Inadmissibility of revision for substantive review of foreign criminal judgment recognized under international judicial cooperation

Asupra apelului penal de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54 din data de 11 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentinţa penală nr. 76/2015 a Curţii de Apel Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76 din data de 8.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 vechiul C. pen. (art. 213 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. (art. 218 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen. (art. 323 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinţei.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu (avocat) în cuantum de 400 RON, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin adresa din 24.11.2015, în temeiul dispoziţiilor art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei instanţe cererea de transfer într-un penitenciar din România, privind pe cetăţeanul român A. în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane către Marea Britanie în scopul exploatării sexuale, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 (3 ani închisoare); a două infracţiuni de trafic de persoane în interiorul Marii Britanii, în scopul exploatării sexuale, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege (1 an închisoare), o infracţiune de organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege (2 ani închisoare); 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003 (12 ani închisoare) şi o infracţiune de deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 (6 luni închisoare), hotărâre judecătorească rămasă definitivă la 10.04.2015, infracţiuni care au corespondent în legislaţia penală română în trei infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., 5 infracţiuni de viol, prev. de art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.

Persoana condamnată a fost arestată de către autorităţile engleze, la data de 10.04.2015, în executarea pedepsei aplicate.

S-a menţionat în cuprinsul adresei că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeaşi infracţiune sau pentru altă infracţiune decât cea pentru care a fost pronunţată hotărârea transmisă de statul emitent şi nu este incident niciunul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Persoana condamnată şi-a exprimat acordul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, existând pe numele acestuia şi un ordin de expulzare emis de către autorităţile engleze.

A fost înaintată cererea de transfer, împreună cu documentaţia anexată cererii de către autorităţile judiciare engleze (certificat emis în concordanţă cu Decizia cadru nr. 2008/909/JHA, cerere de repatriere şi declaraţie persoană condamnată, rechizitoriu, copii după dispoziţiile legale engleze aplicabile, mandat de încarcerare, hotărârea de condamnare, rezumatul dosarului, fişa de evidenţă a procesului), precum fişa DEPABD şi cazierul judiciar al persoanei condamnate (2 file).

Analizând informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în redactarea în vigoare la data respectivă), Curtea a reţinut că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., astfel cum erau acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Aşa fiind, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetăţeanului român A. în vederea continuării executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie şi a dispus în celor anterior menţionate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 18 august 2016 sub nr. x/39/2016, petentul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În motivarea acesteia, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, că nu au fost audiaţi martorii propuşi în apărare, că are probe noi şi că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Prin sentinţa penală nr. 68 din data de 14.09.2016 a Curţii de Apel Suceava, în baza art. 459 C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei penale nr. 76/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se înaintează din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.

Instanţa a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt, prin intermediul său urmărindu-se înlăturarea acestor erori, ori astfel de erori de fapt pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei, respectiv acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal.

Aşadar, prin rezolvarea fondului cauzei, instanţa rezolvă acţiunea penală pronunţând o soluţie după caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal conform art. 453 C. proc. pen.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În condiţiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin acelaşi articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Instanţa a constatat că motivele invocate de către revizuientul A. în susţinerea cererii de revizuire reprezintă de fapt nemulţumiri legate de judecarea procesului, susţinând nevinovăţia sa întrucât instanţa de fond, respectiv instanţele judecătoreşti din Marea Britanie au fost în eroare.

Însă simpla afirmaţie că instanţa de judecată a fost în eroare şi că a fost condamnat pe nedrept nu constituie un motiv de revizuire a sentinţei penale sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentinţa penală nr. 76/2015 a Curţii de Apel Suceava, care să se plieze pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

În lipsa unor date concrete care să permită instanţei să stabilească cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea şi a unor elemente probatorii noi, nu se poate aprecia ca fiind îndeplinită condiţia fundamentală pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, respectiv existenţa cel puţin a unor indicii serioase cu privire la descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei şi care să fie în măsură să determine declanşarea unui al doilea ciclu procesual prin promovarea cu succes a unei căi extraordinare de atac.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că potrivit art. 2 C. proc. pen. "procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege", iar potrivit art. 13 alin. (2) C. proc. pen., "legea procesul penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege".

Or, este clar faptul că hotărârea nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, a fost pronunţată de o instanţă străină, iar o instanţă din România nu are cum să o analizeze din perspectiva unei căi de atac, indiferent că este de retractare sau de reformare.

În plus, această hotărâre pronunţată de o instanţă străină a fost recunoscută şi adaptată conform Legii nr. 302/2004 prin sentinţa penală nr. 76 din 8.12.2015 a Curţii de Apel Suceava (Dosar nr. x/2015) pentru a permis ca A. să execute pedeapsa aplicată de instanţele din Marea Britanie în România nu şi pentru a da posibilitatea exercitării unor căi de atac extraordinare de retractare prevăzute de dreptul intern român, concluzie ce se desprinde din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Dacă s-ar aprecia că autorităţile române pot să revizuiască sentinţele penale de condamnare a cetăţenilor români pronunţate de statele membre ale Uniunii Europene s-ar încălca în mod flagrant principiul cooperării şi încrederii reciproce.

Faţă de cele expuse anterior, în temeiul art. 459 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentinţa penală nr. 76/2015 a Curţii de Apel Suceava.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel revizuientul A., fără să-l motiveze.

Prin cererea aflată la fila 3 din dosar, petentul a solicitat "admiterea contestaţiei conform art. 598 lit. c) C. proc. pen.", iar prin cererea de la fila 17 a solicitat admiterea cererii de revizuire conform art. 453 C. proc. pen.

După judecarea cauzei, prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2018, apelantul revizuent a solicitat să se ia act de "încetarea procesului" întrucât "nu-şi însuşeşte cererea, nefiind formulată de el".

Examinând hotărârea apelată de revizuientul A. în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76 din data de 8.12.2015 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de trafic de persoane, proxenetism, viol şi uz de fals.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prevăzute în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

Persoana condamnată şi-a exprimat acordul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, existând pe numele acestuia şi un ordin de expulzare emis de către autorităţile engleze.

S-a menţionat în cuprinsul adresei că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeaşi infracţiune sau pentru altă infracţiune decât cea pentru care a fost pronunţată hotărârea transmisă de statul emitent şi nu este incident niciunul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Analizând informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în redactarea în vigoare la data respectivă), Curtea a reţinut că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., astfel cum erau acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Aşa fiind, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetăţeanului român A. în vederea continuării executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie şi a dispus în celor anterior menţionate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 18 august 2016 sub nr. x/39/2016, petentul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/39/2015, cu motivarea că a fost condamnat pe nedrept, că nu au fost audiaţi martorii propuşi în apărare, că are probe noi şi că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Prin sentinţa penală nr. 68 din data de 14.09.2016 a Curţii de Apel Suceava, în baza art. 459 C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei penale nr. 76/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.

Instanţa a reţinut că în condiţiile în care revizuirea este o cale extraordinară de atac, aceasta poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin acelaşi articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

De asemenea, revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În speţă, motivele invocate de către revizuientul A. în susţinerea cererii de revizuire reprezintă nemulţumiri legate de judecarea procesului, susţinând nevinovăţia sa întrucât instanţa de fond din Marea Britanie a fost în eroare, precum şi deţinerea unor probe noi că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Totodată, simpla afirmaţie că instanţa de judecată a fost în eroare şi că a fost condamnat pe nedrept nu constituie un motiv de revizuire a sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentinţa penală nr. 76/2015 a Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 453 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Pe de altă parte, faţă de dispoziţiile art. 2 C. proc. pen. care prevăd că "procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege", iar conform art. 13 alin. (2) C. proc. pen. "legea procesul penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege" o instanţă din România nu poate analiza, în calea de atac a revizuirii, Hotărârea nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie care a fost recunoscută şi adaptată conform Legii nr. 302/200 prin sentinţa penală nr. 76 din 8.12.2015 a Curţii de Apel Suceava.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 54 din data de 11 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori este nefondat, urmând ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 54 din data de 11 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2018.