Revision of property restitution judgment barred by res judicata: contradictory rulings resolved in prior proceedings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2017, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, petenta A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 100 din 08 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/280/2009, pe motiv că este contrară sentinţei civile nr. 4691 din 3 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Piteşti, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 100 din 08 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, s-a evocat fondul, statuându-se definitiv cu privire la îndreptăţirea revizuentei la reconstituirea dreptului său de proprietate în punctul "Lunca Mioveniului ", în suprafaţă de 15,1883 ha. S-a susţinut, în continuare, că această dispoziţie a instanţei de recurs cuprinsă în decizia atacată cu revizuire este contrară sentinţei civile nr. 4691 din 3 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Piteşti, prin care s-a constatat dreptul său la reconstituire în natură pentru o suprafaţă de teren de 34 ha situată în punctul "Lunca Mioveniului".

Prin urmare, cele două hotărâri judecătoreşti definitive (Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă şi sentinţa civilă nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Piteşti) conţin dispoziţii potrivnice referitoare la întinderea dreptului de proprietate al revizuentei, fapt ce o prejudiciază.

Prin Decizia nr. 405 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire împotriva Deciziei nr. 100 din 8 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, în favoarea Curţii de Apei Piteşti.

Prin Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire.

În motivare, instanţa a arătat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În această privinţă, instanţa a analizat Decizia nr. 100 din 08 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş şi a constatat că, prin această hotărâre judecătorească, s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepţia autorităţii de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că instanţa de revizuire a pronunţat o hotărâre judecătorească greşită, pentru că a statuat diferit aspectul litigios referitor la întinderea dreptului său de proprietate, care anterior fusese dezlegat irevocabil, prin cele două hotărâri judecătoreşti (Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă şi sentinţa civilă nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Piteşti) care sunt contradictorii.

A susţinut şi că decizia recurată este şi nemotivată, pentru că instanţa nu a verificat cu adevărat îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ. şi că, în lipsa dosarului în care s-a pronunţat Decizia nr. 100 din 08.03.2017 a Tribunalului Argeş, instanţa nu putea verifica contradictorialitatea hotărârilor judecătoreşti mai sus amintite. în plus, autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în nici un dosar, cum greşit s-a reţinut prin decizia recurată.

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Înalta Curte reţine că, pentru a se invoca motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei;

b) să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză;

c) hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, sau, chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat. Instanţa nu urmează să facă o analiză a celor două hotărâri, ci va aplica strict autoritatea de lucru judecat, înlăturând numai hotărârea care încalcă acest principiu.

Criticile formulate de revizuenta A. sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:

Aşa cum a reţinut şi instanţa care a soluţionat cererea de revizuire, în litigiul în care s-a pronunţat Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, a fost invocată autoritatea lucrului judecat a sentinţei civile nr. 4691 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Piteşti, iar instanţa s-a pronunţat cu privire la acest aspect.

Astfel, prin cererea reconvenţională formulată de Comisia locală de fond funciar a oraşului Mioveni s-a susţinut că se aduce atingere aspectului pozitiv ai autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 4961 din 3 septembrie 2002 pronunţată de judecătoria Piteşti în Dosarul nr. x2/2002.

Relativ la acest aspect, Tribunalul Argeş s-a pronunţat, arătând că sentinţa civilă nr. 4691 din 3 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Piteşti nu se poate opune intervenienţilor B. şi C., precum şi pârâtului D., cu autoritate de lucru judecat, întrucât aceştia nu au avut calitatea de parte în acel litigiu.

Cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat, recurenta a mai susţinut şi că instanţa nu ar fi putut analiza respectiva excepţie, tară dosarele de fond, în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti invocate, respectiv Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă şi sentinţa civilă nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Piteşti, întrucât în ambele cauze au fost întocmite expertize de identificare a terenului.

Înalta Curte reaminteşte că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre, fără a reevalua probele administrate în dosare.

Aşadar, instanţa nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifica numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri, întrucât scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Or, pentru a verifica dacă Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă este contradictorie sentinţei civile nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Piteşti, nu era necesară ataşarea dosarelor, fiind suficiente hotărârile pronunţate în acele dosare, care se regăsesc în dosar, la filele 21-46.

Prin urmare, se constată că, în al doilea proces, a fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar instanţa s-a pronunţat cu privire fa acest aspect, astfel că nu este îndeplinită această condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 ai art. 322 C. proc. civ., criticile recurentei revizuente pe acest aspect fiind nefondate.

Înalta Curte mai constată şi că restul criticilor formulate de revizuentă nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât sunt critici privind reţinerea şi stabilirea situaţiei de fapt în dosarele în care s-a reconstituit dreptul de proprietate al recurentei revizuente.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este legală, criticile recurentei sunt nefondate, iar recursul urmează a fi respins, ca atare.

Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi chitanţele privind dovada onorariului de avocat, urmează să oblige recurenta revizuentă la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul C. şi la plata sumei de 2.000 cheltuieli de judecată către intimaţii E., F. şi G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 2 din 8 februarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul C. şi la plata sumei de 2.000 cheltuieli de judecată către intimaţii E., F. şi G.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2018.