Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1909/2018 AI generated

Inadmissibility of appeal against civil court decision in restitution case under Law No. 10/2001 due to exclusive appellate jurisdiction

Case Number Decizia nr. 1909/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, upholding the finality of the Court of Appeal's decision which had rejected the claimant's earlier appeal. The dispute concerned a civil action initiated under Law No. 10/2001, where the claimant sought to challenge the Court of Appeal's decision on the merits, arguing that the appeal was admissible based on a subsequent Constitutional Court decision regarding the scope of monetary claims. The decisive legal basis was the systematic interpretation of Article 26(3) of Law No. 10/2001, read in conjunction with Article 7(1)-(2) of Law No. 76/2012, which establishes that decisions rendered by the court of first instance (tribunal) in matters governed by Law No. 10/2001 are subject only to appeal and are not further subject to appeal (recurs), thereby rendering the High Court's review inadmissible.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 7 din Legea nr. 76/2012; Inadmissibility of appeal against civil court decision in restitution case under Law No. 10/2001 due to exclusive appellate jurisdiction: În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 26 martie 2018 şi comunicat părţilor la data de 30 martie - 3 aprilie 2018.

Keywords

AI generated
exclusive jurisdiction res judicata civil dispute interpretation of the law scope of review in cassation restitution of property

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 402 A din data de 3 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1315 din data de 21 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civil, hotărârea pronunţată fiind definitivă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 martie 2018 şi repartizat completului de filtru CF 5.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 26 martie 2018 şi comunicat părţilor la data de 30 martie - 3 aprilie 2018.

La data de 4 aprilie 2018 recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport arătând că recursul este admisibil, având în vedere decizia nr. 369/2017 pronunţată de Curtea Constituţională.

La data de 13 aprilie 2018 intimatul-pârât Primarul Municipiului Bacău a depus, de asemenea, punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte,o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Cu referire la punctul de vedere exprimat de către recurentul-reclamant, în sensul că recursul este admisibil, având în vedere decizia nr. 369/2017 pronunţată de Curtea Constituţională, se constată că partea îşi întemeiază punctul de vedere pe premisa greşită că respectiva decizie a instanţei de contencios constituţional este aplicabilă în speţă.

Prin decizia nr. 369 din data de 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că sintagma precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Această decizie, însă, nu are incidenţă în cauza dedusă judecăţii, având în vedere obiectul litigiului - Lega nr. 10/2001 - şi faţă dispoziţiile legii speciale sus-menţionate.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale mai sus redate, rezultă că decizia nr. 402 A din data de 3 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 402 A din data de 3 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.05.2018.