Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Sibiu County Court for forced execution against foreign debtor based on creditor's domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 23 martie 2018, BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei C. SARL, prin mandatar D. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, în dosarul de executare nr. 438/2018.

De asemenea, s-a solicitat în mod expres să se procedeze la executarea silită prin poprire la terţul poprit Biroul Executorului Judecătoresc E., cu sediul în judeţul Alba, pentru sumele recuperate de acesta pentru debitoare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1611 471 din 29 martie 2018, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum şi faptul că debitorul indicat în cererea de încuviinţare a executării silite are sediul în Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa nr. 5866 din 7 mai 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această sentintă, Judecătoria Sectorului 4 a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., precum şi ale art. 651 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod care statuează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reţinut că sediul debitoarei C. SARL din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017 nu se află în România, ci este în Luxemburg, fiind incidente în materie de competenţă teritorială dispoziţiile art. 651, alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., în sensul că este competentă din punct de vedere teritorial în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află la data sesizării executorului judecătoresc domiciliul creditoarei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 23 martie 2018, BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, împotriva debitoarei C. S.A.R.L, prin mandatar D. S.R.L.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuvinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, se constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Sibiu s-a raportat la sediul mandatarului D. S.R.L., respectiv localitatea Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 4 s-a raportat la sediul debitoarei C. SARL care se află în străinătate.

Din analiza actelor din dosar (cererea de executare silită şi titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017), Înalta Curte constată că debitoarea C. SARL este reprezentată în proces de mandatar D. S.R.L., cu sediul procedural ales în Bucureşti.

Totodată, din verificările efectuate prin intermediul aplicaţiei ECRIS în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu în care a fost pronunţată sentinţa civilă ce constituie titlul executoriu în cererea de executare silită de faţă, s-a constatat că prin precizarea depusă la dosar la data de 6 decembrie 2017, societatea C. SARL a arătat că este înmatriculată în Luxemburg, fiind reprezentată în proces de D. S.R.L., cu sediul procedural ales în Bucureşti.

Este de reţinut că sub aspectul stabilii instanţei competente teritorial să judece cererea de incuviinţare a executării silite nu are relavanţă sediul procedural ales al mandatarului D. S.R.L., aflat în Bucureşti, indicat atât în cererea de executare silită, cât şi în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitoarei C. SARL împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarei B., şi anume Judecătoria Sibiu, având în vedere că aceasta este domiciliată în judeţul Sibiu.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.05.2018.