Inadmissibility of criminal revision for influence peddling conviction due to lack of final judgment establishing prosecutorial misconduct and irrelevance of transcription errors

Deliberând asupra apelului declarat de revizuientul A. împotriva sentinţei penale nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, constată următoarele:

La data de 18.12.2017, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 26/F din data de 3.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi d) din C. proc. pen.

În motivarea cererii revizuentul a arătat, în esenţă, că faptele noi conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sunt fapte necunoscute la momentul soluţionării cauzei şi dovedesc netemeinicia hotărârii având în vedere aceste împrejurări nou apărute, respectiv cercetarea penală în ceea ce îl priveşte pe procurorul B. şi pe ofiţerii de poliţie care au realizat transcrierea înregistrărilor audio. De asemenea, a apreciat că sunt îndeplinite şi prevederile cuprinse la art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte situaţia în care procurorul este persoana care a săvârşit o infracţiune în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere.

Revizuentul a mai arătat că a existat o cerere de revizuire anterioară, care a fost respinsă, însă elementul de noutate, element care nu a fost avut în vedere în soluţionarea cererii anterioare, vizează începerea urmării penale în ceea ce-l priveşte pe procurorul B., faptul că la data de 4.05.2017 persoana vătămată A. a formulat plângerea penală şi, de asemenea, la acel moment nu s-a avut în vedere faptul că, astfel cum se reliefează prin ordonanţa din 22.11.2017 în ceea ce priveşte declinarea competenţei de efectuare a urmării penale, reiese evident prin pct. 2 al acestei ordonanţe faptul că s-a dispus începerea urmării penale în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu, fals intelectual şi constituirea unui grup infracţional organizat, în urmărirea penală începută în personam în ceea ce priveşte persoanele indicate anterior. De asemenea, revizuientul a apreciat că un alt element de noutate sunt şi declaraţiile angajaţilor SRI, persoane implicate.

Revizuientul, în susţinerea cererii, a depus la dosar în copie, adresa din 19.06.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov; o adresă emisă de Serviciul Român de Informaţii - UM x Bucureşti; ordonanţa din data de 22.11.2017 emisă în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare.

A fost ataşat Dosarul nr. x/64/2015 al Curţii de Apel Braşov în care s-a pronunţat revizuirea a cărei revizuire se solicită.

De asemenea, a fost ataşat Dosarul nr. x/64/2017 al Curţii de Apel Braşov având ca obiect o cerere de revizuire formulată anterior de către A. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Prin sentinţa penală nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva sentinţei penale nr. 26/F din data de 3.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A respins cererea revizuentului de suspendare a executării sentinţei atacate.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe revizuientul A. la plata sumei de 300 de RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26/F din data de 3.05.2016 a Curţii de Apel Braşov în baza art. 257 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (în Noul C. pen. infracţiune prevăzută la art. 291 alin. (1).

În baza art. 861, art. 862 vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 vechiul C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Ialomiţa,

- b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

- c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 864 vechiul C. pen.

În baza art. 71 vechiul C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză în perioada 11.02.2015-8.04.2015.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetarea de drept a măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin Încheierea penală nr. 475 din 8.04.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosar nr. x/64/2015.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 423/A din data de 1.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 26/F din 03 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi rejudecând, a fost majorată de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., astfel cum s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu, pedeapsă ce urmează a fi executată în regim de detenţie. S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi art. 71 din C. pen. anterior cu privire la inculpatul A. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la acelaşi inculpat, care nu sunt contrare prezentei decizii. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, au rămas în sarcina statului. A fost obligat apelantul intimat inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a mai dispus ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 90 RON să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

În considerentele sentinţei penale atacate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că erorile de transcriere din procesele-verbale de redare a convorbirilor nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu influenţează modul de soluţionare a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov.

De asemenea s-a mai apreciat că nici cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. nu este incident în speţă faţă de împrejurarea că revizuentul nu a indicat vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existenţa faptelor pretins comise de către procuror sau de către persoanele care au efectuat acte de urmărire penală.

Împotriva sentinţei penale nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a formulat apel revizuentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 02.04.2018 sub nr. x/2017.

Revizuentul, prin apărător a reiterat, în esenţă, motivele invocate în faţa curţii de apel. Acesta a pus concluzii de admitere a apelului şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi lit. d) C. proc. pen. a solicitat admiterea cererii de revizuire, rejudecarea cauzei şi achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În susţinerea apelului a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât este evident că există fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţe la momentul condamnării inculpatului A. şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. În acest sens s-a arătat că încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11.01.2017 prin care s-a constatat, în mod definitiv, faptul că procurorul de caz a instrumentat şi coordonat urmărirea penală în cauză într-o manieră care să conducă la modificarea sensului convorbirilor purtate de revizuent cu numitul D., reprezintă un element de noutate în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea revizuentul a apreciat că un alt element de noutate în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate îl reprezintă ordonanţa de clasare din data de 22.11.2017 în care procurorul de caz, în Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a reţinut participarea nelegală a lucrătorilor SRI în copierea/clonarea suporţilor optici.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a învederat că este evident că nu există o hotărâre definitivă de condamnare a procurorului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie Braşov raportat la atitudinea acestuia de recunoaştere a faptelor, situaţie în care a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 454 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, motivele de revizuire se limitează doar la cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. - a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Totodată, este de menţionat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 96/2014 a statuat că numai faptele probatorii trebuie să fie noi iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca prin calea extraordinară de atac a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de către instanţa care a soluţionat cauza.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acord cu instanţa de fond, constată că pentru a se putea reţine incidenţa primului caz de revizuire invocat în cauză - art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză", este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de către instanţă la momentul soluţionării cauzei, iar acestea să fie apte să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate.

În speţa de faţă, se constată că într-adevăr prin Încheierea nr. 18 din 11.01.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie a constatat numeroase erori de transcriere a proceselor-verbale de redare a convorbirilor, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, însă acest fapt, contrar susţinerilor revizuentului A., nu a influenţat modul de soluţionare a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov, judecătorul fondului audiind în şedinţă publică, în mod nemijlocit, toate înregistrările convorbirilor care au constituit mijloace de probă în cauză.

Mai mult, a fost dispusă şi o expertiză criminalistică cu privire la aceste înregistrări, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, nu au fost identificate urme ale unor intervenţii de natură a aduce modificări conţinutului înregistrării.

Instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, în raport cu cele mai sus arătate, apreciază că susţinerile apelantului revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Nici cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., potrivit căruia procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză, nu este incident în cauză.

Revizuientul A., în susţinerea acestui caz de revizuire, nu a indicat vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existenţa unor fapte pretins săvârşite de către procurorul B. sau de către persoanele care au efectuat acte de urmărire penală în cauză.

De asemenea, nu s-a invocat vreo cauză care să împiedice punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale pentru ca proba cazului de revizuire să se facă în procedura de revizuire (conform art. 454 din C. proc. pen.).

Dacă, la vreun moment ulterior, condiţiile prevăzute de acest text legal vor fi îndeplinite - de exemplu dacă se va pronunţa vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate că procurorul de caz sau persoanele care au efectuat acte de urmărire penală ar fi comis vreo infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere - numai în această situaţie revizuentul A. poate formula o nouă cerere de revizuire.

Formularea unor plângeri penale împotriva procurorului de caz sau a poliţiştilor ori împotriva lucrătorilor Serviciului Român de Informaţii sau începerea urmăririi penale pentru anumite infracţiuni în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să se constate că persoanele mai sus menţionate ar fi comis vreo infracţiune, nu sunt relevante în raport cu cazul de revizuire invocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Astfel cum în mod corect a reţinut curtea de apel, condiţia prevăzută la lit. e) a art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. nu este îndeplinită în cauză, întrucât susţinerile revizuentului A. nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi d) invocate de acesta şi nici în celelalte cazuri prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 453 C. proc. pen., aspectele invocate de revizuent în susţinerea cererii de revizuire nefiind apte să conducă în mod evident la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea sentinţei penale nr. 26/F din data de 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 1.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată, prin care Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire, este o hotărâre legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge apelul declarat de revizuent.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 2/F/ C. civ. din 23 februarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2018.