Failure to prepay judicial stamp duty on cassation appeal for patrimonial claim rendering it inadmissible

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 05.07.2016 reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi S.C. D. S.R.L., transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu către reclamanţi, cu titlu dare în plată, ori cu titlu de vânzare, iar hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic pentru a putea fi înscrisă în cărţile funciare, având în vedere nerestituirea de către pârâţi a împrumutului acordat în valoare de 344.075 euro în numerar.

La data de 25 ianuarie 2017, reclamanţii au formulat precizare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, prin care să se dispună transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu către reclamanţi, după cum urmează: dreptul de proprietate asupra imobilelor situate administrativ în comuna Moşniţa Nouă înscrise în CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x şi CF nr. x, nr. top. x să fie transmis către reclamantul B.; dreptul de proprietate asupra imobilelor situate administrativ în comuna Moşniţa Nouă înscrise în CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x şi CF nr. x, nr. top x, să fie transmis către reclamantul A.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 106/PI/03.02.2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea.

Prin sentinţa civilă 613/PI/10.05.2017 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamanţi privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 106/03.02.2017 a aceleiaşi instanţe, în sensul pronunţării şi asupra petitului prin care au solicitat sa constate că pârâţii nu au restituit împrumutul acordat si, drept urmare instanţa să dispună transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor arătate cu titlu de dare în plată pentru stingerea obligaţiilor asumate prin contractele de împrumut, modificate prin actele ulterior încheiate de către părţi.

Împotriva hotărârilor Tribunalului Timiş au declarant apel reclamanţii.

Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 142/21.09.2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarant de reclamanţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi B., încadrând criticile formulate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

Recurenţii susţin, în esenţă, că, în mod eronat, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu a fost dovedită încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare cu privire la terenuri, fără a avea în vedere poziţia intimaţilor pârâţi care nu au negat existenţa antecontractului de vânzare cumpărare şi au fost de acord cu admiterea apelului şi, implicit a acţiunii, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, prin care să le transmită imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu.

Se mai susţine că este greşită constatarea instanţei de apel în sensul că nu există un refuz al pârâţilor de a încheia un contract de vânzare cumpărare, în condiţiile în care data limită pentru încheierea acestuia a expirat.

În ce priveşte petitul subsidiar, recurenţii susţin că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâta E. S.R.L. a fost de acord cu transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu titlu de dare în plată.

O altă critică vizează legea aplicabilă, recurenţii susţinând că în mod greşit instanţa de apel a aplicat dispoziţiile Noului C. civ., întrucât, în raport de data încheierii contractului de vânzare cumpărare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. 1864.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 24 noiembrie 2017.

Prin rezoluţia din 5 decembrie 2017 completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu menţiunea că părţile au dreptul de a formula întâmpinare, în conformitate cu dispoziţiile art. XV alin. (3) raportat cele ale art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

La data de 6 martie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a stabilit în sarcina recurenţilor obligaţia de a timbra cererea de recurs, sens în care li s-a pus în vedere să depună la dosar, în termen de 10 zile de la comunicare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9571,20 RON, sub sancţiunea anulării recursului, conform dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

La data de 6 martie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin adresa emisă la data de 7 martie 2018, s-a pus în vedere recurenţilor că au obligaţia de a depune la dosar, în termen de 10 zile, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9571,20 RON, sub sancţiunea anulării recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

Întrucât recurenţii nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părţilor, termen la care completul de filtru a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia netimbrării recursului.

Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepţia netimbrării recursului, în considerarea următoarelor argumente:

Conform dispoziţiilor art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul în care cererea principală este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii, iar în situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., că are obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţa de judecată şi de a transmite acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru, sancţiunea pentru neîndeplinirea acestei obligaţii fiind anularea cererii, conform dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute expres de lege, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru faza procesuală a recursului, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri si acţiuni evaluabile in bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON".

În cauza de faţă, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit în cauză, comunicat recurenţilor la data de 12 martie 2018, conform dovezilor aflate în dosar, s-a apreciat că aceştia datorează taxă de timbru în cuantum de 9571,20 RON, în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, faţă de împrejurarea că acţiunea supusă judecăţii este o acţiune patrimonială, valoarea obiectului litigiului fiind de 344.075 euro, respectiv 1.593.273.695 RON, la cursul de la data formulării cererii de recurs, 1 euro=4,6306 RON, iar prin cererea de recurs s-a invocat încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Totodată, prin adresa înaintată recurenţilor la data de 7 martie 2018, primită la data de 13 martie, conform dovezilor aflate în dosar, s-a pus în vedere acestora că au obligaţia de a depune la dosar, în termen de 10 zile, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9571,20 RON, sub sancţiunea anulării recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

Cu toate că obligaţia de a timbra recursul a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor, atât prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, cât şi prin adresa ce le-a fost înaintată, Înalta Curte constată că aceştia nu au înţeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi nici cerere de ajutor public judiciar, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Având în vedere că excepţia netimbrării reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la analiza pe fond a acesteia, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 197 C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 142 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.05.2018.