Recourse declared inadmissible in property restitution dispute where first-instance judgment subject only to appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 21 mai 2009, sub nr. x/117/2009, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii primarul municipiului Cluj Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

a).restituirea în natură, în indiviziune, reclamanţilor, a cotei ideale de 175/900-a parte din imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, înscris în CF nr. x Cluj, nr. Ord. l sub nr. top. x - casă cu etaj din piatră, la parter cu 11 localuri pentru prăvălii, 7 camere, 3 bucătării, 2 localuri pentru magazii şi dependinţe, iar la etaj cu 21 camere, 4 bucătării, dependinţe, curte şi grădină, cu suprafaţa totală de 1.347 mp. (374 sţjp,) la data intentării notificării dezmembrat în două loturi: 1. cu nr. top. x-teren cu construcţii de 1.111 mp şi 2. nr. top. x în suprafaţă de 235 mp.

Având în vedere că în baza Legii nr. 112/1995 toate apartamentele de la etaj, plus apartamentele 2 şi 4 de la parter au fost înstrăinate chiriaşilor care le ocupau, au solicitat, ca modalitate de rezolvare a petitului a), restituirea cotei de 175/900-a parte din teren şi construcţiile neînstrăinate de la parter şi compensarea prin echivalent, pe baza unei expertize tehnice, a cotei de proprietate de 175/900-a parte vândută chiriaşilor (etajul complet şi apt. 2 şi 4 de la parter) din cota de 375/900 parte rămasă în proprietatea statului de la B+2,3,4,5, nevândută din parter, care nu a fost revendicată de foştii proprietari.

În subsidiar, la acest punct, s-a solicitat stabilirea şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent valoric pentru partea de etaj şi apt. 2 şi 4 de la parter, vândute chiriaşilor în baza Legii nr. 112/1995.

b).obligarea primarului Municipiului Cluj-Napoca prin Consiliul Local Cluj-Napoca, care este titular al unui buget propriu, la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a părţii ce li se cuvine din imobil, determinată prin expertiză, după chiriile încasate de pârât de la locatarii spatiilor închiriate şi după chiriile practicate în zonă pentru partea neînchiriată şi vândută, începând cu data de 12.12.2007, până la data întocmirii protocolului de predare-primire a cotei de proprietate a reclamanţilor din imobil, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), art. 3 alin. (1) lit. a), art. 4, art. 6 alin. (1), art. 9, art. 18 lit. c), art. 21 alin. (1) şi (4), art. 22, 23, 25 alin. (1) şi (5) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată; art. 10 alin. (4), art. 11 pct. 5, art. 22 pct. 3 şi art. 25 pct. 25 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, art. 480, 998, 999 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ., precum şi pe celelalte dispoziţii legale incidente în materie.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 5 noiembrie 2009, sub nr. x/117/2010, reclamanta E. a chemat în judecată pe primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând modificarea Dispoziţiei nr. 4472 din 09.10.2009, art. 7, în sensul admiterii notificării nr. x din 18.09.2001, înregistrată sub nr. x din 24.09.2001 şi stabilirea calităţii sale de moştenitor pentru cota de 175/900 parte din imobilul înscris în CF nr. x nr. topo x din Cluj-Napoca, str. x, temeiul de drept invocat fiind prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin acţiunea civilă, înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 10 noiembrie 2009, sub nr. x/117/2009, aceeaşi reclamanţi - A., B., C. şi D. au formulat plângere împotriva Dispoziţiei primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 4472 din 09.10.2009, solicitând a se proceda la anularea, în parte, a dispoziţiei atacate, respectiv a prevederilor art. 2, 3 şi 6, care să fie modificate, după cum urmează:

1. să se stabilească faptul că reclamanţilor din prezenta cauză li se cuvine din imobilul în litigiu o cotă ideală de 205/900-a parte, sens în care să fie modificat art. 2 din dispoziţie;

2. să se înlăture din cuprinsul art. 3 prevederea referitoare la condiţionarea măsurilor dispuse prin art. 2 din dispoziţia atacată de restituirea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995;

3. la art. 6 în loc de cota de 175/900 parte, să se treacă cota de 205/900 parte, identică cu motivarea petitului nr. 1 de la pct. a din prezenta cerere.

Acţiunea a fost fundamentată pe prevederile art. 1, 12 şi 13 din Legea nr. 112/1995, art. 1, 4, 20, 25, 26 şi 42 şi urm. din Legea nr. 10/2001.

Aceste ultime două dosare au fost conexate, prin încheierea din 1 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, în baza art. 164 C. proc. civ., la Dosarul nr. x/117/2009 al Tribunalului Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 173 din 24 februarie 2011, Tribunalul Cluj, secţia civilă, în baza art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunţarea reclamanţilor C., D., A. şi B. la judecarea petitului având ca obiect restituirea în natură, în favoarea reclamaţilor, a cotei ideale de 175/900 parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, din acţiunea civilă precizată, formulată împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. A respins acţiunea civilă precizată, formulată de reclamanţii C., D., A.

şi B. A admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, formulată de intervenienţii S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. A admis acţiunea civilă formulată de reclamanta E. (înregistrată sub nr. x/117/2009 al Tribunalului Cluj), şi, în consecinţă: a anulat, în parte, Dispoziţia nr. 4472 din 09.10.2009, emisă de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca, respectiv în ce priveşte soluţia de respingere a notificării nr. x din 18.09.2001, înregistrată sub nr. x din 24.09.2001, formulată de reclamanta E.; a constatat calitatea reclamantei E. de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001; a dispus restituirea în natură a cotei de 175/900 parte din apartamentele nr. 1, nr. 15, nr. 16, nr. 17, nr. 18, nr. 19, nr. 20, nr. 21, nr. 22, nr. 23, nr. 24, nr. 25, nr. 26, nr. 27, nr. 28, nr. 29 şi din terenul curte în suprafaţă de 235 mp., astfel cum sunt identificate la art. 1 din dispoziţia atacată, în favoarea reclamantei E., cu obligaţia pentru reclamantă de a restitui despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate la data plăţii pentru partea din imobil restituită; a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei E. pentru cota de 175/900 parte din apartamentele înstrăinate, respectiv cele cu numerele 2, 3, 4, 5, 6, 7 8, 9, 10, 11, 12,13 şi 14, identificate la art. 1 din Dispoziţia nr. 4472 din 09.10.2009 a primarului Municipiului Cluj-Napoca, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, urmând a se avea în vedere despăgubirile încasate în temeiul Legii nr. 112/1995; a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului primarul Municipiului Cluj-Napoca, formulată de intervenienţii S.C.

F. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta E.; a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii H., I., J. şi K., prin mandatar E., în contradictoriu cu pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca şi cu reclamanţii C., D., A. şi B.; a respins cererea intervenienţilor accesorii S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. privind plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii C., B., D. şi A. şi pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.

Prin Decizia civilă nr. 4750/R din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul B. şi a admis, în parte, recursul reclamanţilor C., D., A. şi B. împotriva sentinţei atacate, pe care a casat-o, în parte, în privinţa soluţiei dată Dosarului nr. x/117/2009 şi Dosarului nr. x/117/2009 şi, în aceste limite, a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeaşi instanţă - Tribunalul Cluj, cu excepţia petitului din Dosar nr. x/117/2009, având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului. A casat sentinţa în partea privitoare soluţiei dată petitului din acţiunea obiect al Dosarului nr. x/117/2009, având ca obiect obligarea pârâtului primarul municipiului Cluj-Napoca la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a imobilului, începând cu 12.12.2007 şi până la data întocmirii protocolului de predare-primire şi, în aceste limite, a trimis acest petit pentru competentă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Cluj-Napoca. A menţinut sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţia dată cererii reclamantei E., în Dosar civil nr. x/117/2009, în ceea ce priveşte stabilirea calităţii sale de moştenitor şi de persoană îndreptăţită, precum şi respingerea cererii de intervenţie formulată de intervenienţii persoane fizice, respectiv a cererii de intervenţie accesorie din Dosar nr. x/117/2009. A înlăturat din sentinţa recurată dispoziţia referitoare la admiterea cererii de intervenţie accesorie în interesul pârâtului primarul municipiului Cluj-Napoca, formulată de intervenienţii S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. A înlăturat din sentinţa recurată dispoziţia referitoare la constatarea renunţării la judecată. A menţinut dispoziţia din sentinţă privitoare la respingerea cererii intervenienţilor accesorii privind plata cheltuielilor de judecată. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei atacate.

Ca urmare a acestei decizii, Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. x/117/2009*, având ca obiect rejudecarea următoarelor petite formulate de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca:

- petitul 1 din Dosarul nr. x/117/2009, prin care s-a solicitat restituirea în natură, în indiviziune, reclamanţilor, a cotei ideale de 175/900 - a parte din imobilul situat în mun. Cluj-Napoca str. x, înscris în CF nr. x Cluj, nr. Ord. l sub nr. top. x - casa cu etaj din piatră, la parter cu 11 localuri pentru prăvălii, 7 camere, 3 bucătării, 2 localuri pentru magazii şi dependinţe, iar la etaj cu 21 camere, 4 bucătarii, dependinţe, curte şi grădină cu suprafaţa totală de 1.347 mp. (374 stjp,) la data intentării notificării dezmembrat în două loturi: 1. cu nr. top. x - teren cu construcţii de 1.111 mp şi 2. nr. top. x în suprafaţă de 235 mp; având în vedere că, în baza Legii nr. 112/1995, toate apartamentele de la etaj, plus apartamentele 2 şi 4 de la parter au fost înstrăinate chiriaşilor care le ocupau, au solicitat restituirea cotei de 175/900-a parte din teren şi construcţiile neînstrăinate de la parter şi compensarea prin echivalent, pe baza unei expertize tehnice, a cotei de proprietate de 175/900-a parte vândută chiriaşilor (etajul complet şi apt. 2 şi 4 de la parter) din cota de 375/900 parte rămasă în proprietatea statului, de la B+2, 3, 4, 5, nevândută din parter, care nu a fost revendicată de foştii proprietari. În subsidiar, la acest punct: stabilirea şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent valoric pentru partea de etaj şi apt. 2, 4 de la parter, vândute chiriaşilor în baza Legii nr. 112/1995.

- petitele din Dosarul nr. x/117/2009, conexat, prin care reclamanţii au formulat plângere împotriva Dispoziţiei primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 4472/09.10.2009, solicitând a se proceda la anularea, în parte, a dispoziţiei atacate, respectiv a prevederilor art. 2, 3 şi 6 care să fie modificate după cum urmează: 1. să se stabilească faptul că reclamanţilor din prezenta cauză li se cuvine din imobilul în litigiu o cota ideală de 205/900-a parte, sens în care să fie modificat art. 2 din dispoziţie; 2. să se înlăture din cuprinsul art. 3 prevederea referitoare la condiţionarea măsurilor dispuse prin art. 2 din dispoziţia atacată de restituirea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995; 3. la art. 6, în loc de cota de 175/900 parte, să se treacă cota de 205/900 parte.

Prin sentinţa civilă nr. 222 din 31 mai 2017, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanţii C., D., A. şi B., şi, în consecinţă: a anulat art. 6 din Dispoziţia nr. 4472 din 09.10.2009, emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, în locul acordării de despăgubiri pentru cota de 175/900 din apartamentele 2-14, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu bunuri oferite în echivalent, prin atribuirea în natură a cotei de 34,78% din cota de 375/900 deţinută de Statul Român din apartamentele 1, 15-26, 27/1, 27/3, 28, 29, din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, în favoarea reclamanţilor C., D., A. şi B.; a respins cererile de modificare a art. 2 şi art. 3 din Dispoziţia nr. 4472 din 09.10.2009; a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului primarul Municipiului Cluj-Napoca, formulată de intervenienţii S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.; a obligat pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 8560 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.

Prin Decizia civilă nr. 363/A din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâţi şi a obligat apelanţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON în favoarea intimatei L.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâţii primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, prin care au solicitat, în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi repunerea în termenul legal de declarare a căii de atac - apel, iar, în subsidiar, admiterea căii de atac, modificarea deciziei în cauză, în sensul admiterii apelului aşa cum a fost formulat, cu consecinţa respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15.01.2018, primind termen de judecată la 22 februarie 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Intimaţii C., D., A. şi B. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, conform chitanţei nr. 204 din 01.02.2018, anexată la dosarul cauzei.

În şedinţa publică de la termenul de judecată din 22 februarie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 12 şi 26 din Legea nr. 202/2010 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, excepţie pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Analizând cererea introductivă de instanţă ce a făcut obiectul prezentului dosar, cu referire la petitul 1, precum şi capetele de cerere din Dosarele nr. x/117/2010 şi nr. x/117/2009, care au fost conexate la Dosarul nr. x/117/2009, se constată că, în cauză, a fost formulată plângere împotriva Dispoziţiei nr. 4472 din 09.10.2009, emisă de primarul Municipiului Cluj Napoca, solicitându-se a se proceda la anularea, în parte, a acesteia, instanţa fiind învestită, aşadar, cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, calificare reţinută, de altfel, şi prin Decizia civilă nr. 4750/R din 18 noiembrie 2011 şi necontestată de părţile din litigiu.

Relevant pentru determinarea căilor de atac în care se judecă prezentul dosar este observarea normei de drept procesual civil aplicabilă, faţă de modificările operate în materia Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 202 din 25.10.2010 şi de norma tranzitorie conţinută de acest din urmă act normativ.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 12 din Legea nr. 202 din 25.10.2010, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

Astfel, prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 s-a modificat art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că s-a suprimat calea de atac a apelului în situaţia exercitării contestaţiei împotriva actului emis de unitatea deţinătoare, hotărârile de primă instanţă rămânând supuse astfel doar recursului.

Totodată, conform art. 26 din Legea nr. 202/2010, care conţine norme tranzitorii, dispoziţiile modificate ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se aplică "şi proceselor aflate în curs de soluţionare în primă instanţă dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă fără echivoc că, în materia Legii nr. 10/2001, numai hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior intrării ei în vigoare rămân supuse ambelor căi de atac (apel şi recurs), hotărârile pronunţate ulterior apariţiei noii reglementări fiind sustrase exerciţiului apelului.

Intenţia legiuitorului, dedusă din conţinutul art. 26 al Legii nr. 202/2010, a constat în suprimarea unei căi de atac în privinţa hotărârilor de primă instanţă pronunţate după intrarea în vigoare a noii reglementări, ipoteză regăsită în speţă.

În litigiul de faţă, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a soluţionat cauza în fond, pronunţând sentinţa civilă nr. 173 la 24 februarie 2011, or, la această dată, intraseră deja în vigoare modificările procedurale operante prin Legea nr. 202/2010 (a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 714 din 26.10.2010 şi a intrat în vigoare la 26.11.2010), de imediată aplicare, prin care a fost suprimată calea de atac a apelului, sentinţa pronunţată neputând fi astfel atacată decât pe calea recursului. Se reţine că acesta a fost exercitat în cauză, prin Decizia civilă nr. 4750/R din 18.11.2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă fiind trimise spre rejudecare, pe fond, la aceeaşi instanţă, petitele din Dosarele nr. x/117/2009 şi nr. x/117/2009 ce vizau judecarea plângerii întemeiate pe Legea nr. 10/2001.

În rejudecare, contestaţia pe Legea 10/2001 a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 222 din 31.05.2017 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

În raport de data pronunţării acestei hotărâri, devin aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, care sunt de imediată aplicare, potrivit cărora:,,(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.’’

Raportat la aceste dispoziţii, rezultă că hotărârea tribunalului prin care a fost soluţionată contestaţia reclamanţilor, în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, respectiv sentinţa civilă nr. 222 din 31.05.2017 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, este supusă numai căii de atac a apelului, care a fost, de-altfel, exercitat de către pârâţii primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, fiind soluţionat prin Decizia civilă nr. 363/A din 18.10.2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, ce face obiectul prezentului recurs cu care a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 12 şi 26 din Legea nr. 202/2010 şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că Decizia atacată de recurenţi, nr. 363/A din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de Curtea de Apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pe cale de consecinţă, recursul exercitat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Având în vedere soluţia dispusă în cauză, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii au căzut în pretenţii şi, aflându-se în culpă procesuală, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON (chitanţa nr. x din 01.02.2018 aflată la fila 25 din dosarul de recurs), cu titlu de onorariu de avocat, în favoarea intimaţilor C., D., A. şi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 363/A din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţi la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor C., D., A. şi B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2018.