Extraordinary annulment of nullity-of-jurisdiction ruling declared inadmissible as not arising from a cassation judgment

Având în vedere că în cauză au fost invocate mai multe excepţii procesuale, instanţa urmează a le soluţiona în funcţie de finalitatea juridică a fiecăreia.

Cu privire la excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I civile, invocată de contestatorul A., se constată următoarele:

Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare a fost declarată împotriva Deciziei nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A.

În conformitate cu cele statuate în Anexa 1 la Hotărârea nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţiile în anulare şi cererile de revizuire - stadiul procesual fond se repartizează secţiei a cărei hotărâre se atacă.

În speţă, calea de atac a contestaţiei în anulare vizează o hotărâre pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi, astfel încât, în conformitate cu regulile de competenţă funcţională anterior menţionate, revine secţiei I civile competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I civile, invocată de contestatorul A.

Cu privire la excepţia privind timbrarea contestaţiei în anulare, invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, se reţine faptul că instanţa care a soluţionat cererea ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare nu a dispus obligarea contestatorului la plata vreunei taxe judiciare de timbru.

În conformitate cu dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.

Drept urmare, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, în aplicarea prevederilor anterior menţionate, nu a dispus obligarea contestatorului la plata taxei judiciare de timbru.

Cum în sarcina contestatorului nu a fost instituită obligaţia timbrării căii de atac, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează a respinge excepţia privind timbrarea contestaţiei în anulare.

Cu privire la excepţia nulităţii căii de atac pentru nemotivare, se constată că în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor nu prezintă argumentele pentru care apreciază că intervine nulitatea căii de atac.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 (dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale) şi pct. 3 C. proc. civ. (instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen), iar criticile dezvoltate de contestator urmează a fi analizate din perspectiva admisibilităţii căii de atac.

Cum în cuprinsul contestaţiei în anulare sunt expuse motivele pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textelor de lege considerate a fi încălcate, Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii căii de atac, invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Examinând contestaţia în anulare, din perspectiva admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de constatare, pe cale de excepţie, a nulităţii absolute privind competenţa de drept material a actelor juridice emise de Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 1249 alin. (1) C. civ. şi art. 176 pct. 3 C. proc. civ., formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor.

De asemenea, în practicaua aceleiaşi decizii, Înalta Curte, constatând că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 şi art. 129 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 52 alin. (1), art. 11, art. 16 alin. (2), art. 20 şi art. 148 din Constituţia României, invocată de către petent, nu are legătură cu obiectul acţiunii, neputând fi raportată la conţinutul cererii, a respins solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petentul A. a arătat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Înalta Curte reţine că, în respectarea principiului fundamental al legalităţii, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), respectiv împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs (art. 503 alin. (2) C. proc. civ.), doar pentru ipotezele expres determinate de lege.

În speţă, contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin urmare, potrivit textelor legale anterior enunţate, pot constitui motive ale contestaţiei în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ. numai hotărârile instanţelor de recurs.

Or, hotărârea supusă analizei a fost pronunţată în Dosarul nr. x/35/2017 al Înaltei Curţi, având ca obiect "fond-constatare nulitate act juridic", în soluţionarea pe fond a cererii de constatare, pe cale de excepţie, a nulităţii absolute privind competenţa de drept material a actelor juridice emise de Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 1249 alin. (1) C. civ. şi art. 176 pct. 3 C. proc. civ., iar nu ca urmare a soluţionării unui recurs, de către o instanţă de recurs.

Aşadar, criticile deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale mai sus menţionate.

Cu privire la criticile formulate în cuprinsul aceleiaşi contestaţii în anulare, în legătură cu soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, calea extraordinară de atac apare ca fiind, de asemenea, inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 504 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivele putea fi invocate pe calea apelului sau a recursului. Or, împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede expres calea de atac a recursului, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată nu poate forma obiect al contestaţiei în anulare, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

Având în vedere caracterul inadmisibil al contestaţiei în anulare, faţă de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate fi primită.

De asemenea, solicitarea contestatorului adresată Colegiului de conducere al Înaltei Curţi, în vederea pronunţării instanţei supreme asupra problemei de drept considerată a fi soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti, nu poate face obiectul vreunei măsuri ce ar putea fi legal dispusă de completul învestit cu soluţionarea căii extraordinare de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I civile, invocată de contestatorul A.

Respinge excepţia privind timbrarea şi excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor.

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2018.