Perempted appeal quashed; termination of wage and vacation pay claim upheld in insolvency.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 15.07.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON reprezentând drepturi băneşti neachitate din luna decembrie 2015, lunile ianuarie, februarie şi martie 2016, precum şi concediu de odihnă neefectuat pentru anul 2015, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 40 din 16 ianuarie 2017, Tribunalul Suceava, secţia civilă a constatat încetarea acţiunii judiciare formulate de reclamanta A. şi de pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava, în temeiul art. 75 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 85/2014.

2. Hotărârea pronunţată de curtea de apel în apel

Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin decizia nr. 1077 din 14 decembrie 2017, a constatat perimtat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei sus-menţionate.

S-a reţinut că termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă (art. 416 alin. (2) C. proc. civ.), iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 417 şi 418 C. proc. civ.

Curtea de apel a reţinut că, în cauză, de la data de 11 mai 2017 când s-a dispus suspendarea în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi până la data de 11 noiembrie 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, astfel că sunt întrunite condiţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susţinând că în mod greşit, prin decizia recurată, instanţa a dispus peimarea apelului, având în vedere că nu au existat motive de perimare, întrucât chiar dacă ea a lipsit motivat, la termenul din 11 mai 2011, pârâta a solicitat judecata în lipsă.

4. Procedura derulată în recurs

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu, însă, în opinia raportorului, criticile formulate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 18 mai 2018, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin criticile formulate, neîncadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că în mod greşit, prin decizia recurată, instanţa a dispus peimarea apelului, având în vedere că nu au existat motive de perimare, întrucât chiar dacă ea a lipsit motivat, pârâta a solicitat judecata în lipsă.

Din conţinutul cererii de recurs, se constată că recurenta reclamantă nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia prin care curtea de apel a constatat perimată cererea de recurs.

Or, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A., împotriva deciziei nr. 1077 din data de 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.05.2018.