive a brevetului de invenţie, instanţa de apel era ţinută de modul de dezlegare a cerinţei noutăţii, nepunându-se astfel problema încălcării alin. (1) teza a doua a art. 47 din Regulamentul de aplicare a legii, care prevede că analiza activităţii inventive se face numai pentru revendicările care îndeplinesc condiţia noutăţii.

Din considerentele deciziei de apel rezultă că şi în privinţa acestei cerinţe de brevetabilitate instanţa a făcut o proprie examinare a brevetului şi proiectului, nelimitându-se în concluziile sale la a-şi însuşi expertiza tehnică efectuată în cauză, aşa cum se susţine prin cererea de recurs.

În ceea ce priveşte parametrii de diferenţiere a brevetului faţă de proiect, instanţa de apel a făcut o dublă argumentare, reţinând, pe lângă cercetarea punctuală a acestora, că, în plus, art. 47 alin. (10) lit. h) din Regulamentul de aplicare a legii prevede că se consideră că o invenţie nu implică activitate inventivă dacă invenţia constă în alegerea unor dimensiuni, intervale de temperatură sau parametri dintr-un domeniu limitat, care ar fi putut fi obţinuţi prin încercări succesive sau prin folosirea metodelor cunoscute de proiectare, concluzionând că aceşti parametri nu pot reprezenta ei înşişi obiectul invenţiei.

Prin cererea de recurs s-au formulat critici relativ la considerentele de apreciere a parametrilor, fără a se contesta dubla argumentare, inclusiv din perspectiva normelor din regulament, a căror aplicare s-a făcut, aspect care conferă putere de lucru judecat deciziei în aceste limite.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., recursul se formulează împotriva deciziei de apel, iar acesta, sub sancţiunea nulităţiii, trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate, respectiv să arate greşelile săvârşite de instanţă în soluţionarea cauzei, aşa cum impune art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În acest context, nu mai este necesară verificarea legalităţii deciziei din perspectiva aprecierii parametrilor, decizia beneficiind oricum de putere de lucru judecat în înlăturarea caracterului inventiv în privinţa acestora, în lipsa contestării argumentării complete făcută sub dublu aspect de către instanţa de apel.

Cum rezultă din considerentele deciziei, s-a făcut aprecierea soluţiei tehnice, în aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) prima teză din Regulamentul de aplicare a legii. Urmare propriei examinări prin care a ajuns la aceeaşi concluzie cu expertul, instanţa de apel a constatat că soluţia conţinută în revendicările brevetului nu diferă de proiect decât prin utilizarea pentru deshidratarea deşeurilor, a unui mijloc echivalent deja cunoscut, respectiv deshidratorul - situaţie de fapt ce nu intră în cenzura prezentei instanţe, date fiind dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

În susţinerea criticii de recurs, din perspectiva art. 19 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, în care se indică a se încadra şi brevetul în cauză, se arată că acesta formează un singur concept inventiv general format dintr-un procedeu şi o instalaţie care împreună rezolvă aceeaşi problemă, însă norma legală se referă la o ipoteza de referinţă diferită, reprezentată de un grup de inventii legate între ele de o asemenea manieră încât să formeze un singur concept inventiv general.

În aceea ce priveşte cerinţele noutăţii şi activităţii inventive s-a invocat, ca motiv de ordine publică la termenul de judecată a cauzei, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti - motiv care este însă susţinut pe chestiuni de nelegalitate, de soluţionare a cauzei de către instanţa de apel cu nerespectarea dispoziţiilor aplicabile, care au făcut obiect de analiză al prezentei instanţe.

4. Hotărârea nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii pentru a fi atrasă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Concluzia privind noutatea invenţiei este însă completată cu referirea la precizările anterioare, făcând astfel trimitere la analiza cerinţei de brevetabilitate, făcută de instanţa de apel cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente şi cu respectarea deciziei anterioare de recurs.

Constatarea că cele două revendicări din brevet diferă prin cel puţin o caracteristică esenţială comparativ cu proiectul şi că astfel niciuna din revendicările brevetului nu se regăseşte în întregime şi nici identic în proiect nu ridică probleme în cadrul motivului sub care a fost criticată, ci din perspectiva legalităţii, urmând a fi reţinute considerentele anterior reţinute.

Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte parametrii, în special de temperatură, în privinţa acestora reclamamându-se şi o omisiune în a se analiza apărările formulate - critică susceptibilă a fi analizată în lumina art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care, pe lângă faptul că este susţinută cu referire la o anterioritate care nu a făcut obiectul analizei, este inutil a mai fi analizată faţă de cele anterior reţinute în analiza criticii aferente, prin care se confirmă puterea de lucru judecat a dezlegării din decizie.

Critica referitoare la folosirea a 2 documente primare la verificarea noutăţii nu afectează legalitatea deciziei de apel, fiind excluză ipoteza contradictorialităţii, având în vedere că pune în discuţie cadrul procesual al litigiului de faţă, care în privinţa stadiului tehnicii a fost confirmat prin decizia anterioară de recurs, sub incidenţa art. 315 C. proc. civ.

Nu sunt străine de natura pricinii considerentele prin care se reţine că nu există activitate inventivă în privinţa elementelor din brevet pentru care există noutate, analiza fiind făcută în aplicarea normelor incidente, astfel cum s-a arătat în analiza criticilor referitoare la cerinţa de brevetabilitate a activităţii inventive.

5. Hotărârea nu este nelegală nici în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.

S-au aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., atât sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată (în lipsa unei menţiuni exprese referitoare la etapele procesuale anterioare), cât şi al părţii căzută în pretenţii, în speţă recurenţii, neavând relevanţă, din perspectiva acestei norme procedurale, argumentele prin care se solicită exonerarea de la plată, aceştia neputându-se oricum prevala de necunoaşterea legii în privinţa cerinţelor de brevetabilitate, mai ales în contextul special de analiză, mai sus detaliat.

În stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, instanţa este ţinută de dispoziţiile speciale ale art. 274 C. proc. civ. şi nu de dispoziţiile fiscale care sunt norme generale în derularea raporturilor comerciale. Dispoziţiile procedurale includ între cheltuielile de judecată şi onorariile de avocat, instanţa având la dispoziţie în stabilirea acestora şi contractul de asistenţă juridică care cuprinde data de încheiere, act care confirmă relaţia contractuală dintre părţi (în speţă, cu aceeaşi dată - ds. tribunal), aşa cum prevede art. 108 din Statutul profesiei de avocat.

Ultima critică de recurs nu detaliază motive de negalitate a deciziei, temeinicia acesteia neputând fi cenzurată de instanţa de recurs, cum s-a mai arătat.

În considerarea acestor argumente, pentru care nu se poate reţine incidenţa în cauză a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.

Cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurenţii pârâţi vor fi obligaţi la plata sumei de plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă S.C. A. S.R.L., reduse în raport de activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi H. şi J. împotriva deciziei nr. 925A din 29 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenţii-pârâţi H. şi J. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.05.2018.