Inadmissibility of cassation in land restitution proceedings where appellate decision is final under accelerated procedure laws

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 27 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Locală Secăria pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, A., B. şi C., constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Consiliului Judeţean Prahova nr. 4412 din 25 mai 2006, cu privire la validarea poziţiei nr. 2 din Anexa nr. 37 şi a tuturor actelor subsecvente acesteia, referitoare Ia cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de D., B. şi C., înregistrată la Primăria Comunei Secăria sub nr. 745 din 25 august 2005; anularea titlului de proprietate nr. 136 din 16 iulie 2007, emis în favoarea solicitanţilor D., B. şi C. de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru suprafaţa de 367 ha, teren cu vegetaţie forestieră.

In drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art. 3 alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, republicată, ale Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 247/2005 şi pe prevederile H.G. nr. 890/2005.

Prin întâmpinarea formulată la data de 1 septembrie 2015, pârâta Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sinaia, arătând că tribunalului îi aparţine competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate, ipoteză care se subsumează dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 18/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de valoarea terenului în suprafaţă de 367 ha, asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate. în subsidiar, în cazul în care Judecătoria Slatina se va considera competentă să soluţioneze cauza în fond, pârâta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 743 din 9 octombrie 2015, judecătoria Sinaia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă, reţinând că valoarea terenului în suprafaţă de 367 ha este superioară plafonului care atrage competenţa judecătoriei.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova, secţia I civilă la data de 14 octombrie 2015, sub acelaşi număr de dosar.

La data de 19 noiembrie 2015 numiţii E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z. şi A.A. au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/310/2015, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis cererea formulată de pârâta Comisia judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor privind introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de pârât.

De asemenea, prin încheierea din 24 februarie 2016, pronunţată în dosarul mai sus menţionat, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis în principiu cererea de intervenţie în interesul reclamantei, formulată de intervenienţii E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z. şi A.A.

La aceeaşi dată, Direcţia Silvică Prahova a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei, invocând în drept prevederile art. 61 alin. (3) şi art. 63 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1136 din 15 aprilie 2016, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâta C.. A respins cererea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca neîntemeiată. A respins, în fond, cererea de intervenţie în interesul reclamantei, formulată de intervenienţii E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z. şi A.A. A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Direcţia Silvica Prahova. A luat act că pârâtele C. şi B. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel apelanta-reclamantă Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor, la data de 27 februarie 2017, Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 9 martie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Decizia civilă nr. 1761 din 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de apel anta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Locală Secăria pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, A., B. şi C. şi cu intimaţi i-intervenienţi E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z., A.A., B.B. şi C.C., (moştenitori ai intimatei M., decedată pe parcursul procesului) şi Direcţia Silvică Prahova. A anulat sentinţa şi, evocând fondul, a respins, ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii. A respins, ca neîntemeiată, acţiunea principală, cererea de intervenţie în interesul reclamantei şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Direcţia Silvică Prahova. A luat act că pârâtele vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, Ia data de 21 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 4 decembrie 2017, sub acelaşi număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 12 filtru.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constata următoarele:

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe art. III alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 169/1997, pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, republicată, ale Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 247/2005 şi pe prevederile H.G. nr. 890/2005, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Consiliului Judeţean Prahova nr. 4412 din 25 mai 2006 cu privire Ia validarea poziţiei nr. 2 din Anexa nr. 37 şi a tuturor actelor subsecvente acesteia, referitoare la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de D. şi de pârâtele B. şi C., înregistrată la Primăria Comunei Secăria sub nr. 745 din 25 august 2005; anularea titlului de proprietate nr. 136 din 16 iulie 2007, emis în favoarea numitului D. şi a pârâtelor B. şi C. de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru suprafaţa de 367 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Astfel, raportul juridic dedus judecăţii are ca obiect o acţiune în materia fondului funciar.

Dispoziţiile art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997, invocate de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în susţinerea cererii de chemare în judecată, reglementează expres actele care sunt lovite de nulitate absolută atunci când au fost întocmite cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.

AIin. (2) al aceluiaşi articol stipulează în sensul că "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun".

Potrivit art. 1 al Titlului XIII, "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare:

"În scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ."

Art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că:

"Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive şi irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanţa de judecată birourilor de carte funciară".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile legale menţionate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/20î2 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că: «(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de Ia data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară».

Dispoziţiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziţii speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 au incidenţă în cauza de faţă.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri m cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunţate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Aceasta înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că Decizia civilă nr. 1761 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei civile nr. 1761 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei civile nr. 1761 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.05.2018.