Jurisdictional Conflict Over Salary Claims Following Change of Venue

Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2015 mai mulţi reclamanţi, magistraţi în cadrul Judecătoriei şi Tribunalului Arad, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Caraş-Severin, stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor executorii deţinute de reclamanţi împotriva pârâţilor, care sunt constituite din hotărârile judecătoreşti pronunţate cu privire la drepturile băneşti recunoscute reclamanţilor, în sensul că, la calcularea sumelor nete aferente fiecărui reclamant, trebuia să se aplice plafonările legale privind contribuţia de asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 2974/14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul x/2015 s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 522/12.07.2016 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul x/2015 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale facultative, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Arad.

Prin încheierea pronunţată în data de 18.11.2016 Tribunalul Arad a înaintat dosarul Curţii de Apel Timişoara în vederea soluţionării declaraţiei de abţinere formulată de doamna asistent judiciar A. Totodată, a dispus comunicarea cererii de intervenţie principală depusă în data de 19.10.2016 de către domnul B., reclamant în prezenta cauză.

Prin încheierea pronunţată la data de 07.12.2016 de Curtea de Apel Timişoara s-a admis cererea de abţinere a doamnei asistent judiciar A. şi s-a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluţionare Tribunalului Timiş.

Tribunalul Timiş, prin încheierea pronunţată la 11.01.2017, a admis în principiu cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenientul B.

Totodată, a dispus disjungerea cererii de intervenţie principală referitoare la titlurile executorii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin şi înregistrarea acestora pe rolul aceluiaşi complet de judecată, în două dosare distincte. Astfel, cererea de intervenţie principală referitoare la titlurile executorii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a fost înregistrată sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 153/15.02.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul x/2015 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Constatând că prin certificatul emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din care rezultă că prin încheierea nr. 930 din 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2017 s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Timişoara la Curtea de Apel Oradea, prin încheierea din 22 iunie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Curţii de Apel Oradea.

Prin sentinţa civilă nr. 68/26.09.2017 Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor.

Curtea a constatat că la primul termen de judecată în faţa acestei instanţe reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând să se recalifice obiectul cauzei din contestaţie la titlu în calculul drepturilor salariale şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 77302 RON, drepturi salariale neachitate. Astfel, ţinând seama de dispoziţiile art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cu modificările ulterioare, în conformitate cu care,,conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", competenţa de soluţionare a acţiunii formulate şi precizate de reclamantul B. a fost declinată în favoarea Tribunalului Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 28/LM/30.01.2018 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Arad.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bihor a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii modificate prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a apreciat că este vorba de o competenţă imperativă de la care nu se poate deroga prin manifestarea de voinţă a părţilor şi cum domiciliul reclamantului este în Arad, reclamantul nu putea formula acţiunea având ca obiect drepturi salariale decât în faţa Tribunalului Arad.

Astfel investit, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 243/26.03.2018, a constatat necompetenţa teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bihor şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut următoarele considerente:

Investirea Tribunalului Bihor cu soluţionarea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar nu este consecinţa, nici sub aspect material şi nici teritorial, a manifestării de voinţă a părţii, ci a strămutării ca formă de prorogare judecătorească a competenţei.

În conformitate cu art. 145 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care hotărârea a fost casată cu trimitere spre rejudecare de către o instanţă de învestită prin strămutare, cauza va fi trimisă spre rejudecare uneia dintre instanţele din raza teritorială a instanţei care a soluţionat calea de atac, iar nu instanţei a cărei hotărâre a fost casată. De asemenea, o eventuală cale de atac de retractare împotriva hotărârii pronunţate de o instanţă învestită prin strămutare va fi judecată de această instanţă.

Raţiunea reglementării constă în aceea că, în eventualele căi de atac ulterioare, cauza să nu ajungă din nou pe rolul instanţei de la care a fost strămutată. Ori, în cazul de faţă, soluţionarea acţiunii de Tribunalul Arad implică soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Timişoara, instanţă de la care a fost strămutată cauza.

Instanţa a apreciat că un astfel de raţionament rezidă şi soluţia adoptată de către Curtea de Apel Oradea care, admiţând excepţia necompetenţei materiale, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor, nu în favoarea Tribunalului Arad.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de interpretarea diferită a normelor care reglementează prorogarea judecătorească de competenţă, respectiv a strămutării.

Astfel, prin încheierea nr. 930 din 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Timişoara la Curtea de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, constatând necompetenţa sa materială, a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bihor, instanţă competentă în baza prorogării de competenţă prin strămutare, iar nu a Tribunalului Arad, competent conform jurisdicţiei muncii, respectiv a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, aflat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara, de unde s-a dispus strămutarea pricinii.

Ca atare, învestirea Tribunalului Bihor cu soluţionarea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar este consecinţa, sub aspect teritorial, a strămutării, ca formă de prorogare judecătorească a competenţei, iar nu ca efect a aplicării legislaţiei muncii.

Declinarea competenţei în favoarea instanţei competentă material la care s-a dispus strămutarea judecării pricinii este corectă, întrucât numai în acest mod se asigură finalitatea hotărârii de strămutare, astfel încât, această competenţă să fie menţinută până la pronunţarea unei hotărâri definitive în acel cadru, care s-a considerat că asigură climatul propice pentru o judecată obiectivă, evitându-se situaţia ca, în eventualele căi de atac, pricina să nu ajungă din nou pe rolul instanţei de la care a fost strămutată, ceea ce nu poate fi admis.

În consecinţă, constatând că în cauza dedusă judecăţii, competenţa teritorială se stabileşte prin prorogare judecătorească de competenţă, iar nu prin raportare la textele legale referitoare la jurisdicţia muncii, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Irevocabilă

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.05.2018.