Recusal rejection and judicial abstention appeal dismissed as premature during pending revision proceedings

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale se află înregistrat dosarul nr. x/2016, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. - moştenitori acceptanţi ai revizuentului D. (decedat pe parcursul procesului).

Prin cererea formulată la data de 7 februarie 2018, doamna judecător E., membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire, a declarat că se abţine de la judecata dosarului nr. x/2016

La data de 9 februarie 2018 revizuenţii au formulat cerere de recuzare a doamnei judecător F., în condiţiile în care aceasta va intra în compunerea completului care va soluţiona cererea de abţinere formulată de doamna judecător E.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă - faţă de dispoziţiile art. 46 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. - cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de revizuenţii A., B. şi C.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a admis cererea de abţinere formulată de doamna judecător E.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 14 februarie 2018, petenţii A., B. şi C. au formulat la data de 5 martie 2018 (data plicului de expediere) cerere de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 martie 2018 şi repartizat completului de filtru CF 5.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 19 martie 2018 şi comunicat părţilor la data de 23 martie 2018.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, sub aspectul prematurităţii căii de atac, astfel cum s-a reţinut în cuprinsul raportului întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiaşi text de lege, dispun că încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, respectiv încheierile prin care se încuviinţează recuzarea - care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluţiei de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza, are drept scop garantarea desfăşurării normale şi imparţiale a judecăţii, urmărind însă evitarea tergiversării soluţionării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecăţii.

În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care s-a soluţionat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părţilor pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza.

În speţă, recurenţii supun căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător F. şi prin care s-a admis cererea de abţinere formulată de doamna judecător E., cereri formulate în cadrul dosarului nr. x/2016, având ca obiect revizuire, cu termen de judecată la data de 4 aprilie 2018.

Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv 5 martie 2018, cauza (cererea de revizuire) nu era încă soluţionată, având termen de judecată stabilit la data de 4 aprilie 2018.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deşi prevăzută de lege, nu este deschisă părţilor decât la finalul judecăţii - odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluţionare a cauzei.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a fost promovată anterior soluţionării cererii de revizuire în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, faţă de dispoziţiile art. 53 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

În această situaţie nu pot fi analizate criticile petenţilor cu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

De asemenea, din lecturarea motivelor de recurs, se deduce faptul că nemulţumirile petenţilor cu privire la încheierea din data de 14 februarie 2016 vizează şi soluţia de admitere a declaraţiei de abţinere şi de menţinere a actelor îndeplinite de judecătorul care s-a abţinut.

Cu privire la soluţia de admitere a cererii de abţinere, dispoziţiile art. 53 alin. (2) C. proc. civ. dispun că încheierea prin care s-a admis abţinerea nu este supusă niciunei căi de atac, aspect faţă de care recursul declarat împotriva aceleiaşi încheieri, cu privire la soluţia de admitere a declaraţiei de abţinere, apare ca fiind inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a respinge, ca prematur, recursul declarat împotriva încheierii din data de 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva încheierii din data de 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.05.2018.