Revision prematurity where Constitutional Court declared statutory appeal threshold unconstitutional in separate case

Prin cererea formulată la data de 19.12.2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligarea acestora să îi lase în deplina proprietate şi paşnică folosinţa suprafaţa de teren de 346 mp, situată în Drobeta Turnu Severin, str. x, identificată pe schiţa aferentă ridicării topografice din 15.02.2005 prin punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 25, 24, 23, 16, 18, 1 compusă din suprafaţa de teren de 322,89 mp, cu formă dreptunghiulară, cu dimensiuni şi vecinătăţi: N-str. x-17,21 m lungime, V-Piaţa Eliade-18.08 m lungime, S-construcţie proprietate B.-17,21 m lungime, E-rest proprietate reclamant A.-17,70 m lungime şi o suprafaţă de teren de 41,11 mp, dreptunghiulară, situata perpendicular faţă de prima suprafaţă, cu vecinătăţi şi dimensiuni:

N-teren revendicat în suprafaţa de 322,21 mp proprietate reclamanţi de 4,04 m lungime, V-construcţie proprietate B. de 10.05 m lungime, S-construcţie proprietate B. latura cu dimensiunile de 4,14 m lungime, E-rest proprietate reclamant A.; obligarea pârâţilor să demoleze toate construcţiile existente pe terenul revendicat în suprafaţa de 346 mp, pentru care nu există autorizaţie de construire, iar în cazul în care vor refuza, solicită să fie autorizaţi să facă aceste lucrări pe cheltuiala lor; obligarea pârâţilor să demoleze gardul edificat pe latura de E a terenului revendicat, identificat pe schiţa - ridicarea topografică din 15.02.2005 prin punctele 3-4-5, iar în cazul în care vor refuza, să se dispună autorizarea lor pentru a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor; obligarea pârâţilor la plata sumei de 15.000 RON reprezentând lipsa de folosinţă pentru terenul revendicat de 346 mp pe perioada 2010-2013; obligarea pârâţilor la plata sumei de 15.000 RON reprezentând lipsa de folosinţă pentru terenul revendicat de 346 mp aferentă perioadei 2008-2010; obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.000 RON reprezentând lipsa de folosinţă pentru terenul revendicat de 346 mp pe perioada 2002-2008; obligarea pârâţilor la plata unei sume de 17.000 RON reprezentând lipsa de folosinţă, la nivelul chiriilor practicate în zona, pentru terenul de 246 mp de sub imobilul construcţie proprietatea pârâţilor pentru perioada 2002-2013; stabilirea unei chirii pe care pârâţii să fie obligaţi să o plătească pe viitor, lunar, la nivelul chiriilor practicate în zonă şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 22.02.2016 Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii în revendicare, lipsei de interes pentru petitul privind demolarea gardului, invocate de pârâţi; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru petitele privind lipsa de folosinţă pentru perioada 19.12.2002-19.12.2010; a admis în parte acţiunea, aşa cum a fost precizată; a admis petitul privind revendicarea; a obligat pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 350 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, str. x cu următoarele vecinătăţi: N-str. x, E-A., S-B. E., V-B. E. şi Piaţa Eliade; a respins petitele privind demolare gard şi construcţii, ca nefondate; a respins petitele privind lipsa de folosinţă a terenului, ca prescrise pentru perioada 19.12.2002-12.2010; a respins petitele privind lipsa de folosinţă a terenului pentru perioada 19.12.2010-19.12.2013, ca nefondate; a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 3.390 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (1.590 RON taxă de timbru, 800 RON onorariu de expert şi 1.000 RON onorariu de avocat); în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pârâţii la plata către stat a sumei de 1.590 RON, ajutor public judiciar sub forma taxei de timbru de care a beneficiat reclamantul pentru petitul privind revendicarea; în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a dispus ca suma de 2.735 RON, ajutor public judiciar sub forma taxei de timbru pentru celelalte petite, de care a beneficiat reclamantul, să rămână în sarcina statului.

Prin Decizia civilă nr. 4458 din 3.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respins apelul formulat de pârâţii B. şi C., s-a admis apelul formulat de reclamantul A., a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că, s-a admis cererea privind demolarea construcţiilor, fiind obligaţi pârâţii la demolarea construcţiilor individualizate în raportul de expertiză întocmit de D., C2 în suprafaţă de 41 mp, C3 în suprafaţă de 82 mp, C4 în suprafaţă de 18 mp şi gardul de pe latura de est a terenului revendicat având grosimea de 30 cm şi lungimea de 27,74 m, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor; s-a admis cererea privind contravaloarea lipsei de folosinţă, fiind obligaţi pârâţii la plata către reclamant a contravalorii în RON a sumei de 20286 euro, calculată la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 350 mp în perioada 19.12.2010-19.12.2013; au fost obligaţi pârâţii la plata contravalorii în RON a sumei de 14.025 euro, calculată la cursul BNR de la data plăţii efective, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 257 mp în perioada 19.12.2010-19.12.2013, precum şi a sumei de 4.603 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă; au fost obligaţi pârâţii la plata către stat a sumei de 2803 RON, ajutor public judiciar de care a beneficiat în primă instanţă reclamantul, aferent capetelor de cerere admise, dispunându-se ca suma de 1.522 RON, ajutor public judiciar de care a beneficiat în primă instanţă reclamantul să rămână în sarcina statului; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la soluţionarea excepţiilor şi a capătului de cerere privind revendicarea, s-a dispus ca suma de 800 RON, ajutor public judiciar de care au beneficiat în apel apelanţii pârâţi să rămână în sarcina statului; s-a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată efectuate în apel; au fost obligaţi intimaţii B. la plata către apelantul A. a sumei de 4.794 RON, cu titlu de onorariu de avocat şi taxe de timbru aferente capetelor de cerere admise.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii B. şi C.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 20 ianuarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.

La data de 15 februarie 2017 recurenţii au formulat cerere de sesizare a Curţii constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 18 din Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte expresia "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", art. 1 din O.U.G. nr. 95/2016, articolul unic din O.U.G. nr. 62/2015.

La data de 16 martie 2017 Înalta Curte a constatat admisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 18 din Legea nr. 2/2013, aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 şi O.U.G. nr. 62/2015.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Prin Decizia nr. 316 din data de 16 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

În motivarea deciziei s-au reţinut, în esenţă, următoarele.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. "

În cauză, prezenta acţiune, având ca obiect revendicare şi contravaloare lipsă de folosinţă, constituie o cerere evaluabilă în bani.

Potrivit art. 104 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului are valenţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aceste cauze.

În secţiunea a doua a Titlului III din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost reglementată competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în funcţie de valoarea obiectului cererii introductive de instanţă,

Astfel, ca regulă generală, potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.:

"(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. (3) În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi".

Totodată, dispoziţiile art. 104 din aceeaşi secţiune prevăd că "În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale. În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98".

Potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, iar pentru imobile se aplică corespunzător dispoziţiile art. 104 C. proc. civ.

În speţă, petitul principal al cererii de chemare în judecată este cel de revendicare a terenului în suprafaţă de 346 mp, situat în Drobeta Turnu Severin, str. x.

Valoarea acestui teren a fost stabilită de instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile legale susmenţionate.

Astfel, în sentinţa nr. 8 din 22.02.2016 a Tribunalului Mehedinţi, s-a reţinut că, "întrucât valoarea terenului a fost contestată de părţi, instanţa a dispus ataşarea Dosarului nr. x/225/2011, dosar în care s-a efectuat o expertiză de evaluare a terenului din care rezultă că a fost evaluat la 230 euro/mp, respectiv 975,614 RON/mp, rezultând o valoare totală a terenului de 337.562 RON.

Întrucât reclamantul a contestat această valoare, instanţa a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, prin care terenul în suprafaţă de 346 mp a fost evaluat de expert la suma de 255.002 RON .

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor (recurenţi în prezentul dosar) la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului a cărui revendicare se solicită, stabilită la suma totală de 34.311 euro, reprezentând 154.224 RON, la cursul de schimb leu/euro al BNR de 4,49 RON.

Aşa fiind, se constată că terenul în suprafaţă de 346 mp, situat în Drobeta Turnu Severin, str. x, a cărui revendicare se solicită prin capătul principal al cererii de chemare în judecată, este de 255.002 RON.

Având în vedere dispoziţiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, pentru stabilirea valorii obiectului litigiului, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, astfel cum în mod greşit susţin recurenţii, se constată că valoarea obiectului prezentei cauze este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispoziţiile 18 din Legea nr. 2/2013, actualizate prin O.U.G. nr. 95/2016, astfel că hotărârea curţii de apel nu este supusă recursului.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire revizuenţii B. şi C., prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire.

În motivarea cererii s-au arătat următoarele.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. 11 Noul C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă " după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii".

Au formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 4458 din 03.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/101/2015, recurs ce a fost respins ca inadmisibil prin Decizia civilă nr. 316 din 16.02.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Motivele care au condus la soluţia de inadmisibilitate au fost dispoziţiile 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

A invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 18 din Lege nr. 2/2013, modificat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016 care, în Dosarul nr. x/101/2015/a1, la termenul din data de 16.03.2017, a fost admisă şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale.

Pe rolul Curţii Constituţionale s-a format Dosarul nr. x/D/2017 înregistrat la data de 27.03.2017, în acest moment aflându-se în faza de raport.

În data de 20.07.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 prin care s-a dispus: "Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de E. în Dosarul nr. x/197/2014 şi de F. şi G. în Dosarul nr. x/197/2013 ale Curţii de Apei Braşov, secţia civilă şi constată că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională".

Hotărârea din prezenta cauză (pronunţată de Curtea de Apel Craiova) a fost pusă în executare, urmând ca revizuentului B. să-i fie demolate construcţiile şi vândute bunurile la licitaţie publică în Dosarul de executare nr. x/E/2016.

Chiar dacă nu există o decizie a Curţii Constituţionale pronunţată în prezenta cauză există o hotărâre a Curţii Constituţionale prin care dispoziţiile criticate de către revizuentul B. au fost declarate ca neconstituţionale, soluţia în Dosarul nr. x/D/2017 (aflat în faza de raport) neputând fi alta.

Dispoziţiile art. 509 pct. 11 Noul C. proc. civ. trebuie aplicate în spiritul lor, în sensul ca în mod indubitabil Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele şi în prezenta cauză.

Înalta Curte, cu majoritate, a constatat prematură cererea de revizuire pentru considerentele expuse mai jos.

Prezenta cerere de revizuire este admisibilă prin raportare atât la art. 509 alin. (1), cât şi la art. 493 alin. (5) penultima teză C. proc. civ.

Astfel, art. 509 alin. (1) C. proc. civ. prevede posibilitatea revizuirii unei hotărâri pronunţate asupra fondului. Ţinând cont că excepţia de neconstituţionalitate poate viza şi probleme de procedură care pot duce la respingerea recursului în temeiul unei excepţii, sintagma "fondului" trebuie interpretată în acest context în sens larg, adică hotărâri pronunţate asupra fondului dreptului. În speţă "fondul" este reprezentat de problema admisibilităţii căii de atac a recursului.

În caz contrar, atâta timp cât nu ar putea produce nici un efect în litigiul în care a fost invocată, nu s-ar mai justifica interesul formulării unei astfel de excepţii, cu consecinţe asupra admisibilităţii acesteia.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 493 alin. (5) penultima teză C. proc. civ., potrivit cărora decizia pronunţată în condiţiile acestui alineat nu este supusă niciunei căi de atac, interpretarea acestora nu poate fi în sensul inadmisibilităţii revizuirii formulate în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ. pentru următoarele considerente.

În primul rând, nu există o justificare rezonabilă pentru a se discrimina între părţile care invocă aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate în soluţionarea unui recurs aflat pe rolul unei instanţe inferioare, respectiv în soluţionarea unui recurs aflat pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie care intră în procedura filtrului.

În al doilea rând, raţiunea pentru care a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedea obligativitatea suspendării cauzei în perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a fost dată de introducerea cazului de revizuire motivat de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate în acea cauză (art. 322 pct. 10 C. proc. civ. de la 1865), ambele modificări legislative fiind adoptate prin Legea nr. 177 din 28 septembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a C. proc. civ. şi a C. proc. pen. al României.

Or, atâta timp cât instanţa de recurs a considerat că nu are posibilitatea suspendării litigiului în cadrul procedurii filtrului pentru a da posibilitatea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate până la luarea unei decizii asupra admisibilităţii recursului, consecinţa nu poate fi decât aceea că partea are dreptul să formuleze cerere de revizuire în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii cererii de revizuire sunt de reţinut următoarele.

În speţă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 legat de sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" a fost invocată în recurs în procedura filtrului, la data de 15 februarie 2017, în legătură cu soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii recursului pentru motivul că valoarea obiectului litigiului este inferioară sumei de 1.000.000 RON.

Instanţa de recurs a constatat admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei.

Curtea Constituţională nu a soluţionat excepţia până la data judecării prezentei cereri de revizuire.

Prin Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017 a fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerente acestei decizii s-au reţinut în cadrul paragrafelor 21 şi 22 următoarele.

"21. În prezenta cauză, având în vedere, pe de o parte, faptul că data sesizării Curţii Constituţionale este anterioară pronunţării deciziei amintite, precum şi, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

22. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, sau Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, în temeiul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ."

Ţinând cont că, raportat la excepţia de neconstituţionalitate invocată în recurs, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat până în prezent printr-o decizie de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, care să stea la baza motivului de revizuire, conform celor menţionate anterior cererea de revizuire este prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge, ca prematură, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi C. împotriva Deciziei nr. 316 din data de 16 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/101/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.